6,791 matches
-
cu teoria că tot ce pune astăzi lumea în mișcare trebuie conceput în viitor cu semnul minus. Apoi, pe nesimțite, m-am trezit într-o cutie mare cu triode, condensatoare fixe și unul variabil, cu plăcute din aluminiu, cu multe sârme, bobine și un difuzor. Mergeam printre ele că printr-o uzina. Difuzorul răspândea acea culoare verde-catifelată, sau cum să-i zic?! O culoare de această natură, care scotea sunete ce ma înălțau peste pădure, pește dealul pe care mă aflam
UNDA VERDE A RADIOULUI DE-ACASĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357107_a_358436]
-
trestia pentru că primăvara păsărelele își refăceau ușor cuiburile, cu toate că țăranii aveau grijă în fiecare vară să o curețe sau să o înlocuiască pe alocuri. Toate casele aveau spre drum o grădiniță plină de flori, după anotimpuri, care era îngrădită cu sârmă întinsă pe câțiva araci. Prin curte se plimbau agale gâștele și rațele, care, în cârd plecau spre gârlă dimineața și se întorceau seara. În naivitatea mea de copil le consideram deștepte, pentru că fiecare cârd își cunoștea singur casa la care
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
drum până la grajd, calul se lăsa purtat de ham, numai de prezența porcilor nu puteam profita. Nu făceau decât să guițe toată ziua după mâncare. Cu ce puteau să bucure un copil?! Gardurile între vecini erau făcute din plasă de sârmă sau din uluci. Mă strecuram cu ușurință sau la cei din fața casei sau la cei din spatele ei, fără să mă vadă mamaie și cu o răutate inocentă, o lăsam să mă caute sau să mă strige, de cele mai multe ori supărată
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
mult visatul foc. Ca o minune dumnezeiască mi-a revenit și glasul. Am recitat pentru prima dată în public, sub o ploaie de stele suspendate deasupra capetelor noastre, la lumina divină a focului care arunca scânteile ca o artificie pe sârmă și în liniștea atâtor copiii, fermecați de decorul feeric, unde se auzea numai cântatul unei păsări rătăcite, acompaniata de lătratul îndepărtat al unui câine. Aveam senzația că plutesc și în afară de trosnitul lemnelor care ardeau în spatele meu, nu mai era nimeni
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
poarta în poartă, copiii de pe strada noastră sau de pe alte străzi. În anul acela s-a întâmplat ca la poarta vecinilor să bată o trupă de “trubaduri” rău intenționați. După ce au intrat în curte și au strans lucrurile înghețate de pe sârmă, le-au cântat colindul cu mare bucurie pentru că nimeni nu remarcase că sârmele erau goale. În entuziasmul lor nu au văzut tăblița de la poarta noastră și au dat să intre și la noi. Într-o secundă Cartuș era în fața porții
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
acela s-a întâmplat ca la poarta vecinilor să bată o trupă de “trubaduri” rău intenționați. După ce au intrat în curte și au strans lucrurile înghețate de pe sârmă, le-au cântat colindul cu mare bucurie pentru că nimeni nu remarcase că sârmele erau goale. În entuziasmul lor nu au văzut tăblița de la poarta noastră și au dat să intre și la noi. Într-o secundă Cartuș era în fața porții și fericit că avea motiv să alerge pe stradă, i-a pus pe
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
început să mă rog în gând să mi-l scoată Dumnezeu în cale. Ne-am așezat amândouă pe pământul rece. Ea plângea iar eu mă rugam așa cum mă învățase mamaie. Nu știu cât a durat totul, dar pe neașteptate a țâșnit printre sârmele gardului vecinului, un cap lățos, cu două coarne mari, întoarse ca un melc, care, după ce a scrutat cu privirea grădina s-a îndreptat spre noi ca un fulger. Nu am văzut restul blănii care se agățase în sârma ghimpată, m-
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
țâșnit printre sârmele gardului vecinului, un cap lățos, cu două coarne mari, întoarse ca un melc, care, după ce a scrutat cu privirea grădina s-a îndreptat spre noi ca un fulger. Nu am văzut restul blănii care se agățase în sârma ghimpată, m-am ridicat și până să-și dea Mia seama, că cel găsit de Dumnezeu venea spre noi, eram deja la câțiva metri distanță. Prezența noastră l-a derutat pe berbec și fuga mea i-a dat ideea că
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
a spus sugrumată de emoție și frică din cauza agitației de sub ea. -Lasă-te grea și încearcă să-i strângi ciocul! i-am spus uitându-mă în jurul meu să găsesc ceva să o leg. Tot învârtindu-mă, am văzut pe jos o sârmă. M-am aplecat, am luat-o și i-am explicat Cameluței că trebuie să-i leg picioarele, așa cum făcea tata Gogu, urmând ca după aceea, să-i răsucim aripile. -Și pe urmă? m-a întrebat nerăbdătoare. -O lăsăm aici până
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
era o adevărată sărbătoare, iar pentru noi era începutul cu adevărat al vacanței. În dansul pe care îl aveam să-l prezentăm, noi, fetele, eram “maci roșii”, iar băieții erau “bondari”, decorați cu niște aripi galbene din hârtie lipită de sârmă și cu niște antene mari, răsucite, prinse pe creștetul capului cu o bentiță. “Macii” dansam grațios, iar “bondarii” trebuiau să vină încet, într-un zbor lin, să se așeze lângă fiecare mac, să-i prindă mâna și să valseze împreună
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
de la o tarabă. După ce a plătit, l-am auzit pe taicu înjurând pe comuniști cu glas încet. Să nu-l audă nimeni. Vânzătorul cred că l-a auzit. Era o sticlă de sfert cu dop de porțelan legat de o sârmă.Când i-a ridicat dopul cu degetul mare a sfârâit lichidul roșu.Tare dulce e! L-am împărțit cu taicu. Și acum îmi lasă gura apă. Copii se frecară pe la gură ascultând cu atenție. -Haideți să bem suc de-al
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A TREIA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357286_a_358615]
-
prin târg. În sufletul lui Cristal se cuibărește o mare bucurie când vede cât este de sănătoasă Crenguța și ce frumos râde de răsună târgul. Ea este o veselie când își vede viitorul bărbat îmbrăcat în blugi proaspăt luați de pe sârma cu rufe și cu geaca de scai plină cu ținte, ici și colo câte una două lipsă că așa e modelul. În picioare Cristal are sandalele lui frate-său că sunt mai negre, iar Crenguța moare de dragul lui. Tare se
TÂRGOVEŢII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357786_a_359115]
-
aici din alte vremuri, în inima căruia nu s-a stins omenia, cu conștiința „încă nedenaturată de conștiința de clasă", era „un om voinic, nu prea inalt, brunet, cu mustața groasă ca două vrăbii, purtând cheile pe un inel de sârmă atârnând pe partea dreaptă a centurii.” Nu poți să citești această carte fără să faci pauze în care să dai răgazul necesar ideilor și trăirilor să se așeze pentru a căpăta pe deplin înțelesurile. Nu poți să nu-ți pui
VICTOR ROŞCA EXPERIMENTUL TÂRGŞOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357919_a_359248]
-
ca două semințe/ care-ncolțesc/ vârându-și aripile/ una în alta/ de-atâta avânt// Doamne, ninge polen/ de Duh Sfânt/ peste frunțile noastre/ să ne fim unul altuia cuib,/ fă-ne din suflete sfori/ tot mai albastre//Așa, cățărați/ pe sârmele telegrafului Tău/ vom deveni transparenți/ să-ți poți oglindi chipul de Dumnezeu”. Se pare că Olgăi Alexandra Diaconu iubirea îi este de ajuns ca să trăiască și nu mai cere nimic altceva, pentru că, firesc, din iubire decurg toate: „Dacă numai iubirea
CRONICĂ LITERARĂ LA CARTEA OLGĂI ALEXANDRA DIACONU ZBOR DE DRAGOSTE TÂRZIE. SCRISORI ÎNFLORITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357945_a_359274]
-
Îmi luam și eu Cartea mea, exact atunci când ei o luau pe a lor și, când ei își puneau ochelarii la ochi - hop și eu! -, îmi așezam cu toată seriozitate niște ochelari la ochi ce mi-i făcuse tata din sârmă. Când ei se aplecau asupra Cărților, mă aplecam și eu asupra Cărții mele și urmăream slova citită de ei cu glas tare, ca și cum aș fi știut și eu a o citi și înțelege. Mama, care lăsa și ea treaba pentru
CINE N-ARE CARTE, N-ARE PARTE! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358417_a_359746]
-
Ritmuri > CINE-I ÎNȚELEPTUL? Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 502 din 16 mai 2012 Toate Articolele Autorului anii mei comoară viața mea pustie cine vă mai știe, tâlcul într-o doară?! vis sau amăgire ori un mers pe sârmă fără nici o cârmă, cine-mi dă de știre? cine-i înțeleptul, care e demersul, la ce universul, îmi dă mie dreptul? parc-a fost o glumă și nu-mi amintesc cât e de livresc un portret de humă! Referință Bibliografică
CINE-I ÎNŢELEPTUL? de ION UNTARU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358436_a_359765]
-
la el cu ochi de animal încolțit iar, cînd a fost întrebat cine îi dăduse să bea, a zis dintr-o suflare: nea Caisă! E clar, a rîs căpitanul; nea Caisă este la beci, pe el l-am prins vînzînd sîrma de cupru ... O expertiză grafologică și am rezolvat cazul ... dar cum rămînea cu inginerul Marcu, doar nu era să-l lase să zacă în arest, ce fel de suflet avea el, căpitanul? Dar bărbatul o strînsese de mînă, cu pasiune
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
cu haine curate și l-a trimis la joacă, apoi a luat mătura și a făcut lună prin casă și pe sub paturi și pe după dulapuri, a luat rufele spălate din cadă, le-a stors voinicește și le-a pus pe sîrmă, afară, la zvîntat, apoi a așezat masa pe terasă, a pus de mămăligă, a adus din beci brînză și slănină, a scos apă proaspătă din fîntînă și a invitat-o pe femeie la masă. În tot acest timp ea stătuse
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
creierul lui, cu cea mai mare intensitate. Lua plicul, încă nedeschis, îl sprijinea de menghină și ofta încetișor. Emoția asta o mai avusese în copilărie, cînd cea mai mare surpriză i-o făcuse tatăl lui, care îi construise dintr-o sîrmă mai groasă un cerc cu diametrul de vreo treizeci de centimetri și, dintr-o altă sîrmă, îi meșterise un fel de ghidaj pentru acea roată, pe care o plimba fericit pe străzile asfaltate sau pe trotuare, tare mîndru de dexteritatea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
ofta încetișor. Emoția asta o mai avusese în copilărie, cînd cea mai mare surpriză i-o făcuse tatăl lui, care îi construise dintr-o sîrmă mai groasă un cerc cu diametrul de vreo treizeci de centimetri și, dintr-o altă sîrmă, îi meșterise un fel de ghidaj pentru acea roată, pe care o plimba fericit pe străzile asfaltate sau pe trotuare, tare mîndru de dexteritatea pe care o căpătase foarte repede, și acuma, după atîția ani, făcuse geniala descoperire că, dacă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
și raze de soare. - E minunat aici, iată-mă!...În sfârșit!...exulta din toată ființa, eliberat din cămașa de forță a vieții citadine, departe de orașul pavat cu beton, armat cu oțel, învelit cu sticlă și suspendat în fire și sârme ca de păianjen... Fluierând vesel o melodioară, ridica și cobora ritmic brațele și călca apăsat respirând lacom. -Ei, da, aer, apă, soare, pământ!... Amestecul lor ancestral...Și eu, departe de institut, de registre și fișe, de aparate.... Ce zic eu
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
-l mănânc. O, musă! Ajută-i penei mele, ca să-l citez pe bătrânul Omir, cel fără vedere, căci nu găsesc cuvintele potrivite pentru a descrie ceea ce am simțit la contactul primei boabe cu fragedele mele papile gustative. Aplecându-se printre sârme și trecând de pe un rând pe altul, bunul meu părinte nu se lăsase până nu-mi alesese un soi de strugure tămâios. Ca o morfină administrată unui pacient epuizat de durere, simții cum boaba aceea se dizolvă în trupul meu
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
lăsându-se prins. A fost o mișcare strategică, de mare farsor. Paznicii considerând că au o pradă sigură în mâini, căutau ceva cu care să-l lege. Cezar era foarte calm și mergea alături de paznici. Când aceștia au găsit o sârmă, Cezar a nechezat odată și a plecat în mare viteză chiar de sub nasul paznicilor. Brigadierul nostru ne-a amenințat că nu ne mai plătește dacă se mai întâmplă încă odată așa ceva. Culmea a fost, că s-a mai întâmplat, dar
ISPRĂVILE ARMĂSARULUI CEZAR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357671_a_359000]
-
emisii la câțiva centimetri de zid. S-a hotărât să urmărească unda și spre dreapta. Sunetul, vibrația, se amplifica, se acutiza ca un țiuit strident, din ce în ce mai ascuțit, îi străpungea creierul, căpăta materialitate, ca un ac subțire și lung, ca o sârmă extrem de subțire... S-a retras speriat, cu mișcări atente și calme. Nu se mai îndoia în privința straniului fenomen, linia acustică exista, sursa emiterii îi era extrinsecă, vibrația căpăta consistență, era ca un fir metalic, o sârmă! ... Putea glisa capul pe
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
și lung, ca o sârmă extrem de subțire... S-a retras speriat, cu mișcări atente și calme. Nu se mai îndoia în privința straniului fenomen, linia acustică exista, sursa emiterii îi era extrinsecă, vibrația căpăta consistență, era ca un fir metalic, o sârmă! ... Putea glisa capul pe lungimea ei. A încercat să-l rotească putin, o durere cumplită, ca la o descărcare electrică puternică l-a năucit instantaneu, simțise firul tăios și curentul. Gândul existenței acelei sârme l-a înspăimântat. Îl arsese ca
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]