1,976 matches
-
Întîmplat. Mă simt cu totul alt om. Și ce dacă i-am spart cana lui Paul ? Cui Îi pasă ? Și ce dacă știe toată lumea cîte kile am ? Cui Îi pasă ? La revedere, Emma cea veche și fraieră, care-și ascundea sacoșele Oxfam sub birou. Bine ai venit, Emma cea nouă și Încrezătoare, care Își atîrnă mîndră sacoșele de spătarul scaunului. Îi sun pe mama și pe tata să le spun că am fost promovată, și ei sînt extrem de impresionați ! Și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Cui Îi pasă ? Și ce dacă știe toată lumea cîte kile am ? Cui Îi pasă ? La revedere, Emma cea veche și fraieră, care-și ascundea sacoșele Oxfam sub birou. Bine ai venit, Emma cea nouă și Încrezătoare, care Își atîrnă mîndră sacoșele de spătarul scaunului. Îi sun pe mama și pe tata să le spun că am fost promovată, și ei sînt extrem de impresionați ! Și s-au oferit să vină la Londra imediat să mă ia În oraș, să sărbătorim. După care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
aude pînă la parter. Și o să spunem tuturor că ți-ai luat pardesiul Donna Karan de la un depozit cu reducere. Jemima rămîne fără aer. — Ba nu-i adevărat ! spune, și tot sîngele Îi năvălește În obraji. — Ba da. Am văzut sacoșa, nu mă las. Și am să mai fac public și faptul că odată ai cerut șervet, În loc de șervețel. Jemima Își acoperă gura cu mîna. — ... și perlele tale sînt perle de cultură, nu perle adevărate... — ... și nu gătești niciodată singură mîncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a adus aminte de câteva ori de cărțoaile alea. Și proprietăreasa noastră a pus un servitor să ni le care În micul nostru apartament. Seara, când briza a răcorit plaja, ne‑am dus la „Le Forgeron”. Rosamund căra Într‑o sacoșă pantofii. Ne‑am scos sandalele și i‑am Încălțat Înainte de a intra pe poarta restaurantului. În grădină, susurau plăcut jocuri de apă - erau și boschete, flori, viță de vie. Madame Bédier, care gătea În bucătărie, nici nu s‑a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
altele, conform logicii, domnesc gâlceava, scandalul, ura, mânia și răzbunarea. Necruțătoare e cauza împlinindu-și întotdeauna necruțătoare efectul. Astfel cel mai ades în călătoriile cu autobuzul, lumea e morocănoasă și scârbită, gata să scuipe înjurături și ghionturi. Femeia cu două sacoșe vernil, de pildă, abia așteaptă s-o îmbrâncească puștiul ăla de liceu, ca să înceapă să-l huiduie și să dea naibii ziua de azi și mama lui de guvern și tineretul fără șapte ani de-acasă. Iar liceanul abia așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ea. — Ce altă țară? am întrebat eu. — Orice țară care-ți place, a zis ea. Ai bani să te duci oriunde vrei. — Oriunde vreau... Și în clipa aceea intră pe ușă un bărbat chel, gras, belicos, în mână cu o sacoșă de cumpărături. Ne-a dat la o parte cu umărul pe Resi și pe mine din fața cutiilor de scrisori, rostind cu glas răgușit de huligan o scuză care numai a scuză nu suna. — Scuze, zise el. A citit numele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
în cele din urmă cu o enormă satisfacție. Howard W. Campbell, rosti el întorcându-se spre mine acuzator, îl cunoști? m-a întrebat. — Nu, am răspuns eu. Nu, repetă el, radiind de rea-voință. Semeni cu el leit. A scos din sacoșă un număr al ziarului Daily News, l-a deschis la una din paginile din mijloc și l-a întins lui Resi. Spune și dumneata, nu seamănă ăsta foarte bine cu domnul cu care ești? o întrebă el. — Dați-mi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
altceva n-am mai auzit. Lovitura era pentru încă cineva care fusese ucis în război. M-a lăsat țeapăn. Resi mi-a povestit mai târziu care au fost ultimele lucruri spuse de individ și ce cadou avea pentru mine în sacoșă. — Eu sunt un tip care n-a uitat războiul, mi-a zis el, deși eu nu-l puteam auzi. După câte îmi dau seamă, toți l-au uitat - dar eu nu. Ți-am adus asta, continuă el, ca să-i scutești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
maronie cu care se mânjesc cizmarii, veni cu plictis din cămăruța lui. Ținea un celular la ureche. Mormăi oftat: - Bine, am înțeles. Da’ n-am timp acu’. A venit un client. Treci că îți dau paraii, pe la cinci. Privi absent sacoșa bătrânului. Trei pâini, o legătură de praz și o sticlă de bere din asta nouă, „Comandor Günther“, cu gâtul lung, ca un lujer de crin. - Care-i problema? încercă să zâmbească. - Dați găuri? Tânărul ridică din umeri. - O gaură la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Știm să ne ferim“, chicoti tânărul. „ Nu asta-i problema. Am mai crescut și noi, nu mai suntem chiar așa...“ Plecă dintre ei. Se îndreptă spre masa celor care conduceau dezbaterile. Vintrițeanu isprăvise. Din sală venea Zamfireasca. Târa cele două sacoșe de plastic în care ducea cărțile și desenele cu care își ilustra expunerea despre artă și colaboraționism. Era furios pe ea. Uitase să aducă coliva la parastasul care îl făcuseră ieri la monumentul celor căzuți. Cântaseră cei trei preoți veșnica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și despărțire, ăla de-l meriți. Ai să vezi. Să nu zici că nu ți-am spus... - Mamă, hai acasă. Dormi, bei o cafea, te liniștești și p’ormă mai vorbim! Gina ieșise din prăvălie. Își cumpărase ceva. Agita o sacoșă galbenă, din hârtie. - Du-te la ea! Alung-o! N-o lăsa să mai vină, șopti femeia. Nu vreau să mai discut cu ea. N-am ce să-i mai spun. Mă strezează de spaima spaimelor! Pufni răutăcioasă. - Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
făcu semn să rămână acolo, lângă stop. Îi arătă, rotindu-și degetele pe lângă ureche, că o va suna mai târziu. Ridică neputincios mâinile, agitându-le ca și cum ar fi dirijat mersul mașinilor în intersecție. Fata ridică și ea din umeri, învârtind sacoșa, parcă ar fi vrut s-o azvârle spre el. Silică repetă semnul că o va suna. Un taxiu, văzând agitația fetei opri. Șoferul deschise portiera și îi arătă fetei să se așeze lângă el, în față. O studia zâmbind pofticios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
știu ce-au unii cu noi, Zău așa! -Rea e lumea, soro dragă, Zice dânsa cu dispteț. -Noi mâncăm doar fân din luncă... (Dar cu ochii spre coteț...) K Kilogramele de mere Cu obrajii de vopsele, Vesele și răsfățate, În sacoșă, s-au găsit, Cu cartoful bosumflat, Supărat, În haina lui De culoarea drumului. -Ce ai, mărule, matale? Ori îți plouă în sandale? Dar un morcov furios, Cu mustățile zbârlite, Zice-ncet, cu glasul gros: -Domnișoare ionatane Nu cunoașteți, of, of
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
lor de Crăciun. Pomul de Crăciun reciclabil, nevopsit, făcut în casă, era împodobit cu becuri arse recuperate dintr-o ladă de gunoi în care fuseseră aruncate resturile dintr-un birou. —Globuri! anunțase Jake triumfător când se întorsese acasă cu o sacoșă de plastic burdușită. Alice le luase imediat, închipuindu-și decorațiunile adevărate, fragile și sclipitoare. Îi fusese greu să-și mascheze dezamăgirea când își dăduse seama ce se găsea în sacoșă, dar, de dragul planetei, încercase să fie bucuroasă. Și oricum, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Globuri! anunțase Jake triumfător când se întorsese acasă cu o sacoșă de plastic burdușită. Alice le luase imediat, închipuindu-și decorațiunile adevărate, fragile și sclipitoare. Îi fusese greu să-și mascheze dezamăgirea când își dăduse seama ce se găsea în sacoșă, dar, de dragul planetei, încercase să fie bucuroasă. Și oricum, după ce fuseseră agățate, becurile acopereau parțial urmele de grăsime de pe cartonul pomului. Contribuția lui Alice la pomul de carton a fost să taie imagini de pe felicitări vechi de Crăciun care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pleci de la el definitiv sunt de acord cu tine dar vreau să stau de vorbă cu el, mâine. - Cum crezi, dar nu cred că ai cu cine, mai ales dacă îl vei găsi băut. A doua zi merseră împreună cu câteva sacoșe să încarce lucrurile de îmbrăcat ale Frusinei. L-au găsit pe Petre treaz. - Vreau să stau de vorba cu tine! Ție îți place cum arată fata mea? Acesta se uită și, într-adevăr, femeia lui arăta rău de tot la
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
fierbea de furie. - Ha, ha, ia-uite la moș Gheorghe ce tare se dă! Numai dacă te ating cu un deget cazi jos, dar nu mă pun la mintea ta! Acesta nu zise nimic. Împreună cu Frusina merseră în cameră și umplură sacoșele cu lucrurile de îmbrăcat. - Ce faci Frusino, mă părăsești? Vrei să bagi divorț de mine? Peste puțin timp sunt sigur că o să vii înapoi și nu te mai primesc eu! Femei sunt destule în sat nemăritate, o să-mi găsesc una
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
răspundă cu un ham, ori, cu un ham-ham! Acum, după ce se cam Încheiase nunta fetei, Xenia, profitând de faptul că mai toți nuntașii erau beți, și, nici el, nefiind suficient de treaz, luă banii rezultați de la petrecere, Îi puse În sacoșa mare, cu baere de prins pe spate, ca un fel de rănicioară, și-o agăță, bine, de curea, ca să n-o piardă, cumva, pe drum, și-o porni, cu ditamai sumă de bani cheș, să facă, mirilor și nuntașilor, o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
face nunta, ei, Își și iau, la urmă, tot ce iese; dacă, Însă, pune unul din socri, fie cel mare, fie cel mic, apoi, acela primește tot ce se Încasează. Darurile, numai, rămân, oricâte ar fi, mirilor. Așa, Încât, cu sacoșa doldora de bani, ajunse la marginea parcului, dincolo de care se afla magazinul de automobile de lux, din export. La intrarea În parc era un mic bar. Simți că-i este sete. Și, nici una, nici două, Cocuz Cocuz păși pragul micii
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
niște dureri ascuțite, Îl Împiedicară să mai avanseze. Privi, rapid, În toate părțile, căutând un loc, unde, eventual, să poată scăpa de acea nesuferită durere de burtă. Doi tineri, de pe o bancă, Îl observară. Dialogară: bă, ăsta, ori a furat, sacoșa aia, și nu știe ce-i În ea, ori, are, acolo, cine știe ce mare bogăție, și caută s-o ascundă, cine-l poate ști, de cine. Da, măi, s-ar putea. În acest răstimp, Cocuz Cocuz făcu doi pași Într-un
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ori, are, acolo, cine știe ce mare bogăție, și caută s-o ascundă, cine-l poate ști, de cine. Da, măi, s-ar putea. În acest răstimp, Cocuz Cocuz făcu doi pași Într-un tufiș de arbuști ornamentali, și, după ceși puse sacoșa cu bani la picioare, se zmuci, la bieții și nevinovații pantaloni, să și-i dea, repede, În jos. Când era cam pe la jumătatea acțiunii, numai ce, zmuc!, de pe alee, unul din tineri, și, cu un picior introdus uimitor de cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
precizie după curea, o luă la fugă. Cocuz, bietul de el, ce să facă? Pantalonii nu-i putea lăsa În jos, de tot, cât iar fi trebuit, să nu-i poată scăpa din ochi, pe hoți, pentru a-și salva sacoșa. Ei, acum, În data mare, ce să facă? O rupse de fugă, după tineri, așa cum era, cu pantalonii, cât pe el, cât dați În jos. Se umplu, de o frumusețe de cufureală, de mai mare dragul! Dar nu se lăsă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
după tineri, așa cum era, cu pantalonii, cât pe el, cât dați În jos. Se umplu, de o frumusețe de cufureală, de mai mare dragul! Dar nu se lăsă. Atinse cu mâna unul din picioarele celui care continua să fugă cu sacoșa ancorată de mai sus de gleznă. I-l răsuci. Tânărul căzu. Îl apucă de mijloc. Acela nu se da. Cocuz apucase să se ridice, cum-necum, În genunchi. Și, dacă văzu că hoțul nu se dă bătut, și apucase să ridice
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ancorată de mai sus de gleznă. I-l răsuci. Tânărul căzu. Îl apucă de mijloc. Acela nu se da. Cocuz apucase să se ridice, cum-necum, În genunchi. Și, dacă văzu că hoțul nu se dă bătut, și apucase să ridice sacoșa Într-o mână, Îi apucă mâna respectivă, o duse În dreptul genunchiului, ca pe un vreasc, i-o puse de-a curmezișul, și, proptindu-i-o, În ambele mâini, apăsă, cu toată puterea lui, genunchiul piciorului drept. Mâna trosni și se
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ambele mâini, apăsă, cu toată puterea lui, genunchiul piciorului drept. Mâna trosni și se frânse ca o vărguță fragedă. Celălalt Îi veni, prietenului, În ajutor. Scoase un cuțit și i-l Întinse. Na! Apără-te! Cocuz Cocuz lovi cuțitul cu sacoșa, cuțitul sări cât colo, ăla se repezi după cuțit, iar Cocuz Cocuz, după el. Îl apucă de un picior. Îl doborî la pământ. Și-n scurta luptă dintre ei, Îl Întrebă: cu care mână i-ai Întins cuțitul? Cu asta
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]