3,312 matches
-
se lasă plimbată pe bancul de pești adormită pe patul dorințelor mărunte alege pașii tulburi pe cărarea pierdută atinge spinii trandafirilor și reinventează mângâierea, ascultarea, tăcerea, în fabuloasa legendă a umanului. ai intrat vreodată cu inima în biserica îngerilor? acolo ruga nu cuprinde cuvinte, crucea nu mai stă înfiptă în trupul pământului. acum 10 ani, la ieșirea din Peștera Sf. Apostol Andrei cerul mi-a fost însemnat cu crucea sfântului. până a-mi fi însemnat cerul abia suflam, abia vedeam, abia
CER ÎNSEMNAT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346196_a_347525]
-
recital liric Nicolae Băciuț ,, Pe unde umbli poezie ?,, urmat de Imnul Festivalului,, Ar trebui ,, pe versurile Anei Blandiana. ,, Festivalul Național de Creație și Interpretare - Ana Blandiana ,, ediția aII-a Brăila, mi-a lăsat în suflet un sentiment de mare preț: ,, RUGA POEZIEI ,, - cultură adevărată ! Referință Bibliografică: Festivalul Național de Creație și Interpretare Ana Blandiana / Brăila 2013 / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 886, Anul III, 04 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile
BRĂILA 2013 de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346231_a_347560]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > ÎN LUMEA MATERIALĂ. Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 886 din 04 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Acolo unde nu știu de mine între zorile zilei pierdute încet în nimic și rugă a prezentului viața-mi este suferință depărtarea și noi așază dragostea unde undeva în infinit curg lacrimi pe suflete pereche departe de tine departe de mine căutări în strălucirea dimineții speranțele ne înrourează viețile imagini adunate dăruiri gânduri curate privațiuni
ÎN LUMEA MATERIALĂ. de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346246_a_347575]
-
cale! Izvorul cristalin ce cântă lieduri Și te îmbie să îți răcorești pustiul Are otrava cea mai tare chiar în pliul Dintre suspine și-ale stâncii riduri... Să nu privești spre sălciile-albastre! Și nici să nu te-apropii la vreo rugă! Închide ochii chiar de te lovești, și-n fugă Pătrunde-n luminișul verii noastre! Cu gândul să mă chemi din umbra nopții, În lumea-n care nimeni n-a pătruns. Noi, doar un pas să facem și-i de-ajuns
NOAPTEA LUPULUI ŞI-A IELELOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356119_a_357448]
-
minunea mea cochetă O primăvară ... violetă .” ( Trec toamnele pe lângă noi) Autoarea poemelor cu rang de violet, îmi duce imaginea minții, cu ani în urmă pe când dânsa era o copilă sau o domnișoară cochetă, o bună creștină, însă cu disperare în ruga ei către bunul Dumnezeu, cere pocăința( deși nu a greșit ) găndind că păcatele-i sunt mai mari decât nisipul mării ( dorind iubire s- au mângăiere în nopțile pline de singurătate, fiindu-i dor de cel ce nici n-o știe
CONSTANŢA BĂLAŞA DONOSA DESPRE POEZIA VIOLETTEI PETRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356193_a_357522]
-
lacrimi de dor și așteptare,de teamă sau tristețe . Prin poezia cuminte și timidă de culoare violet, poeta dorește atât de mult să privească la cerul limpede, unde ar putea zări pe Vistierul nostru , dătător de bunătăți sufletești . Poate-n ruga neântreruptă, autoarea poeziilor din volumul” Dincolo de cer”, face o sinteză a lucrurilor și a cuvintelor . Se hrănește din cuvinte alese și se mișcă prin vigoarea gândită altfel, prin încăpățânarea primenirii gestionate frumos care o liniștesc sau îi pregătesc sufletul pentru
CONSTANŢA BĂLAŞA DONOSA DESPRE POEZIA VIOLETTEI PETRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356193_a_357522]
-
în Forță care într-adevăr vindeca, medicul fiind nimic altceva decât un vector prin care vine informația corectă spre bolnav, ”vasul” prin care se varsă energia divină vindecătoare. Pentru acest hâr el trebuie să fie conștient și să se roage. Ruga este ca o flacăra care nu s-a stins de fapt niciodată, întreținută de aspirațiile fiecărei generații. Evident că trebuie să-și dorească vindecarea și să se roage pentru acest lucru și bolnavul sau familia acestuia, ruga fiind o dovadă
UN GÂND de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 525 din 08 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356223_a_357552]
-
să se roage. Ruga este ca o flacăra care nu s-a stins de fapt niciodată, întreținută de aspirațiile fiecărei generații. Evident că trebuie să-și dorească vindecarea și să se roage pentru acest lucru și bolnavul sau familia acestuia, ruga fiind o dovadă a faptului că această Putere este recunoscută că Sursa, ca Izvor al sănătății mentale și trupești. Privind acum la modul general, la noi, după o perioadă atee (care din nefericire nu s-a încheiat!) vedem în jurul nostru
UN GÂND de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 525 din 08 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356223_a_357552]
-
luare-aminte alesu-ți trup și văd cum<< viul lampadar >> coboară din icoana, cum razele-i albastre se scurg pe mine ploaie, cum vindeca păcatul și cea din urmă rană - nu știu să-ți spun altfel decật clarvăzătorul ori proorocul, si rugă-ți fac să mă iluminezi precum prea-sfậntul dac, pe toți păgậnii lui, precum măritul domn, visậnd pe meterezi. Referință Bibliografica: ELOGIU SFANȚULUI / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 286, Anul I, 13 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
ELOGIU SFÂNTULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356255_a_357584]
-
era, odată, pe acolo,...un faraon...iar în împărăția lui, mult prea vestită și numeroasă, supușii se jucau de-a războiul cu leii - - Ra, parcă aud ploaia bătând în spinarea deșertului și cred în întoarcerea intempestiva a lu Enlil, (ascultând rugile înțelepte ale Sfinxului!), si ca umană reptilă urca-va glorioasa pe tron. Referință Bibliografica: Elogiu sarpelui-om / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 263, Anul I, 20 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile
ELOGIU SARPELUI-OM de ION MARZAC în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356252_a_357581]
-
înaltă un vulcan în fiecare clipă - ...poate sunt și eu o insulă ( o Inimă a mării adică )... și fruntea mi-i umbrită de-o iarbă țepoasa, țepoasa, si sufletu-mi tresaltă la fiecare gest al migratorilor, și mă adun la ruga cu toți țăranii eterni - ...poate sunt și eu o insulă( și poate semăn și cu o Piramidă ) și am visat că chiar eu i-am împrumutat stậnca lui Sisif, si nu mă tem decật de iepuri și de vinul prea
ELOGIU INSULEI de ION MARZAC în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356256_a_357585]
-
mântuirea, ființa și ființarea, într-un cuvânt, viața. Timpul este ceasul contemplației lirice și al meditației la acel „dans primordial„ „cu luceferi„ ; timpul este un prezent, un trecut, cu „jocul sub lună„ al copilăriei, dar și un viitor, prefigurat în ruga Poetei către Dumnezeu, „să-mi dai aripi, / să pot zbura în zori, / spre azurul nemărginit / al mângâierii Tale„. Timpul este o percepție deopotrivă ancorată în abstract, dar și în concret, el este „perpetuu și superstițios„ , conferindu-i- se o latură umană
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
semn al Învierii, Al unei împăcări ce vă să fie; Adam din mine murmura sub Pom, De-aceeași goliciune i-e rușine, Îți mulțumesc, Părinte, că sunt Om Și pot grâi Aici și-Acum cu Tine! Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografica: Ruga din Săptămână Patimilor... / Nicolae Nicoară Horia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2292, Anul VII, 10 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
RUGĂ DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368831_a_370160]
-
Acasa > Versuri > Iubire > METHEXIS Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului S-au mătuit de mult ferestrele știute Din sufletul ce-și suie dorința către cer Răsună rugi prin temple vechi pierdute Tălăzuind mirosuri de smirnă și mister. Cheamă Domnu cu glas de alăută, Cu sunet blând prelins în trup de lut Ne aduce tainic priveliștea știută A unui ev ce a fost sau doar ni s-a
METHEXIS de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368847_a_370176]
-
i-au fost “Doamne, ajută-mă!” Nu poți să nu te cutremuri la mărturia de credință a unui copil aflat la un pas de moarte care și-a increditat viața cu ultimele vorbe Domnului...Doamne, de ce nu i-ai ascultat ruga nevinovată? Lacrimi, jale, durere și un gol în suflet, toate iscate de dispariția prematură a unui înger de copil. Andrei iubea fotbalul, cântă la pian și flaut, învață bine, era pasionat de pescuit și albine, un copil mereu cu zâmbetul
SOMN LIN ÎNTRE STELE, ANDREI… de MARA CIRCIU în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368869_a_370198]
-
-a-ndepărtat. Părinții se întreabă-n șoaptă: ‚‚De grijă cine le mai poartă?...” Spre Tine rugăciuni îndreaptă Ca să le dai o altă soartă. ‚‚Tu le ești mamă și părinte, Noi nu putem crede altfel... Cu dragoste și dor, preasfinte, În rugi fiertbinți, cu mare zel Ți-i dăm spre grija Ta divină... Să-i ocrotești pe cei plecați în lume; Smerită fruntea ni se-nclină, Când spunem sfânta rugăciune. Ni-i dor de dragii noștri fii - Vlăstari ai mândrei Românii. Ține
RUGĂCIUNEA PĂRINŢILOR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368873_a_370202]
-
de suflet așteaptă-ntruna zorii. Privirea-ncețoșată scrutează depărtarea, Să vadă o ființă, să simtă-aproape un om, Dar împrejur domnește, cât vezi cu ochii, marea Și-n insula de gheață nu-i nici măcar un pom. Îngenunchind pe piscuri, spre cer înalță rugă, Cerșind îngăduință, de-a nu trăi-n pustii, Pe-obrajii care ard șiroaie-ncep să curgă Iar gheața se transformă în râuri mici, zglobii. Din cer, se-aude orga ce cântă în surdină, Iar munții se topesc sub râul plin
INSULA DE GHEAȚĂ de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368926_a_370255]
-
iar cerul surâde de suspinul pământului. Femeia a purces din Ideea de frumos în care s-a întrupat cugetul bărbatului. Sufletul Femeii pogoară din străfundurile edenice, siderale ale inimii bărbatului. Pe pânza nețesută de mână a Iubirii, Femeia brodează cunoașterea, ruga, visul, poezia, îmbrățișarea, sărutul, cântarea, încântarea și dorul dorit. Bărbatul în rațiunea sa este o constatare din când în când... Femeia este floarea mugurelui Fecioarei pârguită în rodul Mamei. Femeia se naște din Fecioara născută de Mamă. Femeia dacică este
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
ce deschid zăgazurile albastre, răscolind aurele martirilor și sfinților din tinda cerului veșnic. Curajul Mamei se ridică șirag pe coloana amurgului în sobor de cocori, peste vămile văzduhului, unde Luceferii clipocesc clipele veșnice în seninul esențelor pure. Mama împletește aromele rugii sub privirea Preacuratei în dulcea smerenie sacră. Mama poartă sub veșmântul de smarald al inimii, safirul tinereții sufletului ei. Deasupra zâmbetului Mamei se despletesc veșnicii de lumină, curgându-i ca un iureș prin vine, stropii Cuvântului ca psalmii din strană
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
Verdele Învierii. Mama este marea taină rânduită de Dumnezeu, în fibrele căreia respiră și cântă adorabila și fermecătoarea natură cu întregul ei Cer și Pământ. Pe partitura sentimentelor Mamei se compune simfonia Odorului celest. În inima Mamei sunt intonații de rugă, de dor, de har și de grații. În firul de țărână tors de străbuni, s-a miluit cremenea tăriei Ei, pe care s-a zidit o sfântă ctitorie de Cer și Cuvânt. Mama este un simbol de credință, imn liturgic
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
criptă în care-mi aștern patimă, amprenta-mi de lacrimi coruptă ce-n giulgiu va fi ultima. Nu voi să revin iar călăul de vise plătite că șperț, mii stele ce zac în antreul ce-așteaptă un ultim concert. În rugă-mi îngân expozeul, fărâma clepsidrei de ieri, ce azi a-ntrupat șemineul din pași-mi pierduți și stingheri. O, tu neferice acela ce crezi că viața-i doar scrum, privește-i plăpânda dantelă ce zace-aruncată în drum. Iertare vă dau și
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]
-
să nu fi trist când ploaia înghețată îți sfichiue-n obraz anostă, dezgustată?! Că nu mai vrea, pesemne din nori de plumb să cază să spele bube, semne și urme de pricază. Că nu mai vrea nici vântul s-asculte false rugi... Vezi, trist e și cuvântul ce-n van îl tot îndrugi. Sunt trist doar câte-odată, când pe grumaz simt jugul minciuni-n glod brodată ce-n noi își poartă plugul. Sunt trist dar... cui îi pasă? Sunt doar un bot
SENSURI de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368956_a_370285]
-
se lasă plimbată pe bancul de pești. Adormită pe patul dorințelor mărunte, alege pașii tulburi pe cărarea pierdută. Atinge spinii trandafirilor și reinventează mângâierea, ascultarea, tăcerea, în fabuloasa legendă a umanului. Ai intrat vreodată cu inima în biserica îngerilor? Acolo ruga nu cuprinde cuvinte, crucea nu mai stă înfiptă în trupul pământului. Acum 10 ani, la ieșirea din Peștera Sf. Apostol Andrei, cerul mi-a fost însemnat cu crucea sfântului. Până a-mi fi însemnat cerul abia suflam, abia vedeam, abia
CUIB DE PĂSĂRI SPIN (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368976_a_370305]
-
au. Mi se termină bateria. Trebuie să pun la încărcat. Anna: - Spuneam că-mi aprind alții în jur lumânări de plastic. Mă sufocă falsitatea arderii lor, împreună cu cea a lumânărilor aprinse cu bricheta. Fără lemn aprins înainte de nașterea flăcării lumânării, ruga-și îndoaie trunchiul și moare înainte de rostire, de gând... Mama mi-a adus lumânări din ceara albinelor. Pe ele le aprind. Ruga curge lin odată cu trupul lor și sufletul le absoarbe esențele și râde fericit, cântă odată cu notele fugii lacrimii
CUIB DE PĂSĂRI SPIN (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368976_a_370305]
-
sufocă falsitatea arderii lor, împreună cu cea a lumânărilor aprinse cu bricheta. Fără lemn aprins înainte de nașterea flăcării lumânării, ruga-și îndoaie trunchiul și moare înainte de rostire, de gând... Mama mi-a adus lumânări din ceara albinelor. Pe ele le aprind. Ruga curge lin odată cu trupul lor și sufletul le absoarbe esențele și râde fericit, cântă odată cu notele fugii lacrimii pe suprafața sidefată a perlei. Reîncarcă-te... Ioan: - Acei alții tot din tine îi ai. Este ceea ce ajunge la tine din vecinătate
CUIB DE PĂSĂRI SPIN (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368976_a_370305]