1,724 matches
-
mișto. Serios că mi-era foame. N-am mîncat la cină. Te-am văzut în sala de mese. Dar n-am mîncat destul atunci. Și ce-i cu rucsacul ăla? Adică vrei să spui că te duci să mănînci cu tot cu rucsac? De ce umbli cu vrăjeli? Ți s-a făcut chef de probleme? Nu-mi plac mincinoșii. Uneori, Marcu nici nu putea gîndi în prezența lui Radu. Rămînea brusc fără inspirație și dădea răspunsuri la nimereală. Nu-i era teamă, dar poveștile
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
a terminat un sendviș și niște dulciuri. Îi era foame și spunea că nu s-ar fi urnit fără combustibil. Apoi au făcut pregătirile. Nu prea știau ce să-și ia cu ei. Nu-și mai aminteau ce puneau în rucsac eroii din filme, cînd plecau într-o expediție. De-acum înainte, au să fie mai atenți la astfel de detalii. Doar treaba cu lanterna și-au amintit-o aveau la telefon. Ca să nu spună că pleacă cu rucsacul gol, au
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
puneau în rucsac eroii din filme, cînd plecau într-o expediție. De-acum înainte, au să fie mai atenți la astfel de detalii. Doar treaba cu lanterna și-au amintit-o aveau la telefon. Ca să nu spună că pleacă cu rucsacul gol, au îndesat acolo totuși mîncarea (aici, Marcu a descoperit că, de fapt, mama lui Alin avusese grijă și-l aprovizionase pe fiu cu o caserolă plină cu pîrjoale și șnițele, ceea ce însemna că l-a trimis degeaba după haleală
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
colectând plante și pietre, care erau apoi atent etichetate. La lăsarea întunericului le preda lecții elementare de astronomie. Când nu avea vizitatori, Wittgenstein obișnuia să-și consacre ziua întreagă elevilor săi. Din scurtele sale vizite la Viena se întorcea cu rucsacul încărcat de fructe și ciocolată pentru cei mai apropiați dintre aceștia. Nu este de mirare că unii elevi au văzut în învățătorul lor întruchiparea exemplară a altruismului. Mărturii culese mulți ani mai târziu spun totul în această privință. Iată viața
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mult pe lume își doreau Nirvana. Venise moda fustelor scurte, și-ale yoghinei se sfîrșeau sus pe coapse. Bărbații își întorceau privirile după ea. Dar ei nu îi păsa. Nimic nu trebuia să-i perturbe aura cu nuanțe oranj. În rucsac înghesuia cărți despre mantre și karma, despre Iluzie și Cale, despre marea lumină și singurul drum care te duce la ea. Pe perete, deasupra patului, își pusese un poster cu Guru. Dar și unul cu imaginea lui Iisus de pe giulgiul
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
și apoi vezi, pe deasupra casei trec avioane.“ Așa era. Mișcarea ca prilej de răgaz: Din arsenalul călătorului cu pomenitul BVB fac parte, de cele mai multe ori, mp3-playerul și o carte groasă, cât mai groasă și flendurită de atâta purtat în poșetă, rucsac ori sacoșă. Mai ales când plouă, călătorii par a fi prinși într-un performance având ca temă despărțirea sufletului de trup. Fie pierduți în învățămintele enervante ale lui Coehlo, în grozăviile lui Dan Brown, sau, cuceritor, în prelegerile lui Husserl
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
gros, căciulă și bocanci, însă unii dintre voi au îmbrăcămintea umedă. Sarcina voastră este de a ierarhiza obiectele în ordinea importanței lor pentru supraviețuirea grupului, marcând cu 1 cel mai important și cu 14 cel mai puțin important obiect. În rucsacurile pe care le duceți în spate aveți obiectele prezentate în tabel. Schiță autobiografică Numele și prenumele ............................................... ....................................... Trăsături de caracter Îex.: (tăcut, glumeț, optimistă) ......................................... Trăsături preferate la ceilalți (ex.: extrovertit, sufletist) ............................................... ............................................... ........................... Priceperi/ abilități (ex.: grădinărit, înot, rezistență fizică, luarea deciziilor) ............................................... ............................................... . .......................... Obiceiuri
Ghidul Mentorului by Teodora Ruginosu, Angela Sava, Doina Buraga, Cezar Daniel Humelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/1288_a_2201]
-
gros, căciulă și bocanci, însă unii dintre voi au îmbrăcămintea umedă. Sarcina voastră este de a ierarhiza obiectele în ordinea importanței lor pentru supraviețuirea grupului, marcând cu 1 cel mai important și cu 14 cel mai puțin important obiect. În rucsacurile pe care le duceți în spate aveți obiectele prezentate în tabel. Schiță autobiografică Numele și prenumele ............................................... ....................................... Trăsături de caracter Îex.: (tăcut, glumeț, optimistă) ......................................... Trăsături preferate la ceilalți (ex.: extrovertit, sufletist) ............................................... ............................................... ........................... Priceperi/ abilități (ex.: grădinărit, înot, rezistență fizică, luarea deciziilor) ............................................... ............................................... . .......................... Obiceiuri
Ghidul Mentorului by Teodora Ruginosu, Angela Sava, Doina Buraga, Cezar Daniel Humelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/1288_a_2202]
-
de evaluare adecvate, astfel încât elevii să-și fixeze norma gramaticală conform căreia, în limba română, sunetele cs și gz se redau în scris, prin litera x și, totodată, să rețină și cuvintele care se scriu întotdeauna cu cs : Alecsandri, ticsit, rucsac, micsandră, cocs. În clasa I, elevii se familiarizează și cu scrierea substantivelor comune de genul masculin, nearticulate și articulate, prin citirea și scrierea acestora și, cu deosebire, prin exerciții de pronunțare a substantivelor articulate, pentru a preveni tentația sau obișnuința
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
răspăr, ochii tot iscoditori, de copil obraznic, cu încrețituri în colțurile gurii și a ochilor, fruntea îi este brăzdată de două șanțuri proieminente, cu vocea acum mai groasă, poate de la fumat și băutură și mincinos de îngheață apele. Păstram în rucsacul cu care merg la pescuit o lingură de lemn și când, pe baltă, ne așezam să mâncăm, o scoteam și-i dădeam cu ea în cap. Râdea, amintindu-și de copilărie și mă îndemna să beau din sticla cu vin
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am tăiat-o prin pădure, pe cărarea știută. Cuțitul îl evam la cingătoare, într-o teacă de piele, era un cuțit mare, vânătoresc. Am ajuns la fântână fix la ora 11, dar Țuți nu venise încă. Mi-am dat jos rucsacul din spate și m-am rezemat cu spate de ghizdurile fântânii. Am scos sticla de coniac, am luat o gură și mi-am aprins o țigară. Era o noapte neagră, înstelată, fără lună. Au apărut doi indivizi și m-au
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
A început să urle de durere și s-a lăsat la pământ. Cu el nu mai aveam treabă, acum mă pregăteam să-i fac față celuilalt, dar n-a mai fost nevoie căci apăruse Țuți care, din fugă, a lăsat rucsacul din spate și s-a aruncat în spinarea celui de-al doilea. A început să-l strângă de gât din toate puterile cu ambele mâini. Individul s-a muiat și abia mai răsufla. Dădea din mâini bezmetic și Țuți nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
slăbea din strânsoare. - Țuți, nu-l omorî, i-am strigat. Am sărit și eu, i-am scos tipului cureaua de la pantaloni și i-am legat mâinile la spate. La fel am făcut și cu celălalt. Cu niște sfori găsite prin rucsac, le-am legat și picioarele, așa, ca să fim mai siguri că nu fug. - Acum stați cuminței până va apărea vreun milițian, asta e, băieți. Ce-ați căutat ați găsit, le-am mai spus eu. Pe atunci normal că nu existau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
când... Am ridicat privirea și l-am văzut pe Gică întins la pământ. Miam spus: “Se odihnește. Mă așteaptă să-l ajung din urmă”. Când am ajuns lângă el, am văzut că era leșinat. Stătea răsturnat pe o parte din cauza rucsacului din spate, cu fața în sus. Ochelarii lui se aflau la un metru de el. La nas, în locul unde se sprijină ochelarii, era o rană. În colțurile gurii deschise avea un pic de spumă galbenă. Ochii îi erau închiși. În
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de spumă galbenă. Ochii îi erau închiși. În primul moment n-am știut ce-aș fi putut face. L-am zgâlțâit un pic de umăr, l-am pălmuit ușor de două ori, dar fără niciun rezultat. Am lăsat din spate rucsacul și husa cu lansete și am alergat la baltă, mi-am luat batista în palme și am adus în căușul lor apă. I-am dat-o pe față, frecându-l ușor cu batista udă la tâmple. S-a trezit, a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am întîlnit, tocmai acolo, în acea sălbătăcie. I-am răspuns că am venit în liniștea Deltei pentru a mă relaxa. - Îmi dai voie să-ți tulbur liniștea cu muzica mea? - Da, dar piano, i-am răspuns. Atunci a scos din rucsac un acordeon mic, marcă străină, și a început să umple locul cu sunete de o armonie dumnezeiască, și atât de încet și de fermecător, încât am închis ochii și, deodată, parcă mă aflam într-o catedrală veche. Parcă o orgă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
decât puțin vin de-al meu. Da' bogdaproste tot am să spun. Apoi a luat paharul din mâna mea, a lăsat să curgă câteva picături pe pământ, a zis bogdaproste și mi l-a înapoiat. Pe urmă a scos din rucsac un șip cam de un sfert de litru cu o licoare galbenă în el, a băut, după care a spus: "fie-i țărâna ușoară!" Am sorbit și eu în tăcere din acel pahar, l-am servit și pe fratele meu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
moșul ne adusese în niște locuri bune de crap, dar nu despre aceasta doresc să scriu. De altfel, este știut, că după o ploaie bună de noapte, dacă spre dimineață vântul se mai domolește, este imposibil să mergi acasă cu rucsacul gol. Bobocul de gâscă al moșului, după ce a mai moșmolit câtva timp cu ciocul prin apa mică de la mal, a luat-o deodată spre larg. Ne miram noi, ăștia doi, de ce pleacă așa, de unul singur, spre malul din fața noastră
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
repede și am luat-o spre gară. În anul acela am pescuit numai în locul acela, numit "la iarbă", și aproape totdeauna, "hăitașul" nostru ne vizita și ne ajuta să prindem crapi dolofani. Și astăzi mai păstrez într-un buzunar al rucsacului, ca amintire, câteva bombonele colorate, ca niște biluțe. Zic, ca amintire, pentru că în anul următor n-am mai avut cui da bombonele, bobocul, care acum ar fi trebuit să fie ditamai gânsacul, n-a mai apărut deloc, nici cu cârdul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mai târziu, peste vreo doi ani, ne părăsea definitiv și blândul și înțeleptul moș Bâcu, decanul tagmei noastre. Țin minte că la înmormântarea lui au venit aproape toți pescarii din urbea noastră. Purtau în picioare cizme de cauciuc, în spate rucsacul, și pe un umăr, husa cu sculele de pescuit. A fost mare jale! Uite așa s-a întâmplat cu "hăitașul" nostru. ...Și astăzi, când afară viscolește, stau în căldura camerei, și privesc aburul abia mijit care iese din cana de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dorit întotdeauna elevi ascultători, adică blegi. Copilul inteligent este cel mai rebel aluat. Profesorul bun este asemenea bioenergeticianului : trezește în elev facultățile ațipite. Didactica trebuie să fie un imens tratat de iubire. Școala trebuie să-î dea copilului busolă, nu doar rucsac. În absența unei pasiuni puternice, profesorul rămâne un biet slujnicar. Pentru multe buruieni din noi, școala nu reprezintă nici un pericol. În condițiile actualului ritm de viață, copiii nu mai au decât un surogat de părinți. Tulburările de comportament ale copiilor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
stăpânii acestora de la Șorogari. Și pe aceste dealuri sunt vii întinse nu șagă! Ajunși în Târgu Cucului, ne luăm rămas bun, cu promisiunea ca mâine dimineață să ne revedem la Bariera Socolei. * Soarele abia a făcut ochi. Mi-am luat rucsacul și bastonul - fiindcă astăzi avem oarece cale de străbătut - și am pornit la drum. Merg cu ochii în zare, să-l dibui pe ieșean cocoțat pe spinarea pasarelei Buciumului, dar nu se vede nici umbră. Te pomenești că “a adormit
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
răspunde romînește: "Tu și cu măta, boule!" Dar să revin. Eu cred că acum am fost mai puțin vulgar cu ea. Numai că ea și-a adus atunci aminte că are o poză, cu părinții ei și ea bebeluș, în rucsacul din spatele ei, fotografie pe dosul căreia parcă scria: Roumanie, 1977. Sau așa ceva. M-a făcut curios. Și, ca un prost, i-am cerut să o caute. A răscolit mult, spre disperarea mea, dar și din vina mea, cel care-i
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
un moment dat a găsit-o. M-a lovit drept în creștet. Imaginea mi-a provocat o revelație. Dar nu eram încă sigur. în fotografie erau doi tineri, un bărbos și o hipiotă cu codițe flower power, ținând într-un rucsac un copilaș de câteva luni. În spate se distingea o plajă pustie pe care o recunoșteam, nu știu după ce, care îmi era familiară. Și fețele celor doi mi-erau cunoscute, dar nu știam de unde să le iau. întorc fotografia și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
știi că ne-au avertizat băieții din stație să nu plecăm după-amiaza chiar dacă vremea era frumoasă, sfat pe care nu l-am ascultat, pentru că aveam de făcut doar un traseu de două-trei ore și uită-ne înotînd prin nămeți cu rucsacurile în spate de nevoie, nu ca acum, de bunăvoie, pentru că nu m-a pus nimeni nici să mă dau jos din tren, nici să-i păzesc flocii Monicăi pe la Poiana Brașov, până am ajuns să nu mai îmi respect planul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]