6,936 matches
-
geruri trec ca o nălucă Mă apucă seara, dorul crunt de ducă, Cerul din ferestră, gândul îl mai știe Uneori mă scriu într-o poezie... Sarea din cuvinte parcă e amară A început curând timpul să mă doară, Gerul a săpat răni adânci în mine Mă rog să le port doar cum se cuvine! Nădejdea cârpită, toată din bucăți, O păzesc mai strajnic au venit și hoți, Caldela-i aprinsă torn și utdelemn, La iubire totuși, pe toți vă îndemn! Lacrima iubirii
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
Prin nămeți și geruri trec ca o nălucăMă apucă seara, dorul crunt de ducă,Cerul din ferestră, gândul îl mai știeUneori mă scriu într-o poezie...Sarea din cuvinte parcă e amarăA început curând timpul să mă doară,Gerul a săpat răni adânci în mineMă rog să le port doar cum se cuvine! Nădejdea cârpită, toată din bucăți,O păzesc mai strajnic au venit și hoți,Caldela-i aprinsă torn și utdelemn,La iubire totuși, pe toți vă îndemn!Lacrima iubirii, flori
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
ce e fumos mereu să audă.... XXXII. ZILE..., de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2053 din 14 august 2016. Zile reci au plâns în mine, Prin deșert visam că-i apă, O Morgana prin sudoare În tunel și-acuma sapă... Piatra a lovit obrazul, Pentru pași-n rătăcire... Cu nădejde tot mai caut Candela cea cu iubire. Mir izbăvitor doar Cerul Picură pe rana mea, Pe Golgota neputinței Mă târăsc în piept cu ea. Țipă vantul printre ramuri Ce-s
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
din mine? Mi-au fost cârjele furate Clipele își cer iertare Se vor toate împăcate! ---------------------- Caut flacăra nădejdii ... Citește mai mult Zile reci au plâns în mine,Prin deșert visam că-i apă,O Morgana prin sudoareîn tunel și-acuma sapă...Piatra a lovit obrazul,Pentru pași-n rătăcire...Cu nădejde tot mai cautCandela cea cu iubire.Mir izbăvitor doar CerulPicură pe rana mea,Pe Golgota neputințeiMă târăsc în piept cu ea.Țipă vantul printre ramuriCe-s uscate prematur,Pomul și-
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
ruginiu, Dar m-au secat fiori de iad și gheață, Simțindu-i inima bătând în clocot viu. Copilă când eram, știam că toamna-i moartă Și o vedeam mereu cu sufletul uscat De vânturi seci ce-i pârjoleau prin doruri, Săpându-i prin dârele de lacrimi în obraz. Nesigură m-am ghemuit sub mantia-i de frunze, În tulbura-i neliniște și-n freamătu-i gemut, Și m-am topit prin golul din sufletu-i fierbinte, Ce sta strivit și stors de
ȘI TOAMNA ESTE VIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384398_a_385727]
-
Ediția nr. 1655 din 13 iulie 2015 Toate Articolele Autorului BALCIC, GURĂ DE RAI În fost ținut de România, Printr-o cascadă urlătoare, Din grădina Reginei Maria Se varsă apele în mare. Aici, în însoritul Balcic Apa cu vuiet tumultuos, Săpând în peretele calcic Ea face totul mai frumos. După căderi din treaptă-n treaptă Învârte roțile de mori, Pârâul apele-și îndreaptă Și-ajunge pân’ la urmă-n mări. Se scurge apa pe sub punte Scăldând colina înverzită, Lansând suspine tot
BALCIC, GURĂ DE RAI de IONEL GRECU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384472_a_385801]
-
din 21 martie 2016 Toate Articolele Autorului UNIRE ÎN CUVÂNT Între cer și pământ, glasul duce-n grai sfânt, al dorințelor cânt, de unire-n cuvânt. Străbună chemare strigă la hotare, spre unificare: România Mare! Prutul învolburat, în maluri a săpat și-n valuri a legat neam binecuvântat. Uniți pe vecie, frați din Românie și Basarabie, să-și apere glie. Înimi înfrățite de neamul părinte, cântă-n țări unite și nedespărțite. Unirea să fie pentru veșnicie, las în poezie, dragostea de
VIVAT POEZIA! de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384668_a_385997]
-
bunică Când vând-n piață ;...câteva fire de pătrunjel Iar cei ce fură sunt liberi, dau/iau mită Nu sunt bătuți ca ele de arșiță și ger. Le-au lăcrimat dorințe lovite de nevoi ș-au devorat durerea ce a săpat adânc -Ne-ați dizolvat credința ce pâlpâie în noi Redați-le speranță când aripile lor se frâng . Redați-le, redați-ne încrederea-n ziua de mâine Fără difernțe între săraci și bogați Să aibă cu toții pe masă...o bucată de pâine
GLASUL GENERATIEI DE AZI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384697_a_386026]
-
face prin prefaceri și prin încercări pe care sufletul le trece cu bine, depășindu-se mereu pe sine... ,,De secera lumii am atârnat, Ispita „capitulării lașe”... Și-n inima mică, ca un fruct, Am adunat izvoare de cristale Ce au săpat adânc în suflet, Cetatea Luminii” („Labirintul”) Dacă Emilia Țuțuianu ar fi avut norocul să se nască la începutul deceniului patru al secolului trecut și ar fi debutat după anul 1960, o dată cu generația 60, cea mai valoroasă generație de scriitori după
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]
-
clipa aceea o bombă cu ceas a început să ticăie în capul omului și al planetei La început găsea așa de ușor pietrele de care avea el nvoie, chiar în gropile rămase la așezarea planetei, apoi s-a apucat să sape el gropi sfredelind pământul și lăsând în urma lui hăuri imense din care scotea pietre, ape și fel de fel de noroaie și gaze. Le a dat foc și a văzut că pot arde, le-a strâns și constrâns până din
TEORIA SUPRESTRUCTURILOR (MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382282_a_383611]
-
pe care o putem respira și străbate, fără a avea teamă că nu ne mai întoarcem . - Omul, însă, vine el și taie pădurea luând umbra pământului, taie copacul și îl bagă pe foc, deși avea atâtea crengi uscate pe jos, sapă hăuri imense în mantaua pământului lăsându i goluri imense în sufletul lui plutitor, îi topește piatra și o aruncă în ceruri, în tot ce e viu, îi oprește cursul firesc al apelor lui curgătoare tăindu-le drumul cu piedici în
TEORIA SUPRESTRUCTURILOR (MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382282_a_383611]
-
undeva dintr-un iaz, din adâncurile pădurii, răzbătu plăcut concertul broaștelor. Cerul era înstelat, fără pată de nor, iar luna nouă lumina slab întinderile. Tinerii se strecurară cu grijă printre morminte până la locul unde trebuiau să împlinească legea blestemului. Bărbatul săpă o gropiță între cele două cruci ale străbunicii și străbunicului, așeză cutiuța, așternu pământ deasupra și se întoarseră înfrigurați la armăsar. Ușurați de spaima pe care o trăseseră printre morminte, se îmbrățișară cu căldură, se sărutară cu patimă și pasiune
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
va împlini crucea ființei între a fi și a se risipi în neant pentru încă o șansă la viață printre fărâmele de nimic finit când infinitul nimicului va cuprinde sfera cunoașterii voi deveni cu adevărat un tot acum în mine sapă adânc frica așa cum păcatul de a cunoaște mă arde încet în mojarul vieții prin care se rotește într-un continuum firesc pistilul din lumini și umbre pe care uneori îl privesc uimită alteori oarbă fiind nu-l văd deloc însă
ÎNTREG ASAMBLAT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382375_a_383704]
-
fugit la pomană. Groparul: Dar ce notezi? Cântărețul: Fac inventarul, cine a mai murit, câte locuri libere mai sunt. Groparul: Treaba ta e să cânți. Eu sunt cel care ar trebui să facă acest lucru. Cântărețul: Treaba ta e să sapi groapa altora. Eu mă ocup de afaceri. Groparul: Ce afaceri? Cântărețul: Cu locuri de veci Groparul: Părintele știe ce faci? Cântărețul: El e patronul, dar acum e la ospăț. X: Mă scuzați! (Cei doi se uită la el.) Caut și
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
lumină, însă amețită de propriul cânt ce o dezbracă de orișice vină. VISUL OMULUI VERDE Omul verde viseză în roșu aprins la timp de sentimente și lumină sperând, el însă nu se dă învins, cu sârg prin constelații îl vedem săpând. S-a contaminat de mult prea mult vis, pe ceafă și pe spate-i urăt molipsit de-al infinitului microb permis și de prea mult neiubit. Verdele om provoacă materia neagră acum dar din cauza neputinței i s-a lăsat umărul
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
mai se lasă, uitând pe bărbat în urmă, cuc, sărmanul mumificat cade în plasă. Tabloul opt Șirul se formează ducându-se întins prin glodul ce filtrează cerul învins. Tabloul nouă Ei ocolesc lacul-groapă de tăceri dezbrăcat, și cu nuditatea lor sapă printre zile și nopți, divizat. Tabloul zece Dau ocol lacului într-o frenetică vervă facându-și nod capului în goană scrâșnită, acerbă. Tabloul unsprezece Surprinși de verde încremenesc unde sunt, pentru a nu pierde din lut un cuvânt. Tabloul doisprezece Se
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
în grotă, să o străbată. Fără success, însă. Tunelul era blocat de pământul surpat în interiorul acestuia. -Ce loc misterios ! exclamă Cornelia. -Se spune că sub această biserică evanghelică, ar exista o rețea de tuneluri și catacombe, explică Roland. Au fost săpate pentru situațiile de asediu, pentru ca apărătorii bisericii fortificate și localnicii refugiați să poată a se ascunde aici, pentru a scăpa de invaziile năvălitorilor... ..................................................................................................................... Înainte de a pleca în Germania, Cornelia citi o știre într-un ziar brașovean care anunța că: “Turnul
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382539_a_383868]
-
ochiul Alunecă în cascadă Urca pe colina gurii Și urlă. În sfârșit se întorc stelele Că pui chemați de cloșca Fiecare pe cerul lor Întunericul își deschide cortina Aplaudam zori noi. Noaptea sfârșește într-un sărut Nufăr în lacul gol Săpat de-o lacrimă-n obraz Cred că am scris cu ceară... cum am putut uită? Referință Bibliografica: ZORI NOI / Gabriela Ana Bălan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1787, Anul V, 22 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriela
ZORI NOI de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382627_a_383956]
-
ce se-aude dinspre moarte. Oportunismul n-are parașută Și scârțâie pe la încheieturi. Iubirea noastră este concepută Pe notele ce-s scrise-n partituri. Voi ocupa mereu un loc aparte În inima-ți acuma încercată. De intriganții care vor să sape După durerea care te îneacă. Cu Dumnezeu eu sunt acum tovarăș Fiindcă destinul vrea să se răzbune. Pe toți aceia ce-i credeam cuminți Și care ne-nvățau ce-s fapte bune. Când cinstea și iubirea se-ntâlnesc Se-nfiripează
RĂZBUNAREA DESTINULUI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383851_a_385180]
-
Am învățat că dincol' de cuvinte, Tăcerile vorbesc cu mult mai mult, Că trebuie să iau mereu aminte, La ce e-n jurul meu și să ascult. Am învățat că zâmbetul nu moare, Oricâte piedici sunt și vijelii, Atunci când rana sapă și mă doare, Tu Doamne torni balsam din veșnicii. Am învățat că mai presus de stele, Există viață plină de belșug, Într-un burduf pun lacrimile mele Și-naintez chiar dacă-s pus la jug. Am învățat că nu înțelepciunea Ce
AM ÎNVĂȚAT de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383844_a_385173]
-
veșnic rătăcit pe undeva aroma cafelei se risipește în mirosul zilei de cantalup crăpat sub dogoarea știrilor fierbinți cockteil pestilențial de mită violuri tunuri pipițe și crime lăsându-mi pe limbă înveninatul amar atent frizerul regelui acum obișnuit să-și sape găurile-n virtual îmi mai întinde o felie de lămâie n-ai auzit din acest sezon dumnezeu s-a mutat să locuiască în confort sporit acolo-n catedrala neamului CENTRAL Referință Bibliografică: SUB CERUL GOL / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN
SUB CERUL GOL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383881_a_385210]
-
mă doară.... Iertare de-mi vei cere n-am să-ți dau, noi am trăit, în blestem, în minciună și spui mereu că n-ai vreo vină, ne doare viața împreună.... Vorbele ce mi-ai spus, m-au durut, au săpat în mine... cu dălți; m-ai înșelat, nu mi-a plăcut, din sufletul meu, lacrimi au curs.... Noi am trăit un vis prostesc, a fost o filă de poveste eu n-am putut să te iubesc, tu n-ai uitat
DEZAMĂGIRI de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383908_a_385237]
-
Acasă > Literatura > Comentarii > POEME DIN TEZAUR - UN SOMN ÎNTEMEIAT FRUMOS SAU O ANTOLOGIE A LINIȘTII DIN CUVÂNT Autor: Gabriela Ana Bălan Publicat în: Ediția nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului * Dumitru Cristănuș, “Întemeierea somnului”, Editura Agnes 2015 “Săpăm, scormonim, cutreieram și/ atunci cand ne asteptam mai puțin/ poezia pare că ne găsește singură/ sufletul însetat”(...emoții pentru trandafirul zăpezii). Vântul schimbărilor de dupa ’89 a făcut ca poeții care au învățat să lustruiască în poezie cuvântul că pe o armă
POEME DIN TEZAUR – UN SOMN ÎNTEMEIAT FRUMOS SAU O ANTOLOGIE A LINIŞTII DIN CUVÂNT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383920_a_385249]
-
nr. 1881 din 24 februarie 2016 Toate Articolele Autorului https://youtu.be/oum1xqaSEhQ Ritmul, nebun de visare, dansează în mintea mea. E strigatul dorinței desculțe , pe clipe călcând. Goana de simțuri crescânde, Zbor de cuvinte absurde, Cumul de gânduri mărunte, Sapă adâncul, văzduhul surpând, Amorțind sentimentul candid în zeflemea. Oftează acum, amăgind pasiuni ancestrale, Ruga spre ceruri, abisuri uitând, Mistuire de doruri amare, Fulger de zvâcniri bizare, Eșecuri de lungă așteptare, Se-nfruptă din trupul arzând, Culminând cu atingeri voit arbitrare
CHEMARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383962_a_385291]
-
să rezolve și această problemă. În fine, asta era acum! Ogotai îl chemă la el pe șeful gărzilor, îi porunci să trimită oamenii în tabără și luă măsurile de înhumare prevăzute în protocol. Un râu fu scos din matcă, se săpă o groapă, ale cărei maluri fură întărite cu pietre, iar corpul fu depus pe un maldăr de aur. Râul fu readus în matcă iar toți cei care participaseră la înhumare fură invitați la marele ospăț dat în memoria Stăpânului și
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]