1,236 matches
-
Bine pe noi că ne - așteaptă: Ție zobu cu obracu Mie gură și colac[u]. 56 Dă, Doamne, nanei noroc, Ca semînța-n busuioc, Dă, Doamne, nanei putere Ca semînța-n cărujele. 57 Măi bădiță păunaș, Hai la noi să-ți dau sălaș; Dar de cină ce ți-oi da? Strugurei ca iedera, Strugurei muiați în rouă Și un pat de perini nouă; Patul e din lemn de vie - De-i fi om de omenie Te-i culca cu bucurie. 58 Păsărică, păsărică
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
poliție, mi-ați arătat o legitimație care vă acreditează drept comisar, dar, din câte credeam eu că știu până azi, poliția s-a retras din capitală de câteva săptămâni, lăsându-se în ghearele violenței și ale crimei care își fac sălaș peste tot, ar trebui să înțeleg că prezența dumneavoastră înseamnă că poliția noastră a revenit la căminul ei, Nu, doamnă dragă, nu ne-am întors la căminul nostru, ca să folosesc expresia dumneavoastră, ne aflăm în continuare de cealaltă parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
caprele din țarc și, aproape de stufăriș, colțul unde pășteau cămilele. Toate acestea și un bărbat era tot ce avea pe lume, în afară de pruncul pe care-l ținea în brațe, și o cuprinse teama că nu-și va mai revedea nici sălașul, nici bărbatul. Se întoarse spre Malik, care se oprise alături de ea: — Ce vrei de fapt de la noi? vru să știe. Niciodată n-am pomenit să se folosească femeile, bătrânii și copiii în înfruntarea dintre bărbați... Chiar așa de slabă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la sfânta mănăstire. Și a venit egumenul cu preoți și cu diaconi și a dus trupul meu și l-au îngropat în sfânta biserică. Iarăși am dat poruncă jupâniței mele ca să dea din averea mea și un sat și un sălaș de țigani, anume Toma și cu țiganca și cu copiii, sfintei mănăstiri. Iar cneaghina lui Lucoci s-a sculat și a dat din toată averea ce are de la Dumnezeu, bani și mărfuri, pentru păcatul său, veșnica lui pomenire, a dat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
care doar yubani-i le cunoșteau, traversând igarapés, mlaștini cu palmieri nipa și râușoare, ocolind mereu râurile mari, apele adânci, lagunele, pe care n-ar fi putut să le treacă prin vad cu apa până în talie. Pentru yubani, apele adânci erau sălaș pentru Taré, spiritele răului, care căutau, în frig și întuneric, adăpost împotriva forțelor soarelui, aliat al spiritelor binelui - Intié -, cu care se aflau în veșnic război. Taré erau stăpânii nopții și ai lagunelor adânci și, de aceea, yubani-i se culcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aerul. Departe de neliniștile civilizației, în această mirifică pace se pătrundea pe o cărare ornată cu excremente. Chiar înainte de a intra între case, am fost precedați de răcnete guturale. Un număr nemăsurat de plozi cu buricele goale izvora din lăuntrul sălașelor, alcătuind un adevărat alai. Nu răspundeau la nici o întrebare încît pînă la urmă am avut impresia că nu ne înțeleg limba. Sub acoperișele din paie și puzderii, colibele nu aveau decît o singură încăpere; din tinda fără tavan te aburcai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe ușă, de data asta îmbrăcată într‑o rochie de după‑amiază, pentru că trebuie să iasă cu mama în oraș. Din spate, pe ușa de la terasă, pătrunde o lumină puternică și, fără să rătăcească în nici un caz aiurea, își caută imediat sălaș în părul blond al Sophiei. Și parchetul se aprinde puțin. Nimic nu e natural și totuși totul este de la natură așa cum este. Copilul din Rainer plânge în gura mare, cel mai rău e când ajungi în ultimul moment, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
țâșnește înapoi pe stradă, ca un fir negru de ață pe care cineva îl trage pe suprafața netedă a unei mese. # Ca să facă ordine în existențele lor încâlcite, Rainer, Anna și Hans se târăsc într‑acolo unde ordinea își are sălașul și e angajată cu carte de muncă: la vila Sophiei din Hietzing. Ziua strălucește mereu acolo unde și tinerii strălucesc de tinerețe. Strălucește și ea cu ei, cum ar veni. Primăvara asta e destul de caldă și, foarte probabil, va urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
decât pantofi cu toc, ca aceia care au fost distruși, și nu vor să audă de pantofii cu tocul jos, buni pentru excursiile în Pădurea vieneză. Sophie poartă o rochie de după‑amiază de la Adlmüller și un soare strălucitor își găsește sălaș în părul ei. Dar culorile soarelui nici nu se compară cu cele ale rochiei. Anna Witkowski își pierde uzul rațiunii. Însă nimeni nu‑și dă seama, fiindcă fapta aceea îngrozitoare și absurdă a fost săvârșită tot fără nici o rațiune. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
toate ușile Închise și fiind sfîșiați, ca și noi, de ghimpele primăverii, de țipătul ascuțit, fără cuvinte, oare n-au purtat și ei - acești tineri din trecut, Garfield, Arthur, Harrison și Hayes -, așa cum am purtat și noi, În micile lor sălașuri de oase, sînge, țesuturi, sudoare și agonie, Întreaga povară insuportabilă a durerii, bucuriei, speranței și a foamei mistuitoare pe care o poate Îndura un om, pe care a cunoscut-o omenirea? Nu s-au rătăcit și ei? Nu s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trup, ca un strugur de lână. Îl purta prin luncile de țesături și parcă mai degrabă mielușelul era păstorul, căci el privea doar, iar copilașul păștea covorul, mozolind. Acolo s-a rătăcit prin codrul picioarelor de scaune și de măsuțe, sălaș al urșilor, al lupilor, al tigrilor și al altor sălbăticiuni de pâslă sau carton. Acolo a privit cele dintâi păsări și a ascultat cele dintâi ciripiri: muștele cu bâzâitul lor. Acolo s-a trudit zadarnic să treacă dealurile taburetelor, pe sub
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
zgomotul ploii de aprilie, iar amintirea aceea îi va urmări mereu, mereu, mereu, mereu. Dar Iulia și Alexandru n-au vreme și nici chef acum să pună cap la cap datele problemei și să tragă o concluzie eliberatoare. Sus în sălașurile luminoase, pregătirile sunt în toi pentru însămânțările de primăvară. Se seamănă pe pământ nu doar o nouă generație de bebeluși, ci și gânduri, culori, alb, roz, gri, căci tapiseria e pe terminate, marile figuri ale veacului sunt împlinite, păsările heraldice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Vitellius cei doi mesageri trimiși dincolo de Rhenus ca s-o aducă pe vrăjitoare. Spuseră că refuzase să-i urmeze. Adăugară cu hotărâre, dar plini de respect, că vrăjitoarea - după cum știau cu toții - nu ieșea niciodată din pădure, care era templul și sălașul ei, și că toți cei ce doreau să-i vorbească trebuiau să meargă la ea. Chiar și cel mai puternic om din lume, chiar și împăratul ales de legiuni, care acum era gata să cucerească Roma și întregul Imperiu. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai mult, nici mai puțin decât: patru sate, patru fălci de vie la Cotnari, șase fălci de vie la Iași, în Valea lui Ieremia, douăsprezece fălci de vie cu prisacă la Miroslava, patru fălci de vie la Huși și patru sălașe de țigani. Apoi să numărăm pe degete numai câte fălci de vie a primit mănăstirea atunci: patru fălci și cu șase și cu douăsprezece fălci de vie și cu încă patru fălci fac douăzeci și șase de fălci de vie
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
daniie Sfintii Mitropolii 5 fălci de vii lucrate la Copou”. Să tragem cu coada ochiului prin inventarul mănăstirii Sfântul Spiridon și vom afla că pe lângă odăjdii, cărți și obiecte bisericești mănăstirea nu-i săracă deloc. Are numai vreo douăsprezece sate, sălașe de țigani, vaci, oi, vii în rândul cărora intră și “patru pogoane și trei hirte la Copou” precum și “2 poloboace vin ot Copou în pivniță la mănăstire”. Întreabă-mă cine nu avea vii în Copou, dragă ieșene. Nu te întreb
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o sursă generoasă de inspirație pentru opere literare, plastice, cinematografice etc. Primii pași în viață Jeanne d’Arc s-a născut în ziua de 6 ianuarie a anului 1412, într-o familie nu prea înstărită de țărani, care își avea sălașul în satul Domrémy. Era cel de al cincilea copil al lui Jacques d’Arc și al Isabellei. A venit pe lume într-un timp istoric bântuit de mari frământări sociale, politice și, mai ales, militare și religioase. Cauza acestora avea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
altă potecă în noaptea lucrurilor; să învie, din trupul istovit al seminței care moare, foșnetul nesfârșit al holdelor viitoare. Pentru asta luptă mereu cei mulți în fiecare grai la modul ființal organic al bunului‐simț. Iar poetul când își așează sălașul în mijlocul poporului nu greșește, ci ia de aici val care duce la limanul noului cântec. Cunoașterea poetică este cunoașterea celor mulți, organici și sănătoși, care nu acceptă alimentarea graiului prin dezlipirea 33 lui de realitate, iar poetul propriu‐zis nu
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
arate vreo așezare omenească sau rusul de lângă mine să scoată o vorbă. Când s-a Înserat de-a binelea, am ajuns la niște colibe. Glasul bătrânului reverbera, ca și cum ar fi venit dintr-un Întâmplări... ― Stoi! - a comandat rusul. În acele sălașe ședeau niște amărâți de ruși, dar care ne-au primit bucuroși. În acea seară am mâncat pentru prima oară carne de când mă aflam În prizonierat. În zori, am urcat din nou pe cal și, drâg-drâg, pe la prânz am ajuns la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trecut în "al cincilea anotimp", cum spune Poetul. Aurel Dumitrașcu. Sar la fereastră. Cristoase, l-am lăsat flămînd pe Tănucă. E Dunăre pe mine. De ce nu faci o selecție atitudinală, Iordanco? Mă crezi idiot, să stau să-ți păzesc destoinic sălașul și tu să umbli pînă-n mama huciului? Cineva care ne iubește s-a transmis din cîine-n cîine Richard Lewinsohn... A, eruditul meu cîine se inspiră din Histoire des animaux-leur influence sur la civilisation humaine. ... spune că noi, cîinii, ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
săi, așa cum orice om dorește să lase urmașilor pentru o mai vie aducere aminte. Îndrăznea prea mult la bunul vecinilor și-și sporea averea și influența. Primarul, jandarmul, notarul și orice slujbaș venit de la centru la el își găseau bogat sălaș, încet-încet reușind să-i cumpere și să le cumpere și conștiințele... în felul acesta mereu era ocrotit de cei pe care-i ospătase interesat. Orice plângere împotriva lui se întorcea cu efect dăunător împotriva celor ce reclamaseră, așa că, de la o
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
la marginea nord-estică a kaganatului. Unii cercetători susțin că imediat după înfrângerea gepizilor, în 567, o parte a oastei avare a pătruns în Transilvania, de-a lungul Mureșului, pentru a proteja populația avară, rămasă în timpul evenimentelor din 567-568 în așezările (sălașurile) de la Dunărea de Jos, care au pătruns în Transilvania prin defileul Oltului. Dar această susținere este prea puțin verosimilă. În afară de regiunile umede și joase din vest și nord-vest, care au fost integrate efectiv teritoriilor pe care avarii le stăpâneau, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au dus la descoperirea unor vestigii slave certe înainte de mijlocul secolului al VI-lea. O explicație posibilă ar fi că, în prima jumătate a acestui secol, expedițiile de jaf împotriva Imperiului erau întreprinse de cete militare slave, care își aveau sălașurile în teritoriile de la est de Nistru, unde reveneau după atac, ei, practic, nu erau instalați în nordul Dunării. Nici prezența unor grupuri de slavi neînarmați, pașnici, din prima jumătate a secolului al VI-lea, nu este atestată arheologic. Numai în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
neînarmați, pașnici, din prima jumătate a secolului al VI-lea, nu este atestată arheologic. Numai în jurul lui 550, izvoarele scrise bizantine vorbesc despre o așezare reală a slavilor în nordul Dunării de Jos. Astfel, Procopius specifică că "sclavinii își au sălașurile dincolo de Dunăre, nu departe de țărm".4 Dar precizări importante în legătură cu prezența reală a slavilor în regiunile carpato-dunărene au adus cercetările arheologice. Vestigiile slave arhaice, alcătuite din ceramică, unelte, obiecte de îmbrăcăminte și podoabă au putut fi separate de cele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunăre continuă sub Mauriciu (582-602), împărat capabil și energic, sub conducerea generalului Priscus. Următoarea expediție a lui Mauriciu este împotriva avarilor, cărora împăratul nu le mai plătește "tribut". Barbarii avari se pare că mai aveau, pe lângă ringul panonic, un alt sălaș în Bugeac (sudul Basarabiei). Ca răspuns la atacul avar, urmează expediția peste Dunăre a lui Priscus, descrisă de Teofilact și Teofan, care a avut loc în 584 sau 585-toate "puterile romane" merg spre Dunăre, scopul fiind "împiedicarea semințiilor slave de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ce se întindeau între Volga mijlocie și Munții Urali. Mai târziu, după câteva secole de viețuire aici, ei au continuat să înainteze spre apus, instalându-se în estul (marginea) Europei. Prin secolele VII-VIII, ungurii, popor nomad de stepă, își aveau sălașele (așezările) în zona bazinului mijlociu al Volgăi, unde au intrat în contact cu bulgarii și cu alte triburi de neam turcic. Dar, prin secolul al VIII-lea, ei au coborât pe cursul inferior al Volgăi și s-au stabilit în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]