14,917 matches
-
pe care nici nu știa cum să și-o manifeste. Era o veche dorință a ei de a fi trecută peste prag, ca soție, într-o casă unde să-și găsească împlinirile la care visase! Victor o trecu pragul, o sărută și apoi o lăsă încet, încet ca pe un bibelou invitând-o să privească și să cerceteze cu ochii minții și sufletului ceea ce îi oferea căsătoria cu acest enigmatic domn, chiar dacă peste el trecuseră mai multe anotimpuri decât peste ea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
am bănuit că ai atâtea înzestrări, că ești un adevărat artist, după cum arată chiar de la intrare acest minunat apartament. Victore, dragul meu drag! Și înainte de a face mai mulți pași prin noua ei casă, se aruncă în brațele lui, îl sărută pătimașă și apoi, luându-l de mână, îi sugeră: - Acum, hai să ne bucurăm împreună de cuibul dragostei noastre! Mai întâi, intrară în bucătărie. Totul era ca în paginile renumitei reviste Nekerman: masa, scaunele, dulapurile suspendate, aragazul, frigiderul, vesela și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
prin multe ogrăzi și nu i-au plăcut găinile cărora le cădeau penele, ci puicuțele! Parcă voind anume să treacă peste un moment ce putea deveni stânjenitor, Victor se ridică de la locul lui și veni lângă Olga, voind să o sărute. Dorea ca și în acest fel să-și manifeste tandrețea. Ea pară cu o jenă simulată și îl rugă să fie decent, neuitând să-l avertizeze: - Să vezi ce pățești tu acasă! El se cuminți, dar parcă ar fi vrut
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
oferirea inelului de logodnă, o viață plină, confortabilă, lipsită de griji, în care să nu fie privată de nimic, dar în primul rând de dragostea lui. Era deosebit de atent în comportament și limbaj. Îi aducea flori ori de câte ori venea acasă, o săruta din pragul ușii și, alintând-o, îi oferea din când în când câte un flacon cu parfum rar, franțuzesc, la care Olga, deși îl primea încântată, exprima cu justificată îngrijorare: - Nu e prea scump pentru bugetul nostru, dragul meu!? - Am
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
n-am să ajung până acolo să-mi pierd soția la cărți. - Victore, Victore, nu te juca cu focul...! El lua vorbele ei drept naivități. Și cum își făceau loc în casa lor uneori și zile bune, o îmbrățișa, o săruta și mărturisea nerăbdător exuberanța cu care aștepta apariția primului lor copil. S-au călătorit florile primăverii, au zburat zilele calde pe aripile de soare ale verii. Toamna se grăbi să toarne ocru peste întreaga fire și alte culori ce le
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de așteptare. - Doamna vă așteaptă! Victor, intrând în salon, o văzu pe soția sa deosebit de lividă. Se prea poate însă ca vederea sa încețoșată să-i fi arătat o imagine mult deformată. Se aplecă deasupra patului și încercă să o sărute. Olga acceptă gestul soțului ei, dar când îl simți că e bine aburit, dădu capul într-o parte și-i spuse șoptit: - Duhnești a băutură ca un butoi! Ești beat, Victore! Du-te acasă și te culcă. - De fe-li-ci-le, mamă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
chipul ei întunecat, găsi că mama sa este foarte tristă, dar nu avu curajul să o întrebe. După ce spuse sărut-mâna pentru masă, ceru voie să intre în camera lui să-și facă lecțiile. - Vino mai întâi la mama să te sărute! Așa o să-ți meargă lecțiile șnur, o să vezi, încercă ea să coloreze atmosfera. Mihăiță zâmbi binevoitor, o îmbrățișă pe mama lui și o sărută de mai multe ori. - Ce bună ești tu, mamă, cu mine! - Hai, hai tâlharule, cred că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să intre în camera lui să-și facă lecțiile. - Vino mai întâi la mama să te sărute! Așa o să-ți meargă lecțiile șnur, o să vezi, încercă ea să coloreze atmosfera. Mihăiță zâmbi binevoitor, o îmbrățișă pe mama lui și o sărută de mai multe ori. - Ce bună ești tu, mamă, cu mine! - Hai, hai tâlharule, cred că ai în plan să-mi ceri ceva, ai curaj: - Vreau să merg cu băieții la fotbal, spuse el direct, mă lași? - Sigur, numai să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pe vioară, începu a cânta. Nelo, tu, gagica mea lacrimă de foc și stea, gura ta a de muiere arșiță-i de foc și miere, trandafir șukară floare, mă topește-mi dă răcoare; ieși în poartă fata neichii să-ți sărut poala scurteichii... Neloooo, Nelooooo, fa!” Alex îl aplaudă: - Bravo Săndele, bravo, mai zii! - Așa pe uscat, șefu’!? - Uite, ține de la mine un pol, să ai și mâine ce bea. Săndel își îmbogăți cântecul, cu note de jale, de bucurie, de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
atunci când Lili îi aducea mapa cu corespondență, scăpa ca din greșeală mâna ei mică peste mâna lui, încercând, chipurile, să restabilească ordinea foilor care se răvășiseră pe birou. În una din zile, trecuse în spatele scaunului, îl îmbrățișase tandru și-l sărutase pătimaș. Ce faci, Lili? o întrebase el. Ceea ce ar face orice fată care s-a îndrăgostit!, spusese ea cu un aer firesc. După ce Alex a făcut câteva vizite în garsoniera fetei, pretextul fiind o cafea, Lili și-a arătat grațiile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
o cafea, Lili și-a arătat grațiile care depășeau cu mult, prin scenele de tandrețe și dăruire, vârsta ei ce nu rotunjise cifra lui 20. De atunci, când venea dimineața în biroul lui Alex, i se așeza pe genunchi, îl săruta, se juca puțin cu părul lui inelat și apoi pleca spre locul ei de muncă voioasă, cu inima plină, spre o zi în care nici o umbră nu putea să-i întunece existența. Totul a culminat însă într-o dimineață când
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
iveală un buchet mare de crizanteme albe, semnificând puritatea. A cui? Poate voia să împrumute din nevinovăția florilor și să o transfere în comportamentul lui care se depărtase, fie și accidental, de albul imaculat. Cine știe? Ina îl îmbrățișă, îl sărută și-i mulțumi pentru acest gest neașteptat, care constituia acum un adevărat eveniment. Dar viermele întrebării care-i omorâse după-amiaza aceea o sili să-l iscodească pe un ton de firească nevinovăție: - Parcă era vorba să te odihnești în după-amiaza
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
S-a dus. De cum au intrat, Miruna a încuiat ușa, a tras perdelele la ferestre și a început a-l descheia la pantaloni. S-a pomenit și el, c-o dezbracă. Rămași în pielea goală, se luară in brațe, se sărutară. Se întinseră în pat. Avu loc un contact sexual pe cinste. ți-a plăcut, ai fost mulțumit? l-a întrebat, ea. El nu știa ce să răspundă. La mai bine de două zeci de ani, încă era virgin. Totuși, scăpă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pentru intervenție? Atât. Aveți. Nițel mai mult. Fiți liniștită. Fiți fericită. Că aveți cât ați zis că vă este necesar. Poftiți plicul. Numărați suma. Că banul se numără și la dat și la luat. Numără. E bine? Da, e bine. Sărut mâna, și drum bun! și multă sănătate Dochiței dumneavoastră dragi! Seara acestei zile, începea în același ansamblu de frumuseți, și de valori, ca și cea de ieri. Mai încărcată, însă, cu una: a omeniei. Dormitorul de pe treptele primăriei Grupa la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
unul de o toartă, altul de cealaltă, și au pornit a urca, încet și năucitor de triști, dealul țurluiului, cea mai înaltă ridicătură de pământ din zonă. Sus, mai întâi s-au odihnit. Apoi, și-au făcut semnul crucii, au sărutat cenușa fostului lor copil, după care, au răspândit-o în zarea cerului, către dunga, care, roșie ca sângele, pe care o desena, la orizont, soarele, ce începe să răsară, ca și ieri, ca și alaltăieri, peste omenire. La borș, la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de vorbit au dormit și vorbit în ziua a doua, de după cunoștința lor. Au plecat deacolo duminică, pe aproape de înnoptat. Alte weekenduri și le-au petrecut în chip asemănător. Până când, într-o duminică seara, Melodia i-a spus, după ce-l sărută de să-l sufoce: gata! Mâine de dimineață te invit la ofițerul stării civile. Primești? Firește. Mi-ai luat porumbelul alb de pe buze. și, luni, înainte de prânz, în Orașul Alb, de pe acele meleaguri, s-a constituit o nouă familie. Înseamnă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
loc mai ferit, în parcul public, numit Copou. Încet-încet, ajunse să o conducă acasă. La scurtă vreme, după prima vizită până la poartă, avu bucuria și norocul ca Licurica să-l invite înlăuntru. După niște discuții flecuriste, el îndrăzni să-i sărute mâna. Apoi, s-o sărute pe obraz, pe umeri, pe sâni. Se aprindea iute, și ardea ca focul, Hăhăianul, după câte un pachet prelungit de sărutări. El dori să avanseze și mai departe. Licurica-l opri, zicând că e târziu, și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
public, numit Copou. Încet-încet, ajunse să o conducă acasă. La scurtă vreme, după prima vizită până la poartă, avu bucuria și norocul ca Licurica să-l invite înlăuntru. După niște discuții flecuriste, el îndrăzni să-i sărute mâna. Apoi, s-o sărute pe obraz, pe umeri, pe sâni. Se aprindea iute, și ardea ca focul, Hăhăianul, după câte un pachet prelungit de sărutări. El dori să avanseze și mai departe. Licurica-l opri, zicând că e târziu, și mâine are multă treabă, încât
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
bae. Lăsă totul să se răcorească, și ieși în întâmpinarea Hăhăianului. Vii pe la mine, azi? Da. Cam pe când? Peste câteva ore. O să las ușa descuiată. Nu mai suni. Intri direct. El se bucură. Azi, adăugă ea, te las ca să mă săruți, mult de tot, și, peste tot trupul. Da? Da. Peste tot, pe unde o să dorești tu. Bine? Bine. Te aștept. Se duse acasă. Se dezbrăcă în pielea goală. Alese un tifon. și-și tamponă, intens, trupul. Feri, doar, părțile vulnerabile
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
auzi ușa de la vestibul. Sări în pat, se ascunse sub cearșaf, șoptindu-și: acum te văd eu cât de bărbat ești și cât de mult mă iubești! El intră. Fă-te comod, îl invită ea, vino lângă mine, și mă sărută, cât dorești, peste tot. Absolut peste tot? Da. Absolut peste tot. Începu s-o sărute. În scurtă vreme, simți că ia foc. Se sperie atât de tare, încât, țâșni afară de lângă fată, ca scăpat de la balamuc. Expoziția În fiecare an
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
văd eu cât de bărbat ești și cât de mult mă iubești! El intră. Fă-te comod, îl invită ea, vino lângă mine, și mă sărută, cât dorești, peste tot. Absolut peste tot? Da. Absolut peste tot. Începu s-o sărute. În scurtă vreme, simți că ia foc. Se sperie atât de tare, încât, țâșni afară de lângă fată, ca scăpat de la balamuc. Expoziția În fiecare an, de 8 septembrie, creștinii ortodocși o serbează pe Sfânta Marie cea mică. Pe întreaga întindere
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fața. Fața gravă și atrăgătoare părea modelată de amprenta tuturor iubirilor pământești: expresia ei mă făcu să mă prosternez. Totuși, moartea mi se părea un eveniment natural, banal. Un surâs disprețuitor înghețase în colțul buzelor dispărutei. Mă grăbeam să-i sărut mâna și să mă retrag, când, întorcând capul, o văzui intrând, spre marea mea surpriză, pe târfa asta, acum soția mea. În fața rămășițelor pământești ale mamei sale, ea se lipi de mine, și cu ce ardoare! Mă atrase spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să se culce în celălalt capăt al camerei, tremurând ca o frunză; ai fi zis că fusese aruncată într-o cușcă, împreună cu un monstru. Nimeni nu mă va crede, nici nu-i de crezut, ea nu mă lăsă s-o sărut pe buze. În a doua noapte m-am culcat în același loc ca în ajun, pe pământul gol; în nopțile următoare, la fel. Nu îndrăzneam. Pe scurt, multă vreme am dormit în partea cealaltă a camerei, pe pământul tare. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mele. Avea aceleași gesturi naive. Gura amintea de cea a tatălui său, dar, la el, mă simțeam atras de ceea ce-mi repugna la bătrân. Ai fi zis că un sărut lung și fierbinte tocmai părăsise buzele sale întredeschise. Am sărutat gura pe jumătate deschisă, ca a soției mele; buzele aveau gustul amar și acru al miezului de castravete. Fără îndoială, buzele târfei aveau același gust. În aceeași clipă, îl zării pe tatăl său, bătrânul cocoșat, cu un fular în jurul gâtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
prin care ieșeau versete din Coran, semnul dinților săi pe fața soției mele, femeia asta care nu mă lăsa să mă apropii de ea, care mă disprețuia, pe care o iubeam totuși, deși nu mi-a permis niciodată să-i sărut buzele. Soarele apunea, se auzea duruitul melancolic al tobelor. Era o muzică înceată și tânguitoare, tonul ei trezea, în ciuda superstițiilor ereditare, teroarea tenebrelor. Criza pe care o simțeam venind și pe care o așteptam se declanșă în sfârșit. Tot corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]