13,483 matches
-
chiar și Încălțările, Îi dă un șut În fund, ,,convingând-o,, să renunțe. Din când În când coada se mișcă Înainte și Înapoi, flux și reflux, gemând de disperare și neputință. Foamea zgâlțâie din temelii trupurile ciuntite și sfârșite de sărăcie, și un fior de teamă, ca un cutremur le devastează viscerele. Cei care au primit porțiile se vor ascunde prin cotloanele pe unde Își duc traiul, pentru a-și potoli burțile goale. Dincolo de ghișeul prin care mâncarea iese În chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu mai simtă, să nu mai Înțeleagă. O voce Antoniu, nu fi stupid, lumea e făcută să o trăiești, chiar dacă nu ai hotărât tu lucrul ăsta. Știu, globalizarea Îți induce cu de-a sila sentimentul de vină: ești vinovat de sărăcie, de prostie, de poluare, de foame, de angajamente, de bunăstare ș.a.m.d. Te sperie coada la cazanele cu mâncare? De ce nu te sperie ghetoul prin care foșgăie zi și noapte șobolanii? De ce nu te Înspăimântă gunoaiele prin care mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pentru a ști odată pentru totdeauna, că ghetoul este o republică cu dezvoltare spectaculoasă, și cu legi bine definite. Cine-i calcă teritoriul și se consideră locuitorul ei, are toate șansele și toate drepturile democratice să fie egal În disperare, sărăcie, boli, gunoaie, șobolani și insecte, cu celălalt. În ghetou, sexul este o componentă stabilă a băuturii, un impuls de rutină al ei și se face la Întâmplare de multe ori, fără regrete sau mustrări de conștiință. Instinctele au oroare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
resemnării dă la o parte cu mâinile ei străvezii, viitorul, ca pe o perdea care obstrucționează vederea. Nu există oglinzi, deci nu ai cum să-ți vezi chipul. Și apoi, la ce bun? Ce folos să vezi obraji veștejiți de sărăcie și ochi Înfundați În orbite? Din când În când, societatea, alege cu parșivenie exemplare umane, pe care le examinează cu mijloacele tehnicii de ocrotire, după care le lasă să fugă În lumea largă, arătându-și indignarea sinceră. Alteori societatea le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
flori.... O zi În care este decis să nu se ducă la gura metroului și să-i citească lui Kawabata, ce a scris cât a fost el plecat. Aseară, a Încălzit apă și l-a ajutat pe bătrânul tovarăș de sărăcie, să se spele În ligheanul hârbiut, ia aruncat la gunoi hainele de pe el și l-a Îmbrăcat cu haine curate, primite de pomană de la o asociație de binefacere, care a venit zilele trecute În ghetou, cu Îmbrăcăminte, ouă roșii, cozonaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fi putut să fie? Se Întreabă. O voce Un literat de talent, un eminent om de știință, un amant celebru, un bogătaș, un funcționar de elită, un politician fără scrupule.... Dar toate astea duc mult mai repede spre moarte, decât sărăcia lucie sau mizeria cumplită. Toți visăm bogății, nimeni nu visează mizeria. Antoniu bâjbâie după o lumânare. O găsește și o aprinde, lăsând să se scurgă câteva picături de ceară pe fundul unei farfurioare, ți lipind lumânarea de el. Curenții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Un strigăt de ajutor aidoma chemării unei goarne, se aude de undeva din capătul străzii, după care, tăcere. O ușă se izbește cu zgomot, În apartamentul de deasupra. Primul care rupe tăcerea este bărbatul: -Preotul vorbește În biserică despre castitate, sărăcie, supunere, și credință În Dumnezeu, cu un veșnic surâs Încremenit pe buze. -De ce ți se pare că are un veșnic surâs pe buze? -Nu știu să-ți spun, dar așa mi se pare. Se Îndepărtează amândoi de fereastră, ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
anonime. Jurămintele nu vor mai conta, piedicile vor fi moi ca bureții de baie, curățenia va fi un capriciu, poluarea va progresa, cuvântările vor ține loc de grădini paradisiace, cu ochii holbați, civilizația se va da Înapoi, de spaimă, mușcătura sărăciei va fi condimentată cu boli, patriarhii chibzuinței vor fugi spre alte meleaguri, dar exodul va avea și o parte bună: să guste cât mai mulți din spiritul lălâu, balcanic, să-i trezească la viață pe amorțiții bunăstării. Se va construi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să nu aibă priviri Încruntate. Este de datoria lor să privească așa. Sunt masele care fac și refac istoria, sunt autentici reprezentanți ai resemnării. Au dreptul la bariere și au dreptul să le fie milă. Mila este victoria lor Împotriva sărăciei.,, Ghetoul este În fierbere-primăria amenință cu evacuarea, după Sfintele Sărbători de Paști. Se pare, că minicipalitatea este În tratative cu un concern israelian, pentru construirea unui complex hotelier. Antoniu primește cu liniște vestea pe care i-o dă Ben. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu mai vrea să și le pună nici lui Însuși? O privește pe Plăcințica, drept În ochi: Ai văzut vreodată o pată uriașă de petrol Întinzându-se În apa unei mări? Așa se Întind, pe zi ce trece, din ce În ce mai mult sărăcia, bolile, crima, În țărișoara noastră. Eu sunt doar un cerșetor anonim, un mim, un cloșard, care trage semnale de alarmă, mute și nu mai am ce spune. Îi Întoarce spatele Plăcințicăi, Îndepărtându-se, În timp ce fata Încearcă, să-i mai pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Mauldin, eroul la fel de drag mie ca și Corwin și Howard Fast - față de Morty, cu ochii scăldați în lacrimi de iubire (pentru el, pentru mine) mă leg să folosesc „puterea condeiului“ pentru a-i elibera de nedreptate și exploatare, de umilințe, sărăcie și neputință pe oamenii la care acum mă gândesc (și simplul gând îmi face pielea de găină) ca la Popor. Sunt înghețat de frică. De frica fetei și a sifilisului ei! De Taică-său și de prietenii lui! (deși Smolka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-mi! Nu te simți bine? Ea Își aminti mâna care scuturase perna, zgomotul ușor al pașilor lui Îndepărtându-se. — Cum aș putea? spuse ea iar, dar de data aceasta apela la el să vorbească și să nege acumulata experiență a sărăciei. — Uite, spuse el, așază-te și lasă-mă să-ți arăt câte ceva. Acesta-i Rinul. Ea se trezi râzând: — Măcar de-atâta mi-am dat și eu seama. — Ai văzut stânca care a trecut și care se Înălța deasupra apelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu păr Încâlcit și jegos: — N-avem de unde să știm. Totuși n-aș fi surprins. Ei asta-i va fi Învățătură de minte. Funcționarul de la mesagerie Începu să chicotească. Ninici Își ridică ochii Întunecați, incapabili de altă expresie decât a sărăciei cu duhul, și Întrebă: — Care ea? În imaginația lui, telegraful Începu să vorbească cu o imperioasă voce feminină. — Ah, voi, soldații! spuse funcționarul de la mesagerie. Nu Înțelegeți nici jumătate din ce se petrece. — Asta așa-i, spuse Ninici. Pierdem vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la școală; io-te, ai cărțile de la al meu, la internat duci alimente..." Și an de an i-am dat lui Corneluș cărțile mele. Eu, premiant; el, pe la coadă; ce să-i faci ?, învăța de pe cărți uzate. Erau săraci acasă; sărăcie moștenită de la regimul trecut, că ăia nu dădeau de pomană. Vara, cîtu-i ziulica de lungă, alde Vrabie stăteau sub gard la umbră și reclamau la comună pe cei ce mergeau la tîrg cu ceva de vînzare. La colectiv s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Yunan, Sichuan, Guangxi, Hunan, Hubei și Guangdong. Naționalitatea miao are propria sa limbă, ce ține de familia lingvistică han-tibetană. Miao este una din cele mai vechi naționalități din China, cu o istorie de peste patru mii de ani. Din cauza războaielor, a sărăciei, a bolilor și a pământului neroditor, etnicii miao s-au împrăștiat în alte regiuni și au adoptat obiceiuri diferite. Cei care trăiesc la poalele Muntelui Leifeng păstrează și acum modul de numărare a anilor din dinastia Zhou, potrivit căruia anul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fost puse pe lista zonelor mlăștinoase de importanță mondială. Prevenirea și controlul deșertificării Guvernul chinez consideră combaterea deșertificării o politică importantă și investește, anual, miliarde de dolari în acest scop. Concomitent, autoritățile au îmbinat prevenirea și controlul deșertificării cu reducerea sărăciei și dezvoltarea economiei, aplicând politici preferențiale legate de terenuri, finanțe și impozite, pentru încurajarea participării forțelor sociale la combaterea deșertificării. În prezent, suprafața deșertificată se reduce anual și biodiversitatea crește. În martie 2013, a fost elaborat Programul național pentru prevenirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o lună, curtea imperială este zguduită de rebeliunea lui An Lushan, căreia îi urmează un război civil de mai mulți ani. Poetul este nevoit să-și părăsească familia și să plece din capitală, petrecându-și viața în peregrinări. Pribegia și sărăcia ce-l hărțuiau permanent l-au ajutat să cunoască și mai bine realitățile sociale. În această perioadă, scrie multe din valoroasele sale poeme în care exprimă profunda simpatie față de nevoiași și repulsia față de situația haotică din țară. Reprezentative dintre acestea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
romantică și direcția Du Fu, cea a ancorării în realitate, a eficienței confucianiste și a unui fel de umor amar, dar tonic. Du Fu este, de altfel, poetul cel mai reprezentativ al specificului național chinez. Peregrinările prin lumea largă, boala, sărăcia, eșecul în viața publică, amărăciunea, dar și optimismul și forța lăuntrică definesc nu doar destinul personal al poetului, acestea devin emblematice pentru acele vremuri. Poezia lui Du Fu, mai epică, mai scenarizată, mai anecdotică decât cea a lui Li Bai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
bucuria. Iată cât de frumos este descrisă această țară în epopee: "Nu există gerul din timpul iernii, țara e scăldată în toate anotimpurile de soarele călduț. Nu există durere și moarte, toată lumea își păstrează veșnic tinerețea. Nu există amărăciune și sărăcie, doar belșug și prosperitate. Nu sunt tulburări și panică, doar fericire, pace și stabilitate. În munții și dealurile acestei țări viețuiesc păsări prețioase și animale rare, pe întinse stepe pasc turme de oi, cirezi de vaci și herghelii de cai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
zile și s-a întors acasă. Retras din viața politică, Tao și-a găsit refugiul în satul natal. Lucra pământul și scria poezii despre viața și truda țăranilor, despre frumoasele peisaje de la țară. La bătrânețe, Tao Yuanming a trăit în sărăcie. După un incendiu care i-a mistuit aproape întreaga agoniseală, a dus-o și mai greu. La vârsta de 63 de ani, a încetat din viață. Tao Yuanming a lăsat posterității numeroase poezii idilice inspirate din propria experiență, precum și un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
bătrân și un plug. Zilnic, se ducea împreună cu boul să muncească la câmp. La întoarcerea acasă, trebuia să-și facă de mâncare și să-și spele rufele pline de colbul din arătură. Viața lui nu era tocmai ușoară și dincolo de sărăcie mai era și plină de singurătate. Până într-o zi, ca în orice poveste, când la întoarcerea de la câmp, ajuns în casă, Niulang a rămas mut de uimire: casa era curată lună, rufele erau spălate, iar pe masă stăteau înșirate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
are forma unui lacăt și este purtată de copii. Nou-născutul, indiferent de sex, primește de la părinți sau rude un lacăt de viață lungă la împlinirea unei luni de viață și îl poartă până în ziua căsătoriei. În vremurile de demult, din cauza sărăciei și a asistenței medicale precare, mulți copii mureau răpuși de boli, la vârste fragede. Părinții se rugau la zei pentru sănătatea și viața liniștită a copiilor și sperau că obiecte cu mesaje binecuvântate le vor păzi micuții de boală și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
peste o treime dintre români au probleme cu erecția nu-l va opri nicidecum pe C.V. Tudor. Nici consecința care decurge de aici, și anume că scăderea masivă a natalității în România ultimului deceniu poate fi determinată nu numai de sărăcie și insecuritate, ci și de impotență sau infertilitate. De fapt, „glumele” lui ticăloase nu sunt adresate bărbaților heterosexuali cu activitate sexuală normală, ci impotenților mereu cu gura plină de bancuri porcoase, gata să rânjească de pe margine la un viol. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Acești amărâți pot rămâne acum liniștiți să culeagă roșii și căpșuni, nu îi mai poate sili nimeni să se întoarcă în mizeria fără speranță din România. Faptul că ar putea fi uciși aiurea pe meleaguri străine e puțin față de amintirea sărăciei și umilințelor de acasă. E mai bine în trenul morții decât să mănânci pești otrăviți adunați de pe Siret sau Olt. Nici unul nu vrea înapoi în patrie. Cu atât mai mult cu cât moartea multă și dintr-o dată va să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cumpărături cu un sac de plastic în geantă, în care să adunăm la o adică rămășițele celui de lângă noi, nu va fi o problemă. Cel mult, ne vom organiza încă în viață o pomană și un parastas monstru, din toată sărăcia, la care să cânte Guță și Loghin. Pentru Al-Qaida ar fi cel mai simplu să producă o omucidere în masă în România, dar până și Al-Qaida ar fi silită apoi să constate că s-a ostenit degeaba. Frumusețea cruciitc "Frumuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]