15,319 matches
-
Dumnezeu mă depășea! Când eram culcat în patul meu jilav, toate chestiunile astea își pierdeau importanța. Nu mai țineam să știu dacă Dumnezeu există cu adevărat sau dacă e creația propriei imagini a stăpânilor pământului, neliniștiți să-și confirme prerogativele sacre, ca să-și jefuiască mai ușor supușii - proiecție în ceruri a unei stări de lucruri terestre. Simțeam atunci ce lucruri fragile și puerile sunt, în fața morții, religia, credința, convingerile; atâtea nimicuri la discreția celor fericiți și sănătoși. Față de teribila realitate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
boem, cu pictori care te acostează, sperînd că-ți vor face portretul, cu multe restaurante mici și cu suveniruri delectabile); mi-a mai plăcut catedrala Notre Dame și, În egală măsură, Împrejurimile; m-au Încîntat Luvrul și piramida, Defense și Sacre Coeur; dar, vai!, Gioconda a fost o decepție!( prea mic tabloul, pentru imensul perete pe care era postat!). Tot o decepție, Moulin Rouge - plus Împrejurimile. Am mers mult cu metroul ( Într-o singură seară, fiul meu m-a cărat 42
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
curajul s-o recunoască și , poate, să creadă Într-o viață viitoare, mult mai apropiată de per fecțiune decît cea care (vai!) trece... Să nu trageți concluzia că venerabilul artist ar fi fost o țintă a ghinionului : a cunoscut monștri sacri, a jucat alături de ei, s-a bucurat de prețuirea unor celebri actori, dramaturgi, regizori, directori de teatre. A slujit cu de votament și inspirație scenele patriei, Începînd cu cele ale Capitalei, continuînd cu Galați și sfîrșind pe cea piteșteană. A
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
trei perioade ale culturii statelor grecești, dominate de ordinele: doric, ionic și corintic. Nu reprezentau poate că nici trăsăturile zeităților cu pricina: puterea, demnitatea, grația feminină, etc.” 4. Luni, 10 noiembrie ‘80. De dimineață, Mircea Eliade et les aventures du sacre: „Peut-on imaginer une societé sans religion? Une societé, peut-ètre; un individu, non...” Toamnă deosebit de grea. Grea de amintiri, dar mai ales de creșterea nivelului de trai. Bancuri cu alimente. Alimentele-animale fabuloase cu cozi. Cozi cu cântec. Îmi amintesc de tatăl
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Și nu exagerăm apropiindu-le până la un loc. Între zeitățile antice păgâne și sfinții creștini e însă o mare prăpastie. Primele au acces numai la apariții, la încarnări demonice (după părerea mea, ele se încadrează în ceea ce am putea numi sacrul negativ), pe când ceilalți se bazează pe ancorarea în concret a lui Dumnezeu. Fără antropomorfismul grecilor, n-ar fi fost posibilă perceperea și transpunerea în formula trinității dumnezeirii și a conceptului de Dumnezeu ca persoană. Iertați-mă că vă întrerup. De
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
gândurile noastre, care de cele mai multe ori provoacă stări de frică (antidotul fricii este iubirea și curajul), noi le putem aborda și dirija așa cum dorim, deci gândurile le primim, le observăm, le integrăm și le permitem să se dizolve în spațiul sacru al inimii noastre regăsite și revitalizate. Atenție însă, vom putea face aceste lucruri, doar dacă am reușit să regăsim, revitalizăm și să echilibrăm inima, pentru ca inima să poată prelucra în mod corect și eficient aceste sarcini de lucru. Când vom
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Popescu, Arghezi e mai curînd nereligios, făcînd excepție figura sa "franciscană". Deși într-un orizont precreștin, "păgîn", s-ar putea glosa la rigoare pe subiectul religiozității poetului, el întreține cel mult relații cu o "divinitate de piatră", ținînd de un sacru primordial, al idolatriei care, sub condeiul său ambiguu, e mai curînd o formă de polemică. Nu avem în față o ipostază retrogradă semnificativă, o revenire sufletească autentică a poetului cu o conștiință sceptic-sarcastică la treapta inferioară a credinței, ci o
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
pe sine printre plescăiturile excrementelor eliberate în apă, mottoul său preferat, deviza lui în viață, mens sana in corpore sano. O scrijelise cu mîna sa deasupra tocului ușii, ca să-i amintească în fiecare dimineață că se află într-un locșor sacru, singur cu gîndurile sale, departe de privirile adversarilor săi. Numai doamna Mina își mai băga uneori nasul tulburîndu-i șirul gîndurilor, ei însă i-o putea trece cu vederea. Nu-i fusese ea oare partenerul ideal în viață la bine și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nici o valoare pentru mine, eram totuși capabil de o atitudine detașată și rațională față de ideea de adulter. Mă căsătorisem religios cu Antonia, dar asta mai ales din considerente sociale, și nu găseam că legătura matrimonială, deși solemnă, este unică și sacră. Poate ar fi cazul să adaug aici că nu am nici un fel de convingeri religioase. În general vorbind, nu-mi pot imagina nici o forță omnipotentă conștientă care să fie suficient de crudă pentru a crea lumea în care trăim. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ea - cu blândețe și nesfârșită duioșie, el - sincer, încrezător, inteligent. Pe fundalul așternuturilor albe umerii lor se atingeau, figurile lor radiau către mine din mijlocul luminii aurii. Am închis ușa dormitorului așa cum închizi ușa unui sanctuar sau a unui triptic sacru. Lumina rămase dincolo de ușă. 16 Am coborât treptele spre pivniță, împiedicându-mă și înjurând. Lada era infernal de grea. Am ajuns cu ea jos și i-am dat un picior. Sticlele au zornăit dojenitor. Un bec fără abajur și foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
litru după litru de apă - oricât de mult m-ar costa, le folosesc de-o vreme încoace când fac laba, să văd dacă sunt rezistente în condițiile unui futai simulat. Până acum, totul e-n regulă. Cum rămâne însă cu sacrul cauciuc care și-a lăsat de-acum amprenta de neșters a formei imprimată pe portmoneul meu, cel cu totul deosebit, cu moțul lubrifiat, pe care îl păstrasem anume pentru cordeală? Cum aș putea să cred că n-a suferit nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
încrustată în conștiința mea încât, pesemne, în primul an de grădinița trebuie să fi crezut că fiecare dintre educatoarele mele era, de fapt, mama în travesti. Domnule, doresc să vă felicit pentru că, pe 3 aprilie, v-ați pronunțat pentru caracterul sacru al vieții umane, inclusiv al vieții încă nenăscute. A început în chip bizar. Spuneți-mi Smitty. Departe de a fi clasica perioadă a exploziei și creșterii intempestive, adolescența mea a fost, mai mult sau mai puțin, o perioadă de letargie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
haina ei de șinșila, Helen se uită la papagalul care mănâncă din sine însuși. Se uită la Stridie. Și Mona strigă: — Un pic de atenție, un pic de atenție! E momentul să începem Invocația, zice. Deci, dacă am creat spațiul sacru, zice, putem să începem. Alături, veteranii din Razboiul Civil se târăsc pe drumul spre casă, spre muzica tristă și Reconstrucție. Cu Stridie dându-mi târcoale, piatra pe care o țin în mână s-a încălzit. Și număr în continuare: 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în care se citea siguranța. Încercau din greu să se privească afectuos. Ce simțise Bull în tot acest timp? Cum fusese pentru el? Să vă fie rușine pentru simplul fapt că ați îndrăznit să întrebați. În definitiv, unele lucruri sunt sacre. Unele lucruri nu trebuie despărțite și cercetate astfel. Dar trebuie spus că experiența fusese răvășitoare. Bull se simțea violat, tradus, sedus, fermecat, subjugat, prins și închis. Simțea că abilitatea de a acționa îi fusese amputată pe cale chirurgicală. Simțea, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Zonelor de Protecție Biosferică Mondială și clasificați în țară ca zonă peisagistică de stat, categoria AAAAA. Changbai sunt cei mai cunoscuți munți din nord-estul Chinei, o zonă turistică spectaculoasă, considerată leagănul naționalității manciuriene, iar cea coreeană îi numește munții săi sacri. Changbai în limba chineză înseamnă "albi în permanență", nume sugestiv ținând cont că principalele lor piscuri sunt acoperite de piatră ponce și zăpadă. Acești munți sunt de fapt vulcani în stare latentă, din secolul al XVI-lea și până în prezent
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lemn, aceasta reflectă concepția chinezilor despre natură, valori, frumos, despre principiile moralității. Cu o tradiție culturală multimilenară, arhitectura chineză urmărește un plan ce reflectă filosofia ordinii, armoniei și autoritatea. Aspectul ordonat, armonios nu se referă doar la locuințele și clădirile sacre, ci la întregul oraș. Clădirile sunt orientate, de obicei, pe axa nord-sud, iar cele mai importante construcții sunt orientate spre sud. Concepte vechi chinezești, cum ar fi unitatea dintre om și natură, dintre cerul rotund și terenurile pătrate, se contopesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
maiestuoase. În ce privește tehnicile arhitecturale, acestea conțin multe concepte din pictura chineză, lucru care le dă un farmec aparte. Unele temple și clădiri religioase, cum ar fi pagodele și altarele, ating perfecțiunea în exprimarea doctrinelor religioase și în crearea unei atmosfere sacre, de exemplu Templul Xuankong din Shanxi, Templul Cerului din Beijing și Pagoda de lemn din ținutul Yingxian, Shanxi. Arhitectura chineză este expresia artistică adâncă a istoriei și culturii. Influențată de gândirea confucianistă, aceasta are două caracteristici principale perfecțiunea și armonia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
-se mereu. 2. Construcțiile chinezești Pentru că lemnul era mai practic și mai ușor de transportat, încă din cele mai vechi timpuri, chinezii au preferat să utilizeze ca material de construcții cheresteaua. Cu toate acestea, pentru construirea structurilor importante, precum clădirile sacre, mormintele imperiale sau podurile, ei au folosit cărămizi și pietre, pentru ca acestea să reziste mai mult timp. Meșterii chinezi au dezvoltat construcțiile pe ramă de cherestea, pe care le-au finisat până la forma lor finală. Clădirile tradiționale au baza făcută
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Înălțarea acestui templu a favorizat mult dezvoltarea budismului în China, precum și în Asia de Est și Sud-Est. De aceea, chiar și în zilele noastre, lăcașul este un loc sfânt al budismului. Muntele Wutai din provincia Shanxi este un alt loc sacru al budismului din China. Aici sunt păstrate 58 de construcții budiste. Dintre acestea, Templul Nanchan și Templul Foguang sunt cele mai renumite. Nanchan este cel mai vechi templu budist de lemn din China, iar Foguang combină stilurile arhitecturale chinezești din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe interiorul acestora sau pe oase de animale, cu ajutorul unor unelte speciale. Carapacele astfel pregătite erau așezate într-o anumită ordine, iar cel care oficia slujba își grava și numele, data divinației și motivul solicitării mesajului divin, apoi, aceste suporturi sacre erau arse. Din cauza căldurii, în carapace se produceau fisuri, denumite "Zhao". Analizând direcția fisurilor, maestrul de ceremonie trăgea concluziile și grava rezultatul divinației pe carapace. Dacă previziunile se dovedeau corecte, carapacele erau depuse spre păstrare în arhiva oficială. În acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
metri și este așezată pe un postament de marmură albă. În vârf se află o baniță (unitate de măsură de capacitate pentru cereale) de cositor. La prima vedere, aceasta pare nepotrivită cu sălile impunătoare din jur. Dar este o prăjină sacră, folosită pentru jertfe aduse Cerului și se numește Suolungan. Conform tradiției, în timpul ceremoniei, în banița din vârful prăjinei se pun boabe de orez și măruntaie de porc pentru a hrăni ciorile, în semn de jertfă adusă Cerului. O legendă spune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
te duci liniștit la culcare. Numai când mă gândesc de câte ori dispărea pila de unghii a mamei, fără ca ea, în inocența ei de mamă, să presimtă pașii hoțești, rânjetul diabolic, mâna tremurătoare și vicioasă care înșfăca pila ca pe un obiect sacru de pe policioara ei din baie (aceeași mână care osândea la moarte, fără milă, hoarde întregi de omuleți de plastic), mă ia cu amețeală și mi se înmoaie genunchii. Numai când îmi închipui cum se pot întuneca ochii albaștri ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de pe chipul unei tovarășe. Era genul acela de junglă împrejmuită cu roți de cauciuc înjumătățite, în care felurite triburi (de grupă mică, mijlocie sau mare) erau lăsate de izbeliște de către zeii lor, care se retrăgeau să croșeteze într-un loc sacru (o băncuță la umbră), atât de ferit încât ai fi jurat că nici nu există. Pătratul ăla cu nisip se transforma atunci, în absența divinităților, într-o patrie miniaturală cu războaie de independență, realizări mărețe și fașciști hrăpăreți. Fașciștii soseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un ingredient de felul piperului într-o tocăniță absurdă (cu râme și petale de flori) gătită de fete nu vor fi niciodată. Era evident că greșisem. Ceea ce se întâmpa în fosta grădină, actualul sanctuar, împrumutase ceva din sobrietatea unui ritual sacru, în care melcii (și nu era vorba de unu sau doi, ci de nouă sau zece) se lăsau cotropiți de furnici (care erau, cu siguranță, mii) într-un fel de sacrificiu nebunesc încheiat cu o metamorfoză aiuritoare și anume: odată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Sensul vieții omului nu rezidă în acumularea de bunuri materiale. Tot mai mulți visează să devină bogați și să trăiască raiul pe pământ, fiind parcă angrenați într-o competiție oarbă și globală. Sensul vieții e mult mai profund. Avem obligația sacră de a lăsa urme adânci ale trecerii noastre prin această viață, care să amintească de noi oricând cu plăcere. Tot ce primim ca dar de la Dumnezeu trebuie să folosim și să căutăm de asemenea creația iar nu distrugerea. Cultura este
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]