2,895 matches
-
cărora le expune propriile-i plângeri. Nimănui nu-i este Îngăduit să treacă de grilaj ca să-i aducă Învinuiri. Lucru pe care Djamaledin, provocând o uriașă reacție a mulțimii. Mii de oameni năvăliră din toate colțurile Persiei ca să-l audă. Sătul, șahul a poruncit să fie alungat. Se spune că a șovăit mult Înainte de a comite mișelia, dar vizirul său, educat, totuși, În Europa, Îl convinse că Djamaledin n-avea dreptul la imunitatea sanctuarului pentru că nu era decât un filozof, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
drumuri de țară și scurtături. Evident, asta a Însemnat Întoarcerea la cazarmă a celei mai mari părți din aceste forțe, ceea ce, dacă e adevărat că a produs multă bucurie În rândul soldaților simpli, incluzându-i pe caporali și pe furieri, sătui cu toții de santinele și ronduri diurne și nocturne, a provocat, dimpotrivă, o nemulțumire declarată În categoria sergenților, după cât se vede mai conștienți decât restul personalului de valorile onoarei militarw și de serviciul adus patriei. Cu toate acestea, dacă mișcarea capilară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
arsură, din pricina intensității durerii, nici nu o mai simt, o voi simți numai dacă mă opresc, dar eu nu mă opresc, râcâi toată arsura de pe fund, până ce nu mai rămâne nimic, apoi mă prăbușesc pe pat, poate faptul că sunt sătulă mă va ajuta să adorm, trebuie să dorm, iată cum mâinile mele își caută ezitând drumul printre picioare, poate în felul acesta mă voi mai liniști puțin și voi reuși să adorm, dar un val de greață mă inundă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lucruri atât de îngrozitoare? — Toată povestea ta a pornit de la sutien, am zis. — Da, așa e. Te rog să mănânci toată porția aceea de dashimaki, a zis Midori, cu o expresie solemn\. Mi-am terminat porția și mă simțeam foarte sătul. Midori a mâncat mult mai puțin decât mine. Când gătesc, nici nu mai e nevoie să mănânc, a spus ea. Mă satur de la gustat. Midori a strâns vasele, a șters masa, a adus de undeva un pachet de Marlboro, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Am mâncat absolut tot ce mi se pusese în parfurie. Chiar mănânci cu poftă, mi-a zis ea. — E minunată mâncarea și, în plus, n-am mâncat nimic de dimineață. Dacă îți face plăcere, mănâncă și porția mea. Eu sunt sătulă. Dacă nu o vreți, o mănânc eu. — Stomacul meu e mic și nu încape prea mult în el... și apoi, compensez cu țigările. Și-a mai aprins un Seven Stars. A, apropo, spune-mi pe nume. Mă cheamă Reiko. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Vine direct de la serviciu și e singurul îmbrăcat în costum. Culoarea acestuia și nodul de la cravată îmi dovedesc faptul că lucrează într-un birou cu reguli foarte stricte. Și-a dat cu prea mult gel pe păr, de parcă vârful capului, sătul de îmbrăcămintea prea conservatoare, stă să explodeze. N-aș putea scoate nici un cuvânt, continuăel. Ce-ar fi să votăm? sugerează Charlotte. În mod clar, tipa încearcă să o facă pe șefa. Mi-o imaginez peste zece ani, într-un sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fel ca Între dresor și leu. Noi credem de obicei că dresorul e atacat de leu, acesta fiind foarte feroce, și că apoi el Îl Îmblânzește ridicând În sus biciul sau trăgând un foc de pistol. Eroare: leul e deja sătul și drogat când intră În cușcă și nu dorește să sară asupra nimănui. Ca toate animalele, are o Înfățișare plină de siguranță, dincolo de care se poate Întâmpla tot ce dorești, Însă el stă liniștit. Când dresorul pune piciorul În spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
așezat liniștea. După botez viața familie Mocanu și-a relaut cursul obișnuit, fiecare din membrii ei, adică cei doi părinți având responsabilitățile lor. Paulina îngrijea fetița, pregătea mâncarea, spăla, călca, dădea la păsări, la porci. Noroc că Teofana, dacă era sătulă și cu scutece curate dormea, se juca în pătuț cu jucăriile ei. Vasile îngrijea livada cu pomi care le aducea profit prin fructele pe care le vindeau, prin țuica fabricată din prune. Mai cîștiga și din cărăușie. Așa trecea timpul
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de noi! ― Ori că mori de foame, ori de altceva, tot moarte se cheamă! ― Barem dacă muncim de ne zdrobim oasele, s-avem cu ce să ne ținem zilele! ― Nici așa nu-i drept ca unii să plesnească de prea sătui, iar altora să li se usuce mațele de nemîncare! Prefectului i se păru favorabilă evoluția atmosferei. Când omul furios începe să discute, e semn că a ajuns pe calea cumințirii, începu deci din nou și mai băbește să explice oamenilor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
țăranii se risipiră încetul cu încetul. Doar câțiva se încăpățînară a rămânea de teamă să nu se mai întîmple ceva și ei să lipsească. Astfel, înspre ziuă, curtea se mai liniști de oameni și focul însuși ardea mai potolit și sătul, cu pâlpâiri somnoroase. La fereastra bătrânului conac veghea aceeași lumină sfioasă. Scânteile mari zburătăceau ca fluturii pe coperiș și se stingeau atingând olanele bătrâne, parc-ar fi căzut pe gheață. Ichim închise ușile spre cerdac, să nu mai intre nimeni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
opus. Cu lecția bine învățată de la mama, cum mergeam cam la doi, trei pași în urma tatălui, dădeam bună ziua la toți, încât simțeam că mă doare gura. Tata m-a lăsat cât m-a lăsat și apoi s-a oprit brusc, sătul de felul în care demonstram că am învățat lecția mamei. - Mă, băiete, mi s-a adresat tata, îți voi spune ceva și să-ți intre bine în bostanul ista cât ăi trăi și m-a ciocănit ușor cu degetul în
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de vreo șaizeci de ani nu am făcut decât asta, dar să-mi îngădui acum, la sfârșitul sfârșitului, un moment de luciditate: tot ce am scris după vârsta de treizeci de ani nu a fost decât o penibilă impostura. Sânt sătul să mai scriu fără speranța că mă voi putea vreodată depăși, că voi putea să-mi sar peste umbră. E drept, până la un punct am fost cinstit cu mine, în singurul fel posibil pentru un artist, adică am vrut să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a mai picat câte una din timp în timp. Dar am necaz mare pe adolescentele astea zălude, care te lasă, te lasă până nu te mai lasă. Am pierdut vremea degeaba, luni de zile, pe lângă una dintre ele, așa că sânt sătul. N-am încercat niciodată să trăiesc timp mai lung, pe bune, lângă o femeie. Nana e pentru mine o șansă neașteptată: pot dormi la ea, ceea ce n-am făcut niciodată, cu nimeni. Cred că vin aici pentru a patra sau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
atitudinea pasivă pe care proprietarul claxonului era silit s-o păstreze în decursul exercitării drepturilor sale. Aceasta era marea hibă a tuturor claxoanelor existente în comerț. Cum oare n-a dat nimănui prin gând că omul de la volan poate e sătul să fie doar un deget care apasă invariabil pe un buton, că poate ar vrea să colaboreze cu mașina, să devină un creator? Poate că el ar vrea să-și alcătuiască singur melodia emisă de claxon, de fiecare dată alta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
stă, ci schițează în fața oglinzii un pas de valsboston. Ah, ce mult iubește acest dans ultramodern, senti mental-senzual ! Ah, cât îl adoră ! Și ea, madam Ana, ce-ar vrea ? Savez-vous planter les choux, savez-vous planter les choux, dar nu este sătulă până peste cap să audă tot asta și să se plimbe prin curtea școlii la braț cu Coralie și Sévastie, în rochie cenușie și cu șemizet de percal ? Pentru că doar la examene poți să pui rochie de muselină albă și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
le știi de douăzeci de ani, dar nu-ți spun nimic mai mult despre el decât ce n-ai aflat în atâta vreme, nu vei îndrăzni să-l bănuiești nici măcar de rea-credință. Ah, cât de plictisit vei fi, cât de sătul că toți vorbim cu înverșunarea și intoleranța bunei-credințe, că toți părem a avea dreptatea noastră ! Dar care este în fapt adevărul despre fiecare dintre noi după ce ne sfârșim pătimașa, lipicioasa, interminabila noastră discuție, ajungând mereu la aceeași concluzie de la care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
înverșunarea și intoleranța bunei-credințe, că toți părem a avea dreptatea noastră ! Dar care este în fapt adevărul despre fiecare dintre noi după ce ne sfârșim pătimașa, lipicioasa, interminabila noastră discuție, ajungând mereu la aceeași concluzie de la care am și pornit ? Plictisit, sătul și, oh, cât de obosit, ai să treci pe lângă mesele de joc. Gravitatea fețelor, siguranța de sine pe care o emană cel care în clipa aceea va cere carte. Neobservat de nimeni, ai să ieși chiar pe această ușă, dinadins
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
altfel însă riscând să rămânem fără lemne în această iarnă ce are să fie (niciun dubiu aici !) cea mai grea din ceea ce ne-a fost dat până acum să cunoaștem. Neliniștea generală îngreunează și ea demersurile. Între prânz, înviorat de promisiuni, sătul de umbletul de colo-colo (nu găsisem birjă), în vreme ce turna cu găleata, străbăteam Mihai-Vodă, decis a mă întoarce acasă, când deodată îmi sare în ochi agitația din jurul vânzătorului de ziare, aflat vis-à-vis. Ce strigase el n-auzisem, cufundat fiind, ca de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
orice fir de miros de usturoi cască nări și aduce pe fețe o expresie de exaltare. GÎndul la cîrnații cu muștar, la chiftelele usturoiate, la borcanele cu zacuscă sau la cozonaci ne transformă Într-un fel de neoameni comici. SÎntem sătui de varză răsfiartă, de pilafuri pline de pietre și de macaroane nesărate, gătite cu tot cu căcărezele familiei de șoareci care locuiește oficial În sacii din magazia de alimente. Ecoul vocilor noastre la unison se stinge printre hangare și magazii și corpuri
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
negru, diabolic. Femela e mai grațioasă, mai suplă, feminină, cu ciorapi negri. Înaintă legănat, puțin pieziș, apoi se așeză printre narcise. Își înălță capul și se uită fix la Alex, cu ochi de un albastru pal. John Robert Rozanov era sătul de propriul său spirit. Era sătul de personalitatea lui puternică, de fața lui, de efectul pe care-l avea asupra oamenilor. Se gândea adeseori la moarte. Și totuși mai rămăsese ceva care-l lega de lume. Dar nu filozofia. Ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai suplă, feminină, cu ciorapi negri. Înaintă legănat, puțin pieziș, apoi se așeză printre narcise. Își înălță capul și se uită fix la Alex, cu ochi de un albastru pal. John Robert Rozanov era sătul de propriul său spirit. Era sătul de personalitatea lui puternică, de fața lui, de efectul pe care-l avea asupra oamenilor. Se gândea adeseori la moarte. Și totuși mai rămăsese ceva care-l lega de lume. Dar nu filozofia. Ședea în casa în care se născuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de întreaga mare antrepriză. Condeiul i se muiase în mână, în mâna lui care, oricum, în curând va fi țeapănă și monstruoasă din cauza artritei. (Nu învățase niciodată dactilografia, o mașină de scris i se părea inhibantă pentru gândire.) Se simțea sătul de lume, de parcă se afla la capătul călătoriei, de parcă era lui apusese și John Robert Rozanov era un om sfârșit. Singurul lucru care rămăsese teribil de viu era viitorul și viitorul era Hattie. În dezolarea lui, ideea nebunească, tipică pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
precum îmbrăcămintea prea variată, tot felul de obiecte prin casă, ca să nu mai zic de o mașină dintr-o clasă superioară. Am înțeles mai bine cât de important este să fii moderat în toate și să nu te culci niciodată sătul. Am înțeles mai bine că efortul și mortificarea fizică ajută mult la menținerea unui spirit mai tânăr, mai optimist și mai sănătos. Am înțeles mai bine că în trecut, fumând (am părăsit acest prost obicei în anul 1995), sau uneori
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
dar cum astăzi este sărbătoare, nu observ nicio mișcare. Peste puțin timp le ajung din urmă pe doamnele cu care am dormit astă noapte în acea improvizație de gîte. Ele au plecat de acolo cu noaptea în cap, probabil mai sătule decât mine de așa-zisele condiții de cazare. Pentru puțin timp mergem împreună, apoi le las în ritmul lor și-mi iau avânt spre Boissezon, finalul primei părți a drumului de azi, care este la 21 km depărtare de Anglès
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
linii, a ajuns la magazia cu pricina. Bine v am găsit - a îngăimat Toaibă din ușa magaziei. Păi nu ne-ai găsit prea bine. Toaibă a făcut ochii mari, neînțelegând răspunsul. Mai degrabă spune ce vrei, că de încurcă-lume sunt sătul. Pentru prima oară, Toaibă s-a simțit mic și fără glas. În cele din urmă și-a adunat puterile și a răspuns: Dacă nu-i cu supărare, eu am să vă întreb dacă îi adevărat că aici lucrează oameni la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]