12,589 matches
-
prune uscate, alune și tot felul de alte bunătăți. Aproape aleargă spre spital. Totul este învelit cu hîrtie, ca să nu se mai vadă. Ce mult ai întîrziat..., reproșează moale soția. Dragoș dezvelește comoara cu frica celui prins cu mîța în sac. Nu, draga mea, mi-au furat coșul. Cum se poate? L-am pus aproape de poartă și... Ce nenorociți! Doctorul intră și zîmbește larg. Ați adus fructe pentru doamna? Dragoș nu răspunde, dar răspunde soția: I-au furat coșulețul cu piersici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ceva... Chiar atunci trăsnește asurzitor cerul și Vasile, speriat de moarte, încearcă o împăcare. Lasă-l, Doamne, prin lume, e copilul Tău, nu vezi că și el vrea să mai colinde prin țări străine? Vasile iese cu icoana într-un sac enorm de rafie și constată că nici un strop de ploaie n-a căzut. Mai mult, norii s-au îngrămădit spre est și acolo, nu prea departe, fulgera și tuna de mama focului. Te-ai supărat, Doamne, pe satul ăsta nenorocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se culcă la loc și-i chiar mulțumit de căldurica de sub bulendrele de peste el. Pardailan o forțează și pe nevastă-sa, sora lui Raj, să meargă cu el. Sta-ți-ar peștele în gît! blesteamă femeia. Pornesc la drum cu sacii de iută pregătiți și înjură amîndoi birjărește. Înjură tot, mamă, tată, frate, sfinți, diavoli și cam tot ce le vine la gură. Cînd ajung la iaz este întuneric încă, luna a apus și doar o geană albicioasă anunță de unde va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
gemeau de atîta pește și într-un cîrlig, un crap de vreo 12 kg obosise de cît se chinuise să scape. Cei doi hoți ascund sculele în rogoz și reușesc să plece cu prada spre casă. Fiecare ducea cîte un sac plin și erau fericiți de norocul care a dat peste ei. Raj însă nu avea somn și se plimba îngrijorat prin curte. Îl și vedea pe cumnățel cu o broască în gură. Cînd zorile mijeau, au apărut gîfîind și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
după ele. Le-am ascuns bine. Raj, cînd vede atîta pește, denunță mascat învoiala. Lăsați peștele aici și cînd aduceți sculele... Îl lăsăm acasă la noi, că-i al nostru. Este al vostru, dar după ce capăt sculele. Cei doi lasă sacii jos și se pun pe ceartă. Adela vine și ea și taberele se echilibrează. Să împărțim peștele, strigă Adela. L-ai muncit tu? Nenorocita dracului... Vă pomeniți că l-ați muncit voi, calicilor. Copiii s-au trezit și se formează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
împărțim peștele, strigă Adela. L-ai muncit tu? Nenorocita dracului... Vă pomeniți că l-ați muncit voi, calicilor. Copiii s-au trezit și se formează încă două tabere de beligeranți. Lupta a pornit fulgerător cînd Raj a început să tragă sacii în casă. Mai întîi a luat un par în cap Adela, dar nu i-a crăpat capul. Apoi a luat un cap în gură Pardailan. După asta luau toți și dădeau toți cu parul. Raj a fost scos din luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tocmai a trecut. O muiere pe cinste Vara anului 1957 era tare secetoasă și iarba de pe islazul satului Ghireni dispăruse. Vitele satului umblau flămînde cît era ziua de lungă și așteptau venirea serii ca să se îndestuleze cu buruieni aduse în saci enormi de către stăpînii lor. Oamenii mergeau la pădure sau prin ogoarele cu porumb și floarea soarelui și culegeau fîn uscat, volbură, lăptucă, limba șarpelui și alte buruieni care, în general, cresc și fără apă. Într-o văioagă, în care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a pus grebla în căruță, coasa într-un loc mai ferit și în rest a așternut otava. Unde te duci, Savetă? După buruiană la vite. A venit rîndul meu, ce să fac? Dacă vrei, ți-am oprit și ție un sac de oavă, îi spune Bulhac Savetei. Dar de unde știai că am să vin pe aici? Am eu un dar de la Dumnezeu și un noroc chior. Nu fi așa de sigur. Saveta își băga mîna în otava din căruță, o mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe aici? Am eu un dar de la Dumnezeu și un noroc chior. Nu fi așa de sigur. Saveta își băga mîna în otava din căruță, o mirosea, o lipea de față, închidea ochii și visa. Bulhac umplea în ăst timp sacul, îl îndesa cu piciorul, aruncînd priviri spre femeia aceea cu un corp frumos, cu pielea albă și cu dinți de om negru. Nervii erau suprasolicitați, mușchii încordați și Gheorghe s-a transformat într-o bombă de terorist din vremurile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
înghețați dincolo de fereastră, vara mirosea a levănțică și a peliniță, iarna a grâu încolțit; mămuța a rămas cu mine și cu îngerii ei zgribuliți, mămuța doarme acoperită cu frunze, nu cu pământ. Orașul era invadat cu dughene SH (movile de saci cu boarfe putrede, vândute la kilogram). Deșeurile celor bogați, veșminte peste scheletele ambulante ale târgului: "Slavă ție, mult milostivă piață liberă!" Limbricii capitalismului erau râmele de odinioară. Mușuroaiele securității ascundeau firimituri pentru îndulcit simțurile. Buzunarele capitalismului îndestulau pântecele nevertebratelor moderne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
scape și lasă-mă dracului cu sclifoselile ăstea ieftine. Ai semnat ne ajuți, te ajutăm. Dar să nu umbli cu minciuni, pentru că nu ești singura care dai note, noi știm tot. A, uitam, tat-tu a fost prins cu un sac de păpușoi, 40 de kile, pentru asta înfundă vreo doi ani, vezi ce scrii. Lasă smiorcăiala, avem noi grijă să-i fie bine, dacă ești fată cuminte. Și încă ceva, trage cu ochii și printre profesori, pe Aristotel să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
judecător drept și lucid și să vezi cum, fără să fii vinovat de ceva, te învinovățești și de faptul că ești. Petru se simțea parte dintr-un șotron nepășit până la capăt. Trupul: carne, oase, sânge, fire de păr, într-un sac de polietilenă, primul sertar frigorific, morgă, demisol, camera 2, spitalul de urgență, răsucești cheia, apuci de mânerul, tragi spre tine, trupul șotronului un contur de lumină albă deșirat din inima Tatălui: Doamne, m-am născut să fiu al ei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Noaptea, rugăciunea lui Petru, apă tulbure. Aleluia! 51. A adormit pe la 3. Chilia sărăcăcioasă, dar curată; un pat din trei scânduri îndrepta oasele, peste ele o pătură din lână pliată pe din două; perna, ghemotocul din cârpe înfășate într-un sac de cânepă, dosea visele; fereastra cât o scorbură de ciocănitore întuneca cerdacul; sub fereastră, masa, candela, două lumânări din seu, icoana Fecioarei, Psaltirea, Îndreptarul pentru spovedanie, mir, chibrituri și o prescură coaptă în săptămâna luminată; la răsărit, în icoana, sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
l-a trecut cu vederea, de Visarion nu scapă, mama lui de poponar. Chilia sărăcăcioasă dar curată; un pat din trei scânduri, peste ele o pătură din lână pusă pe din două; perna, un ghemotoc de cârpe înfășat intr-un sac din cânepă; pentru învelit, o piele dubită de oaie. Petru a scris 7 pagini despre o cale ferată crescută în podul palmei și despre un tramvai ce alerga de-a curmezișul destinului. Ultimul rând s-a desprins de pe hârtie, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe masă, pe pervazul ferestrei, peste cerdac. Dumnezeu schimba macazul. 53. Mămuța Lențuca, bunică-sa, sfânta satului, a murit într-o dimineață ploioasă de toamnă. Ulițele, țesături de artere, șiroiau nămol și apă tulbure. Țăranii săpau șanțuri și puneau stăvilare saci cu nisip în calea puhoiului, casele de chirpici cădeau retezate de la genunchi. Pârâul se revărsa ca o hemoragie galbenă peste poduri. "Cerul și-a rupt apele, spuneau ursitoarele. Până nu naște una, Dumnezeu nu trage obloanele." Focul în vatră își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o lungime de gând, putea fi văzut cu ochiul liber, putea fi atins cu vârfurile degetelor, putea stinge patima. Cu cât izvoarele erau mai la suprafața conștiinței de Dumnezeu, cu atât pacea limpezea viețuirea. Pentru unii, viața de obște, un sac de utilitate comună; se exfoliau pe scaunul spovedaniei, aruncau păcatele ca pe niște resturi menajere, căutau un model după care să-și plieze ridurile frunții, apoi își rânjeau sfințenia într-o oglindă de împrumut. Adâncul limpede doar dincolo de poarta cetății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
parte! Acum primească pe săturate, să-i ajungă, hodorog nesătul! Haaaaa, haaaa, haaaa, l-a prins Dumnezeu la furat! Ilarione, Gherasime, puneți o pătură udă pe voi și intrați la mine în chilie! Sub icoana Fecioarei, sub podea, sunt 2 saci cu valută, aduceți-mi-i! Hai, repede, până nu se prăbușește acoperișul! Repede, am spus! Dacă vă împinge păcatul și vă băgați mâinile, vi le tai cu drujba! Pe tataia nimeni nu l-a furat vreodată. Hai, fuga, fuga! Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
În Lumea Nouă la fel ca În lumea Ielelor ori a Frumoaselor, cum mai cutezau unii să le spună. Era Încredințată că poate Întîlni America oricînd și oriîncotro ar merge, așa cum, În ziua dinainte de SÎnziene, venind cu maică-sa cu sacii de făină de la moară, a Întrezărit pe cîmpie un fel de roată de lumină. Soarele stătea să scapete, iar drumul lor nu putea să treacă decît pe lîngă hora aceea. Era Într-adevăr un joc Învîrtit al unor femei tinere
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-n altă sărbătoare! Îi răspunsese un glas de femeie din vîrtejul de văpăi, nu se știa care, dar lucru dovedit e că, de atunci, nu le-a lipsit făina din casă. Cum dădea să se isprăvească, se umplea la loc sacul. PÎnă ntr-un alt ajun de SÎnziene cînd, luîndu-se cu treburile, mama Floarei a uitat să mai dea pe la locul unde jucau Frumoasele. De a doua zi, sacul s-a golit și au trebuit să ia din nou drumul morii. America
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lipsit făina din casă. Cum dădea să se isprăvească, se umplea la loc sacul. PÎnă ntr-un alt ajun de SÎnziene cînd, luîndu-se cu treburile, mama Floarei a uitat să mai dea pe la locul unde jucau Frumoasele. De a doua zi, sacul s-a golit și au trebuit să ia din nou drumul morii. America trebuie să-i fi părut tinerei neveste din ținutul de cîmpie al Sătmarului ca vîrtejul acela de lumină dintr-un amurg de iunie, cu un glas dătător
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu un cumnat, cu mașina, la o moară de la marginea Sătmarului să-și macine grîul de pe pămîntul moștenit la Pișcarii În care se născuse, de unde Îl deportaseră jandarmii lui Horthy și unde-și exercitase ultima oară atribuțiunile de primar. Predase sacii și aștepta făina. Se rezemase de un perete, Înăuntrul morii. Fără nici o Îndoială, infarct. Iar pe acea piatră tombală de la Tomis a unui grec de acum două mii de ani, stătea scris: „Bărbat Însemnat am fost În viață, iar casa mea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
i-a vindecat ? De spus, le-a spus. L-am auzit chiar eu : "Vai, ție, Corazin, vai ție, Betsaida ! Căci dacă s-ar fi făcut în Tir și în Sidon minunile săvârșite în voi, demult ar fi făcut pocăință în sac și cenușă. De aceea, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru Tir și Sidon decât pentru voi!" Iar de vindecat, nimeni nu I-a cerut să-i vindece, fiindcă nici măcar nu știau că sunt bolnavi de uitare. Iar uitarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să creioneze personaje. Portrete. El sugerează vizual, aproape pipăibil, realitățile, fie ele și Închipuite, pe care le abordează literar. Iată, spre edificare, un scurt pasaj, extras din povestirea lui Petrică Staniște despre o misiune de cercetare: „Undiță și-a lăsat sacul de merinde În seama mea și a pornit. Se târa ca un șarpe. Știa să se adăpostească după orice buruiană. La un moment dat, a dispărut, ca Înghițit de pământ! Mi s-a tăiat răsuflarea! Terenul era vălurit și mă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
auzit avertismentul profesorului, a continuat să Înainteze cu pas apăsat, de răcute... În clipa următoare, profesorul a simțit răsuflarea agitată a securistului În ceafă... Până să se Întoarcă, s-a auzit o izbitură pe mozaic, ca și cum ar fi căzut un sac cu cartofi... În acea clipă, și-a dat seama că - În fața toracelui deschis al pacientului năclăit de sânge - securistul a avut un șoc și și-a pierdut cunoștința... Urmarea putea fi imprevizibilă... S-ar fi putut alege cu un traumatism
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ar fi pus Întrebarea ca la tribunal: „Ia spune, ce probleme ai?” ― Da’ nu cumva tu umbli cu lingușeli? ― Iar m-ai ghicit. Niciodată nu pot să te iau pe nepregătite - a sfârșit Despina, cu Înfățișarea celui Învins. ― Atunci, deșartă sacul cu „povești”. Sunt numai urechi... ― Să nu mă cerți, tati, că nu i-am spus mai Întâi lui mami. Îmi promiți? ― Deși nu bănuiesc o iotă din ce Îmi vei spune, nu te voi certa. ― Voiam... Am venit să te
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]