1,766 matches
-
noaptea; notare; notat; nu; oboseală; oră; ore; ortografie; Oscar; pasiune; patrie; penița; peniță; picta; pictează; plăcere; plictisitor; nu poate; poemul; povestește; pricepere; prieten; privată; proces; procesa; profesor; proscris; rapid; rău; reda; a redacta; redă; relaxare; a reprezenta; rescrie; română; saturație; sărman; scribd; a scrie; scrie; scriere; o scrisoare; semna; sentiment; silă; slove; somnolență; stenografiază; stîngaci; strofe; student; sus; șir; ștafetă; a șterge; a ști; știe; tablă; tastează; tema pentru acasă; temele; text; timp; tipar; tipărește; transcrie; transpune; uita; urmărește; verișori; votează
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
pe care îi contestă sau îi abjură. Iată-l spunând: „Noi românii suntem niște ratați. Asta e originalitatea noastră și pe drept cuvânt îi detestăm pe străini, biete ființe care s-au realizat” 22 februarie 1991 Ă 582). Vorbind despre „sărmanii ardeleni”, despre care spune că nu-i poate, totuși, disprețui și despre regățenii caracterizați de un englez de la BBC ca fiind „popor înșelător Ă nestatornic, viclean, plin de fantezie, teatral”, Cioran conchide: „cred că am moștenit și defectele unora și
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de bunăstare, de nerușinare, de pornografie, de droguri și celelalte. ș...ț Câteodată mă gândesc că omul e o ființă prea slabă și prea perversă ca să suporte libertatea. Asta îl omoară, pur și simplu” (1 august 1974 Ă 631). Altundeva: „Sărmanul occident! Un paradis prăbușit” (24 mai 1980 Ă 388) ori „un garaj apocaliptic” (5aprilie 1978 Ă 344). Chiar și germanii sunt în pericol: „Peste un secol, din acest popor pentru care eu am avut întotdeauna o slăbiciune, nu va mai
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
numai cînd se trimite singură... sau nu se duce deloc. Mona: Pe mine, în orice caz, să nu mă trimiți. Octav: Nici nu mă gîndesc. Mona: Adică speri să mă trimit singură... Octav: Ei, toate speranțele au o limită... Oh, sărman Hamlet! El o trimitea pe Ofelia la mănăstire ca s-o salveze de mediocritate... de feminitatea aceea împotmolită în sucuri glandulare... în suavele noroaie erotice... Și-acolo rămîne... Pe veci! Ha! El voia s-o ridice de la "mă iubește, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
N-ai văzut nevasta mea? Am văzut-o la fântână / Cu doi copilași de mână. Cu mâna apă scotea, / Din ochi negri lăcrăma. / Copilașii o-ntreba: De ce plângi, măicuța mea? Plâng și eu, plângeți și voi, / Că tăticu-i la război. Sărmanii copiii mei, / Cum au rămas mititei, / Mititei se țin de vatră / Și n-au cui să spună tată, / Ei se duc pe la vecini / Și zic tată la străini. / Câte case stau la rând / Toate-s cu copii plângând, / Plâng mame
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de I. Slavici) sau stereotip (în basme: Povestea lui HarapAlb de I. Creangă). - Incipitul modern apelează la semnale metatextuale care reliefează convenția ficțiunii/convenția producerii textului. Incipitul de tipul ex abrupto prezintă elemente textuale ca și când ar fi deja cunoscute lectorului (Sărmanul Dionis de M. Eminescu, O scri soare pierdută de I.L. Caragiale). Punerea în abis schițează un „desen“ emblematic care esențializează structurile textuale ( Dimineața pierdută de Gabriela Adameșteanu). Incipitul de tipul „prefeței pragmatice“ „negociază“ convenția narațiunii, oferind cititorului un cod de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
consolidate dea lungul textului, ca în nuvela fantastică O fotografie veche de 14 ani de M. Eliade) și, mai ales, finalul deschis, care poate suspenda rezolvarea conflictelor, poate ambiguiza situația finală sau o poate proiecta ipotetic, într un viitor incert (Sărmanul Dionis, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război). În textul liric, finalul deschis proiectează ideatica poeziei dincolo de încheierea textului: Mai lasămă un minut. / mai lasămă o secundă. [...] mai lasămă un ano timp, un an, un timp (N. Stănescu, Viața
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
nu-i tai, că-i rău de moarte. îi poți tăia însă cînd trunchiul lor va fi atît de gros cît și al tăietorului. Cînd, văzînd pe cineva, îți pare că samănă cu altcineva care-i mort, să nu zici: „Sărmanul N., dacă trăia, ar fi fost acum ca T.“, căci moare și acest T. Cu toate acestea, cînd vorba e scă pată, trebuie să adaugi: „Nu fie de-o măsură!“ Cînd ți se îngălbenește un deget și-l observi în
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
a retras în monahala singurătate a cărților, ceea ce n-a exclus în ultimii ani prezența sa în presa scrisă, dar și "pe sticlă", elegant-incisivă, profetică, amintind de diatribele publice ale monahului dominican Girolamo Savonarola. Sau, rămânând pe terenul nostru, un Sărman Dionis al sfârșitului de mileniu, ajuns să creadă "că nici Dumnezeu nu mai poate interveni în ce se petrece la noi fără să se murdărească". Nicolae Balotă Urmuz sau estetica vidului Profesorul Nicolae Balotă (n. 1925, Cluj) ar fi trebuit
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Rosa del Conte și Mario Luzi), pe-atât de puține sunt antologiile de proză. Se pare că prima tentativă, din 1974, este volumul de "Novelle e Racconti" (Edizioni Mori, Palermo) îngrijit de Francesca Di Miceli Fanara, care a tradus "Archaeus", "Sărmanul Dionis", "Cezara", "Moș Iosif". A urmat "Genio desolato" ("Geniu pustiu"), o amplă nuvelă tradusă de S. Mattesini și M. Farnetti (P. Lubrina Editore, Bergamo, 1989). În anul 2000 a apărut, dacă nu ne înșelăm, la Editura Rizzoli, un substanțial volum
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
obiectiv printr-un act de voință, proiecție și intuiție lăuntrică, subiectivă, este nu numai prologul teoretic al nuvelei, idealiste în esența ei, ci și un modus operandi al eroului eminescian într-o aventură filosofico-fantastică, cu diverse etape de reincarnare. Dacă Sărmanul Dionis, redactat la Viena în 1872, a trecut în ochii junimiștilor drept o extravaganță, o "elucubrație filosofică" a poetului, Archaeus, scris în 1875, pare a fi fost doar introducerea la o nuvelă nicicând terminată, care reia în mare parte conceptele
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
mitului fondator, ilustrat de constructorul sacrificial. Destinat operei sale himerice, captiv al unor forțe mai puternice decît legăturile lui pămîntești, creatorul se află singur cu opera sa, imagine a castelelor în lună, promisă doar lui. A "construi în lună", ca sărmanul Dionis în propriul său vis, a edifica o existență fantasmei este totuna cu a gîndi așezarea ei într-o lume care încă nu o vede. Planurile lui Ioanide se nutresc din aceeași putere vizionară. Ca semn introductiv, Bietul Ioanide apare
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
lui Ioanide se nutresc din aceeași putere vizionară. Ca semn introductiv, Bietul Ioanide apare, retrospectiv, drept configurație oblică a titlului. Mai departe decît reflexul citirii lui în cheie eminesciană (geniul privit condescendent) și, de aceea, oarecum în serie titulară cu Sărmanul Dionis, formula deschide în roman posibilitatea situării ironice în lume. O vocabulă stereotipă, sugerînd, amestecînd graba compasiunii cu o românească reașezare în temeiul lumii, cu ce i-a fost dat fiecăruia, o reacomodare la cursul vieții. Nu vom uita că
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Botoșani. A copilărit la Ipotești. A studiat la Cernăuți, Viena și Berlin. Opere: La mormântul lui Aron Pumnul (1866); De-aș avea (1866); Venere și Madonă, Epigonii (1870), Mortua est, Junii corupți, Geniu pustiu, Împărat și proletar, Înger și demon, Sărmanul Dionis (1870-1872); Călin-Nebunul; Miron și frumoasa fără corp, Fata în grădina de aur (1872-1874); Crăiasa din povești, Lacul, Dorința, Călin (file din poveste) (1874-1877); De câte ori, iubito... ; S-a dus amorul..., Pe lângă plopii fără soț, Departe sunt de tine, Pe aceeași
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mori, Glossă, Cu mâne zilele-ți adaogi etc. f. tema cosmosului este reprezentată de următoarele elemente: cerul, sorele, luna, stelele, luceferi, nouri, geneză, infinit, haos, muzica sferelor, zborul intergalactic, extincția în Scrisoarea I, Luceafărul, La steaua, Melancolie, Rugăciunea unui dac, Sărmanul Dionis. Cosmogonia eminesciană este strâns legată de această temă. Influențat de ideile din Rig-Veda, din miturile grecești și creștine, de filosofia lui Kant și Schopenhauer, poetul a configurat haosul, geneza și moartea universală, în Scrisoarea I. g. meditația istorică și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
caracterizează și prin "expresia intelectualizată" (T. Vianu), " Și în sine împăcata stăpânea eterna pace", virtuozități verbale ("La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă", idei orfice (cosmogonia, echilibrul universal ca spațiu erotic), idei indice (Mahabharata, Rig-Veda), idei religioase budiste: Luceafărul, Sărmanul Dionis, Geniu pustiu, Înger și demon. Eminescu este precursorul simbolismului românesc (Dintre sute de catarge, Melancolie). În scrierile sale a fost influențat de marii romantici europeni. De la Novalis a preluat motivul "florii albastre" (femeia ideală, poezia, absolutul, puritatea, candoarea, gingășia
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
năzuinței spre Absolut (tabloul călătoriei lui Hyperion în spații intergalactice). El este fiu al cerului și al mării (simboluri ale spațiului infinit). În cosmogonia din Scrisoarea I, asistăm la nașterea universului dintr-un punct miraculos, care se mișcă înlesnind creația. Sărmanul Dionis, geniu inadaptabil, vrea să evadeze din lumea lui în paradisul lunar. Iubirea se împlinește într-un spațiu terestru protector, exuberant, plin de vitalitate, de armonie, în codru ( Dorința) sau aproape de jalea buciumului și plânsul apelor (Sara pe deal). Atrăgătoare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vis, unde Luceafărul îi apare "esențializat" în oglindă; el devine un zburător cu chip omenesc, și numai așa are loc, între cei doi, comunicarea: Iar ea vorbind cu el în somn/ Oftând din greu suspină". În visul protagonistului din nuvela Sărmanul Dionis, acesta încearcă să evadeze din realitate spre a ajunge la Dumnezeu, străbate timpul și spațiul, în care au loc diferite metamorfoze. În idila Sara pe deal evaziunea are loc din contingent în oniric; prin eros se accede la nemurire
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
romantismului european, a studiat românismul prin Lepturariul lui Aron Pumnul. Unii exegeți s-au referit la indianismul eminescian cu ecouri din operele: Sakuntala, Ramayana, Vedele, Upanișade, Mahabharata. Noțiuni din religia budistă se regăsesc în: Venere și Madonă, Luceafărul, Geniu pustiu, Sărmanul Dionis, Lacul, Epigonii, Mureșan, Înger și demon. Universalitatea lui Eminescu în motive, teme, limbaj poetic îl așează în marea familie a romanticilor europeni: Novalis, Heine, Byron, Pușkin, Lenau, Hugo, Sheley Lermontov, Uhland, Musset, W. Scott, Goethe etc. Exegeții au identificat
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
romanticilor europeni: Novalis, Heine, Byron, Pușkin, Lenau, Hugo, Sheley Lermontov, Uhland, Musset, W. Scott, Goethe etc. Exegeții au identificat mitul genezei universului și apocalipsei (Scrisoarea I, ecou din V. Hugo); cosmogonia eminesciană (Luceafărul); singurătatea omului de geniu (Luceafărul, Scrisoarea I, Sărmanul Dionis, temă tratată de Alfred de Vigny, de Lermontov); tema iubirii cu influențe din creația lui Lamartine, Lenau, Goethe, Novalis. Erotica eminesciană este originală sub aspectul filosofic al iubirii (Crăiasa din povești, Floare albastră, Sara pe deal, Și dacă, La
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
tratată de Alfred de Vigny, de Lermontov); tema iubirii cu influențe din creația lui Lamartine, Lenau, Goethe, Novalis. Erotica eminesciană este originală sub aspectul filosofic al iubirii (Crăiasa din povești, Floare albastră, Sara pe deal, Și dacă, La steaua, Luceafărul, Sărmanul Dionis). Idei despre spațiul și timpul kantian au fost materializate în imagini poetice: Scrisoarea I, Luceafărul, Sărmanul Dionis, Trecut-au anii, asemănătoare cu cele din creația lui Novalis. Alte asemănări: mitul ca la Holderlin, visul ca la Novalis, fantezia utopistă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Novalis. Erotica eminesciană este originală sub aspectul filosofic al iubirii (Crăiasa din povești, Floare albastră, Sara pe deal, Și dacă, La steaua, Luceafărul, Sărmanul Dionis). Idei despre spațiul și timpul kantian au fost materializate în imagini poetice: Scrisoarea I, Luceafărul, Sărmanul Dionis, Trecut-au anii, asemănătoare cu cele din creația lui Novalis. Alte asemănări: mitul ca la Holderlin, visul ca la Novalis, fantezia utopistă ca la Schelley, aventuri spirituale ca la Byron, armonia interioară ca în creația lui Lamartine. Opera lui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
e. Teoria cosmogonică, susținută de Kant și Laplace; f. Credințe populare românești cu privire la facerea lumii. Alcătuit din 156 de versuri, distribuite în cinci tablouri, acest poem cosmogonic dezvoltă o temă pe care o găsim și în alte opere eminesciene: Luceafărul, Sărmanul Dionis, Rugăciunea unui dac, Povestea magului călător în stele, Memento mori, Gemenii, Mira. Poetul integrează omul naturii și spațiilor ei cosmice, în această meditație filosofică despre spațiu și timp, despre existență (fortuna labilis), având și caracter de satiră, în versurile
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Paris, nonvalorile și consecințele existenței lor: "câștigul fără muncă"; "virtutea ? e-o nerozie; Geniul? o nefericire". În final are loc invocarea trecutului salvator, reprezentat de Vlad Țepeș; poetul pare un vizionar optimist și geniul poetic se completează cu geniu patriotic. Sărmanul Dionis În proza eminesciană, apar eroul-titan (Toma Nour din Geniu pustiu) și eroul-demon (Dionis din Sărmanul Dionis), împreună cu idei filosofice despre geniu, despre timp și spațiu. Dionis, din nuvela romantică, fantastică și filosofică Sărmanul Dionis este un tânăr de 18
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
În final are loc invocarea trecutului salvator, reprezentat de Vlad Țepeș; poetul pare un vizionar optimist și geniul poetic se completează cu geniu patriotic. Sărmanul Dionis În proza eminesciană, apar eroul-titan (Toma Nour din Geniu pustiu) și eroul-demon (Dionis din Sărmanul Dionis), împreună cu idei filosofice despre geniu, despre timp și spațiu. Dionis, din nuvela romantică, fantastică și filosofică Sărmanul Dionis este un tânăr de 18 ani, cu spirit reflexiv, cu predispoziție pentru metafizică, reverie, lucruri mistice, aspirând spre iubirea absolută. Ființă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]