2,453 matches
-
îl auzi tot timpul repetat, ca un descântec, de studenți soioși și de copii de școală primară. Ignatius râgâi. Cred că voi mai lua unul din carnații aceștia picanți. După cel de-al patrulea crenvurșt, Ignatius își plimbă limba lui roz impresionantă peste buze și mustață și-i spuse bătrânului: — Nici nu mai știu de când nu m-am mai simțit atât de satisfăcut. Am avut noroc să dau de locul acesta. Mă așteaptă o zi plină de Dumnezeu știe ce grozăvii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
secția de poliție, în ziua incidentului cu alunele furate. Nu spuse nimic. Un polițist rămâne tot polițist. Era mai bine să-i ignori, dacă nu se legau de tine. — De unde a apărut? întreba Darlene mulțimea de oameni din jur. Papagalul roz se așezase din nou pe brațul ei, cu cercelul atârnându-i în cioc, ca un vierme de aur. Ce mai premieră! Ce-o să ne facem, Lana? — Nimic, răspunse Lana supărată. Îl lăsăm să zacă acolo pân’ vin măturătorii să măture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
înălțime, spuse Koss. Plutesc la patru sute de metri deasupra solului. Se văd clar cu ochiul liber și pot fi fotografiate ușor. La apus, devin chiar frumoase. Imaginea se schimbă. Aici le vedeți în timp ce soarele coboară. Scrisul trece de la alb la roz, apoi la roșu și, în final, la un indigo închis. Deci are calitatea, dă senzația că este un element natural, în peisajul lui natural. Se întoarse la imaginea inițială a norului, în lumina zilei. — Aceste litere sunt generate printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Multe lucruri le-am dus înapoi. Trase de eșarfă și zise: — Cred că verdele ăsta nu se potrivește cu tenul meu. Mă face să par bolnavă. Dar o eșarfă roz ar fi drăguță. Mă întreb dacă au așa ceva și pe roz. Ellis o privea cu atenție, cu un presentiment tot mai neplăcut. Ceva era în neregulă cu mama lui. Stătea în fața oglinzii, în exact același loc în care se aflase cu câteva săptămâni înainte, când arătase o indiferență totală față de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
erau fapte reale și cifre. Acele fapte și cifre nu erau interpretabile. Nu conta cum le priveai. Mama lui nu înțelegea realitatea cruntă a situației ei financiare. O văzu zâmbind, întrebând-o pe fată dacă avea acea eșarfă și pe roz. Fata răspunse că, anul acela, creatorul nu făcea nimic pe roz. Aveau doar verzi sau albe. Mama lui ceru s-o încerce pe cea albă. Vânzătoarea plecă. Mama lui îi zâmbi lui Ellis. Foarte nepotrivit. Aproape ca și cum ... Ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
interpretabile. Nu conta cum le priveai. Mama lui nu înțelegea realitatea cruntă a situației ei financiare. O văzu zâmbind, întrebând-o pe fată dacă avea acea eșarfă și pe roz. Fata răspunse că, anul acela, creatorul nu făcea nimic pe roz. Aveau doar verzi sau albe. Mama lui ceru s-o încerce pe cea albă. Vânzătoarea plecă. Mama lui îi zâmbi lui Ellis. Foarte nepotrivit. Aproape ca și cum ... Ar putea fi un început de demență, își spuse el. Ar putea fi primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
acestea ar fi conținut cine știe ce informație ultrasecretă și ele și-ar fi dat cuvântul de onoare să o apere cu orice preț. Spre deosebire de ele, soțiile veneau la aceste recepții la care erau invitate purtând rochii de seară din satin albe, roz palid sau albastru pastelat - nuanțele eleganței feminine, inocenței și vulnerabilității. Nu le plăceau prea mult profesionistele, pe care le priveau mai curând ca pe niște „tovarășe“ decât ca pe niște femei, iar profesionistelor nu le plăceau soțiile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care se ține de glume proaste, a spus doamna Sweet de pe umărul ei drept. După cum sugerează și numele, doamna Sweet era un djinn bun - unul dintre cei drepți. Avea un chip blând și luminos, o aură În nuațe de violet, roz și roșu În jurul capului, un gât subțire și grațios și nimic altceva În afară de un fuior de fum acolo unde se termina gâtul și, tehnic vorbind, trebuia să-nceapă torsul. Neavând trup, arăta ca un cap așezat pe un piedestal, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
triste? Mătușa Banu s-a Întors spre doamna Sweet cerând mângâiere. Însă În loc de răspuns, tot ce a primit de la djinnul ei bun a fost un zâmbet timid și o licărire a aurei din jurul capului ei, scânteind În nuanțe de mov, roz și purpuriu. Odată cu aura djinnului a licărit o Întrebare spinoasă: Era Într-adevăr bine pentru oameni să descopere mai multe despre trecutul lor? Și apoi mai multe și mai multe...? Sau era pur și simplu mai bine să știe cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
La fiecare pas pe care Îl făcea o mulțime de coliere și brățari zornăiau. La rândul ei, Armanoush rămăsese fidelă propriului stil: purta o pereche de jeanși albaștri și o bluză lălâie, pe care scria UNIVERSITATEA DIN ARIZONA, de un roz pal ca un pantof de balet. Porniseră să viziteze salonul de tatuaj. — Îmi pare atât de bine c-o să-l cunoști În sfârșit pe Aram, a spus Asya luminându-se la față pe când Își trecea rucsacul de pânză de pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
erau tocmai lucrul de care avea cel mai urgent nevoie. Simțea bătînd o inimă de balenă În inima lui rămasă prea mică. În Gaspesia, pe un mal al fluviului Saint-Laurent, văzuse trei bărbați cărînd cu greu o saltea mare și roz: era inima unei balene. Balena aia mai avea și un penis de trei metri lungime, care cîntărea patruzeci și cinci de kilograme, amănunte asupra cărora la școală nu se insistă. De fiecare dată cînd le semnalase unor doctori că tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
continuă Carlos entuziasmat. — Da, dar imaginea de ansamblu era atât de-al naibii de cenușie și tristă, zise Kitty posomorâtă, privind spre casa lui Harrison Ford. Nu am să regret niciodată, niciodată! — Ha, iar aici totul e roz, nu? Dar dacă zgârii rozul de la suprafață o să găsești și aici mult, mult cenușiu. Ai fost vreodată prin centrul Americii? — Nu. Am zburat pe deasupra, se pune? Pentru Kitty, la fel ca pentru mulți locuitori ai Coastei de Est, centrul Americii nu Însemna decât bucata mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
baltă, zise ea cu sinceritate. — Nu. Doar ți-am spus că ne vom mai vedea. Mă lași tu baltă acum? o tachină el, luându-i timiditatea drept răceală. Îndreptându-se spre casă, Îl complimentă: — Apropo, Îți stă foarte bine În roz! Intrară și Kitty se uită la scara mare, puțin descurajată. Nu voia să-l roage pe Matthew să o ajute cu geanta, În mod ciudat se simțea intimidată de el. — E vreun dormitor la parter? Îl Întrebă ea. Aș prefera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mă creez. Suntem cu toții niște artiști care se creează și se recreează din lut. În fiecare zi. În fiecare an. Nu ești de acord? — Ba da. Total. Se plimbară până la lac, locul unde meditase atâtea ore, urmărind reflexiile de albastru, roz, roșu și auriu ale luminilor pe maiestuoșii zgârie-nori moderni de lângă Central Park West - San Remo, Beresford, El Dorado. În ultima lună colindase fiecare locșor din parc cu gândul la el, cuprinsă de dorul lui, măcinată de presimțirea că nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
locuință de la marginea orașului. Ferestrele dădeau spre pădure, ceea ce îmi plăcea foarte mult. Strada nu era pietruită, pământul se desfunda la fiecare ploaie și devenea noroios, în schimb aveam curtea plină de trandafiri; în special trandafiri galbeni și de un roz palid, obosit, care umpleau aerul cu un miros greu și dulceag. Mă atrăgea să stau între ei, să mă îmbăt și să mă îmbolnăvesc de mirosul lor și profitam de toate zilele cu soare ca să renunț la sculptură, consacrându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În drum, ca și cum n-ar fi văzut niciodată un automobil. Belbo Îl lovise cu bara din față, părea un fleac. Însă Îndată ce coborâseră din mașină Își dăduseră scama că bietul animal avea abdomenul roșu de sânge, cu ceva ciudat și roz (părțile rușinoase, viscerele?) ieșindu-i În afară, și schelălăia lăsând bale. Alergaseră Într-acolo câțiva săteni, se crease o adunare populară. Belbo Întreba cine era stăpânul, voia să plătească daunele, dar câinele nu avea stăpân. Reprezenta probabil zece la sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ea grăbită, nu cu minunatul domn doctor Westcott. — Bineînțeles că mi-ar plăcea la nebunie să fiți domnișoare de onoare. M-am gândit că ar putea fi ceva pe tema Zânele Florilor. Lottie ar putea să fie Zâna Cerceluș în roz și violet și, Soph, aș zice, poate, Zâna Năsturel pentru tine, în verde și portocaliu, sau ați prefera să fiți Panseluță și Căldărușă? Sophie, Lottie și mama lor se uitară toate la ea, cu gura căscată. Nu vă faceți griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Carmelitelor. Nu poți măcar să-ți lași părul desfăcut pentru mai mult vino-ncoace? Fran se hotărî s-o ignore. Ținuta pe care o alesese Henrietta pentru o simplă ieșire la cumpărături în Woodbury era alcătuită dintr-un costum Jasper Conran roz țipător, cu nasturi de aur, dresuri lycra de cea mai bună calitate și sandale aurii cu toc. — Prefer să arăt ca o călugăriță carmelită decât ca Ivana Trump. — Asta e o chestie de gust. În tot cazul, Henrietta se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
iveală și costumașe de tot soiul, În toate nuanțele de galben, verde, purpuriu și portocaliu. — Dacă nu-ți plac, le poți schimba, repetă ea Întruna, pe măsură ce grămada de lucruri din mijlocul mesei continuă să crească. N-am vrut să iau roz sau albastru, dar de Îndată ce aflăm... — Știu, spun eu, copleșită de cantitatea enormă pe care au cumpărat-o. Căci, după hăinuțe, urmează jucăriile. N-ar fi trebuit, știu, zice Linda, dar uite! Nu e de-a dreptul superbă? N-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
zăreau vile vechi, cu câte două-trei etaje, Înconjurate de grădini parfumate. Vilele acelea nu erau cenușii și scorojite ca alte case din Roma. Erau brune, albastre sau galbene. Doamna Fioravanti se opri În fața celei mai impunătoare. Zugrăveala era de un roz palid. Probabil era frumos să locuiești aici. Când porțile automate se deschiseră, Kevin văzu două femei goale de piatră care se arcuiau prietenoase și sprijineau pe mâini, fără un efort prea mare, un balconaș. Doamna Fioravanti Își răscoli poșeta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Înveninată. — Vino, murmură agentul simplu cu o voce vlăguită. Vino. La capătul unui coridor Îngust, gol și anonim este aprinsă lumina. Agentul principal intră În ceea ce pare să fi fost camera unei fetițe, căci are pereții acoperiți cu tapet impermeabil roz pe care sunt Împrăștiate zâne și personaje din lumea lui Walt Disney. Pe podea, un corp alb chircit. Pare să fie Învelișul unei fantasme. E un capot. Grămada aceea de stofă fără viață Îi provoacă o neliniște surdă. Nu Îndrăznește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
curcubeu Alături îmi stă zi de zi Dumnezeu în apele cerului se reflectă chipul meu mereu iar tu te oglindești măicuță în tot ce sunt eu. Așa sunt eu! Fiecare copil are o copilărie, un univers al lui colorat cu roz, cu mov, cu gri sau negru. De ce eu să fiu tu și tu să fii el, de ce noi să fim ca ei sau ele, ca noi? Astăzi am împrumutat culorile curcubeului mi-am pictat gândurile și aspirațiile în albastru ca
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
curcubeului mi-am pictat gândurile și aspirațiile în albastru ca ochii mei, ca înaltul cerului. Emoțiile-mi sunt violete când le pot stăpâni le încălzesc cu roșul petalelor de trandafir din grădina bunicilor. Cu florile câmpiilor îmi parfumez sufletul în roz. Sentimentele sunt verzi ca brazii falnici și puternici. Dacă pictorul a ales galben să fie soarele, eu voi spune că soarele este credința mea. Albul petalelor de crin își scutură roua purității peste prietenii mei. Culorile luminii sunt rădăcinile mele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mi se pare că nimic N-o va mai opri din căderea mută... Potolește, Doamne, potopul Tău! De lume mă voi ocupa personal. Firesc Am hotărât. De astăzi învăț. Să scriu, să citesc, să ascult, învăț că lumea nu e roz și că cerul există ca idee, că iarba e verde sau că omul nu e deseori om, că fericirea pleacă în călătorii știute doar de ea atunci când ai tu mai multă nevoie, că pe-aici viața e... viață și... Hotărât
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Alungă gerul ca un balaur, Și bolta cerului fericită E ca marea nesfârșită. Fire verzi, abia ieșite, Proaspete ca niște clătite, Stau cuminți și-l așteaptă pe el, Pe plăpândul ghiocel. Mândrii copaci sunt gătiți, Cu floricele-mpodobiți, Floricele albe, roz și argintii, Ce ne-aduc doar bucurii. Primăvara e stăpână, Și e ca o mamă bună Pentru tot ce-a înviat Și de moarte a scăpat! Bucuria de a trăi De când eu m-am născut, Mult viața mi-a plăcut
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]