1,363 matches
-
Noimann. Și În drumul nostru ne intersectăm cu tot felul de făpturi, mai mult sau mai puțin reale. Poate că procesele de conștiință ale lui Noimann erau influențate, atunci când se afla În stare critică, tocmai de aceste entități hibride ce sălășluiau Într-un spațiu imperceptibil simțurilor. Unele din entități se Întrupau intrând În diverse corpuri, parazitându-le existența și trăgându-și energia din interiorul lor. Ținând cont de toate aceste lucruri, nu era de mirare că stabilimentul doctorului Perjovski era niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
toate zilele. În curând, umanitatea va Îmbrăca o nouă haină. O nouă lumină va cădea din cer. Și tot din cer va veni un nou Mesia, care va scăpa lumea de grija zilei de mâine și de tot răul ce sălășluiește, din pricina muncii, În ea. Oliver va fi noul Mesia sau poate doar un Însoțitor umil al Său. Toți vor fi asemenea crinilor sălbatici ce Înfloresc pe câmp. Asemenea păsărilor cerului de care are grijă Tatăl ceresc. Jumătate crini, jumătate păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
starea de fericire este amplificată de un timp frumos. Ațipire Somnoroșii tânjesc mereu după câteva clipe de ațipire precum înfometații după un coltuc de pâine. Sălășluire Fudulia și prostia, lenea și cu sărăcia adesea se însoțesc și în bună înțelegere sălășluiesc. Ideal Reformarea clasei politice este un ideal ce nu va fi niciodată realizat cu conducători incompetenți și nedemni. Prosperitate Prosperitatea unei țări nu se poate înfăptui decât prin muncă rodnică sub conducerea unor demnitari competenți și de impecabilă moralitate. Dat
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
calmă. Nu eram conștientă încă de noul meu EU, ca și cum acela nu se încadra în tiparele mele mentale, încă simțeam în corpul meu două energii complet diferite, una era pozitivă și nouă, iar cealaltă era veche și negativă, cele două sălășluiau în corpul și mintea mea iar eu ca un observator conștient, le urmăream zilnic cum se luptau pentru a deține supremația interioară. Zi de zi observam acel război intern între pozitiv și negativ, dar în cele din urmă m-am
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
noastre și IUBIREA - din care izvorăște totul. Doamne ajută ! și nu uitați: „Nu lăsa ca omul al cărui gând se clatină să nu primească ceva de la Domnul !”. Căci Domnul a spus: „Căutați adevărul în voi înșivă, căci în voi înșivă sălășluiește acea părticică divină care vă poate aduce lumina ! Fiți voi BISERICI VII ! Fiți Temple ale Luminii ! Fiți Candele Aprinse care să ardă în FOCUL IUBIRII DIVINE !” (Iisus Hristos, în: George Văsîi , „Din tainele universului spiritual” - pp. 110-111) Un apropiat colaborator
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
colaborator m-a întrebat dacă nu mai am ceva de spus, pentru că am încheiat prea abrupt. Mai am multe de spus, dar această carte se încheie cu cel mai frumos îndemn: „Căutați adevărul în voi înșivă, căci în voi înșivă sălășluiește acea părticică divină care vă poate aduce lumina ! Fiți voi BISERICI VII ! Fiți Temple ale Luminii ! Fiți Candele Aprinse care să ardă în FOCUL IUBIRII DIVINE !” și pentru ca încheierea să nu fie chiar așa de abruptă vă mai aduc aminte
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
cîntat de cîntecul său. Se poate și așa..., s-a și Întîmplat: moartea născîndu-l pe cel viu, tocmai atunci cînd el moare, noima traducerii mai sacră decît originalul, miezul devenit visul coajei, coaja să fie coșmarul miezului, crima să fi sălășluit Încă de la Început În rană, rana să-și viseze cuțitul, iar mie să mi se interzică pe veci ieșirea din vis. Dar deocamdată mi-e bine... Balast...!, tocmai acum să mi se Întîmple una ca asta, tocmai acum cînd așteptam
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
unei axiome sacre, după știința conform căreia Între iezechil și purpura flamandă nu ar exista decît o deosebire de transparență, care, acum, pe timpul carnavalului, dă dreptul oricărei mîini libere de a demagnetiza iluzia de orice influență de tip pendul ce sălășluiește Între demență și formula chimică macabră: „Cunoaște-te pe tine Însuți!”. Mă voi prevesti Înaintea vostră ― ziceam ― cu o lungă bătaie din aripi. Si asta e sigur!... Dar deocamdată mi-e bine...! Postfață hidraulică sau, altfel spus, scrisoare de-a
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
mai multe sectoare, fiecare sector este destinat unei biserici sau unui grup de biserici înrudite ca rit. De la bisericile tradiționale creștine până la cele budiste. Fiecare colț este o lume cu însemnele ei. Deja îmi place în această biserică unde pot sălășlui, laolaltă, toate bisericile pământului, preoții nu se înjunghie între ei, nu vezi enoriași prinși de beregata altuia de alt rit, cum fac enoriașii ortodocși, asmuțiți de preot asupra enoriașilor greco-catolici, a căror biserică a fost furată de statul comunist, iar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de oră se învârtește după chei. Niciodată nu le pune în același loc, și când are nevoie de ele le caută ca nebunul prin toată casa. Ba prin buzunare, ba cine știe pe unde prin casă, ba prin rucsac, unde sălășluiește o dezordine îngrozitoare. Dacă se întâmplă ca acestea să-i cadă în rucsac și dacă e și nervos, nu e nicio speranță să le găsească până nu deșartă tot conținutul acestuia și nu ia la mână obiect cu obiect. De
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
da. Atunci începe el să râdă în hohote. "De ce râzi?", spune Zinzin la fel de contrariată. "Acum te alinți", spune el stăpânindu-și cu greu pofta de râs. Sigur că mă alint", își zice Zinzin, vrând să convingă acea ființă fragilă ce sălășluiește în ea și care se teme de fiecare inflexiune a vocii lui, de fiecare gest. "Mi-am pierdut complet mințile", își spune cu toată convingerea, în timp ce simte cum nerăbdarea lui Alex o tulbură și o sperie în același timp. Nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
puțin un kilogram de lămâi, e o masă de dezintoxicare, după un dezmăț e nevoie de purificare, spune râzând cu toată gura, apoi se culcă și doarme o zi și o noapte, se trezește cu creierul spălat, acolo nu mai sălășluiește decât imaginea Mariei alergând în zborul ei planat prin pădure în întâmpinarea Dumnezeului ei, peștera cu firul de apă ce se strecoară printre stânci în măruntaiele pământului și privirea catifelată a băiatului din Clădirea Albastră. Se așează la pian cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe această lume zise el -au agonisit și depozitează în ele miezul hărăzit fiecărei plăsmuiri: miez de humă sau de cremene, de metal sau de vânt, de lemn sau de foc, de os sau de apă. Miezul fiecărui lucru e sălășluit de spirit, ca de nimic văzut, dar simțit, spirit care nu se înmulțește și nici nu scade înlăuntrul său... Însă, vom ști că se află mai mult spirit într-o stâncă mare decât în pietricica umilă în talie. Se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
își lepăda așternuturile peste somnambulii pământului. Binecuvântat este Dumnezeul nostru acum și pururi și-n vecii vecilor, amin! Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindeni ești și pe toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vină și te sălășluiește între noi și ne curățește pe noi de toată întuneciunea și mânuiește, Bunule, sufletele noastre. Amin! (Psalmul 50, Ceasurile, Utrenia, Liturghia.) Ca la comandă, cete de îngeri se culegeau de pe unde i-a apucat noaptea: umerii brazilor, podul bisericii, beciuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
el, dar, chiar așa fiind, n-am vrut să rămână În Întunericul călimării. Cel mai probabil e ca respectivul consiliu de război să hotărască a priori să nu ia În seamă În deliberările sale dorința ingenuă de viață eternă care sălășluiește dintotdeauna În inima omenească, Unde s-ar ajunge dacă toți am trăi veșnic, da, unde s-ar ajunge, Întrebă acuzarea folosind o lovitură de cea mai joasă retorică, iar apărarea, bineînțeles, nu avu prezența de spirit să găsească un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Măriei Tale, pot dovedi că cele arătate nu-s chiar așa de încâlcite, ci mai mult o învăluire de vorbe. SFETNIC I: Cine-i această copilă, și cum cutează a înfrunta înțelepciunea și spusele unor bărbi bătrâne?! GÂND: Înțelepciunea poate sălășlui și-n capetele tinere, Întâiule Sfetnic al nostru. Să vedem ce are a ne spune această copilă cu numele Liana. Și dacă n-a găsi dezlegarea cea dreaptă, să se știe că au cercat și alții mai înainte, tot fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vă definesc“, mi-a spus odată un teolog. Și i-am răspuns: „Norocul meu, căci dacă dumneavoastră sau altcineva ar izbuti să mă definească, ar însemna că am și murit.“ Pirandello spune: „O ființă născută din acea facultate creatoare ce sălășluiește în spiritul uman e menită, în mod firesc, unei vieți superioare care-i lipsește muritorului obișnuit născut din pântecele unei femei. Când te naști personaj, când ai norocul să te naști personaj viu, îți râzi de moarte: nu mai poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spune de fiecare familie de a colo câte ceva: cât pământ aveau, în ce fel de casă trăiau, câți co pii au avut și cum îi chema pe fiecare în parte. Apoi ce au ajuns în viață și pe unde mai sălășluiesc. Cu cine a stat în bancă la șco ală și ce o întreba învățătorul. Nu mai vorbesc despre dânsa! De când era copil și până în zilele de astăzi, își amintește totul cu lux de amănunte. Poate ar fi interesant pentru cititori
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ceața, Izvor al poemului de bucurie, acoperă valea cea largă. Mai dionisiacă încă suie dimineața, Mai infinită este creșterea anului și a orelor sfinte... Calme strălucesc deasupra înălțimile argintate, Deja plină de roze sus strălucește zăpada, Și mai sus încă sălășluiește deasupra luminii curate Dumnezeu Preafericit încântat de jocul razelor sacre, În pace locuiește singur și prealumină este arătarea chipului său. (Întoarcerea acasă) La Eminescu factorul unificator cosmic este acea simțire-gândire de nuanță autohtonă, intraductibilă semantic și fără suprapunere psihică dorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mea, bucuroasă de preaplinul Dulcelui joc, să moară apoi. Sufletul care în viață divinul său drept Nu l-a primit, hodină nu află nici în bezna din Orcus. Și totuși, dacă-ntr-o zi lucrul sfânt ce-n inimă-mi Sălășluiește Poemul mi-a izbutit, Atunci binevenită fii, pace a umbrelor! Mulțumit sunt, chiar dacă al strunelor viers Nu mă va însoți-n adâncuri; odată, o singură dată Voi fi trăit ca zeii, și n-am râvnit mai mult. Este exprimată paradigmatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în poezia Eleusis, pe care Hegel o dedică prietenului său Hölderlin, poem cu o perfectă logică internă a drumului suitor de la complicitatea finitudinilor vieții de rând o temniță cu grijile, dorințele, speranțele sale la radicala eliberare: În juru-mi, în mine sălășluiește pacea. Grijile oamenilor, ce nu obosesc niciodată, dorm. Ele îmi dau libertate și răgaz. Mulțumescu-ți, ție, o, Noapte, tu, Eliberatoarea mea! Ca un văl alb de ceață Luna înconjură hotarele șovăitoare ale depărtatelor coline... Ochiul meu se înalță spre eterna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
decât rezultatul obsesiilor Alimentarei. Inspirație, revelație, mesaj, în toată splendoarea ei tăcută, stabilă la orice încercare de a fi negată, alungată din fața orizontului imaginar, aștepta forma virtuală a vehiculului care avea să asigure transportul bătrânei spre îndepărtatele granițe între care sălășluia, de peste 31 de ani, alesul inimii ei, Mitică Petrache. Și se lăsă tăcerea. O tăcere auzită numai de ea. Pregătirea bagajelor Î ntunericul din sertare, în care hibernau serviciul de argint și vesela de porțelan cu imprimeuri florale, viu colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ajuns ei, dar prea târziu, când nu mai aveau ce face, căci cei care i-au chemat nu mai erau stăpâni pe școală. Nu mai erau deloc, de fapt. Soarele se ridica din ce în ce mai mult pe bolta cerească și umbrele ce sălășluiau în curtea interioară începeau să se subțieze și să se retragă spre pereții care ne despărțeau de cei care ne-au asuprit atât timp și care ne-au controlat și ne-au programat viitorul fiecăruia dintre noi. Bănuind reacțiile celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care Amadeo o va avea câțiva ani mai încolo. Odată cu terminarea războiului de unificare, în tuneluri a mai rămas doar echipajul strict necesar, căci totul s-a automatizat spre sfârșitul conflictului global, și cea mai mare parte a celor care sălășluiau în subteran au ieșit la lumină. Odată cu decăderea imperiului și cu venirea la conducere a Guvernului, tunelurile au fost părăsite. Au fost întrebuințate de Guvern pentru scurt timp și apoi au fost sigilate. Unele intrări erau știute, altele nu. Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-tu să te ia înapoi. Mă bucur că ai rămas. Îmi pare atât de bine... Ana? Ana! Simți o tristețe imensă înaintea sa și groaza îl împietri. Știa ce se întâmplă! Sufletul ei se detașa de chipul angelic în care sălășluise până acum. Nu se poate! Se ridică în picioare panicat, îi luă capul în palme și se uită zdruncinat la ea. Îi simți totuși căldura vieții care tânjea în ea, dar sângele nu-i mai circula în vene. Pieptul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]