4,209 matches
-
șiroind prin ramurile salciilor și cea fotografiată ... Citește mai mult Printre crengile alb-smântânite ale salcâmilor curgea aerul verii, în șuvițe blânde, iar câmpul radia în strălucirea subțire a acelui aer.Stăteam în scaunul meu pliant, alunecat pe jumătate în umbră salciilor și-mi jertfeam fără regret clipele libere unor pagini scrise. Întotdeauna am cheltuit cu larghețe mile din viața contra metri de lectură. Poate n-am fost un negustor îndemânatic, dar inima nu mi s-a strâns de câte ori am plătit, totdeauna
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
totdeauna în numerar. Părea un târg echitabil.Mama se pierduse câțiva metri mai în vale, alunecând printre ierburile înalte odată cu vântul, culegând mănunchiuri de plante medicinale. Eram singura, la granița dintre două lumi: cea reală, cu soarele șiroind prin ramurile salciilor și cea fotografiată ... III. HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ, de Carmen Lăiu, publicat în Ediția nr. 2200 din 08 ianuarie 2017. De dimineață, dezgolisem fereastră dinspre meri, ca să pot vedea toată descătușarea aceea de alb, rostogolindu-se peste munți, pește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > NOAPTEA TOATE SĂLCIILE SUNT ALBE Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 950 din 07 august 2013 Toate Articolele Autorului o lună plină cu brațele încolăcite de gâtul nopții un cer spuzit privirea ta eu râul răscolit în care se-mbăiază pătimaș toate
NOAPTEA TOATE SĂLCIILE SUNT ALBE de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360403_a_361732]
-
apei ca o rugăciune de taină într-o mănăstire curgătoare lasă-mă lasă-mă lasă-mă înflorit să-ți pictez sărutul din palmă cum o iubire plină de iubire când se așază în albia de sine Referință Bibliografică: noaptea toate sălciile sunt albe / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 950, Anul III, 07 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violeta Deminescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
NOAPTEA TOATE SĂLCIILE SUNT ALBE de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360403_a_361732]
-
strunește Și pe-un munte se oprește: - Iată, iată Giumalăul! Strigă Vodă, iar ecoul Lunecă-n păduri bătrâne Și-i răspunde: „Da, stăpâne!” Hăt departe, colo-n vale, Unde vântul dă târcoale, Apa Bistriței străluce, Pe sub ferigi doru-și duce, Pe sub sălcii și arini Și crengi verzi de mărăcini, Iar pe malul plin de floare Paște-o turmă de mioare Lângă o înaltă stâncă, Într-o liniște adâncă. Și atunci, ca din pământ, Se aude-un cântec sfânt, Un cântec bine doinit
ȘTEFAN ȘI CĂLINA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360413_a_361742]
-
freamătul lăuntric, geamăn cu al său, în nopțile cu furtuni cosmice și sufletești. Era fiul Dunării. Și Dunărea îl recunoștea pentru că, de acolo venise: “Din Dunăre m-am născut. / Un val viu / m-a adus la mal, pe locul omului / Sălciile, valurile știu totul” (Biopoem - naștere în mit). Pe terasa de la Paris-Café, ne-am adunat, un mănunchi de oameni, la “întâia chindie a Așteptării” - ca să îndătinăm clipa și să ne aducem aminte de poetul Simon Ajarescu. Așteptatul a fost cu noi
CULOARE ŞI FEMINITATE LA PARIS CAFE DIN GALAŢI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360412_a_361741]
-
al focului este „expresia încărcată de suflet dinăuntru”: „Binecuvânt Alfabetul Tăcerii ! Binecuvânt pădurea în care m-afund pe-nserate, zdrobirile-n teascuri de foc, amurgul violet al Clipei, jocul argintat al apei din Deltă, buricele însângerate ale degetelor, scalda triumfătoare a sălciilor, culmea trupului în împreunare, arborii prăbușiți în lumina verii, poteca nedeslușită când vrei s-o apuci spre crestele munților, primăvara ... ” Starea interioară a eului presupune combustia, pasiunea trăirii transpusă într-un câmp semantic profund metaforizat: „Se sparge Tăcerea, departe e
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
prilej de înălțare și bucurie sufletească. Sărbătoare a vegetației, a reînnoirii, a trezirii, simbol al biruinței asupra morții prin învierea lui Lazăr de către Mântuitor în sâmbăta numită de-atunci „Sâmbăta lui Lazăr”, Floriile înseamnă mult mai mult decât ramuri de salcie și măslin pentru Biserica Creștină; praznic împărătesc, sărbătorit an de an cu o săptămână înaintea Sfintelor Paști, semn al prea-plinului biruinței prevestește Paștele, netezește cărări între oameni dezvăluindu-le bunătatea și dărnicia și înnoindu-le sufletele. Sâmbăta dinaintea Floriilor, la
DE FLORII, MAI CURAŢI, MAI LUMINOŞI ŞI MAI BUNI... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360615_a_361944]
-
cu o săptămână înaintea Sfintelor Paști, semn al prea-plinului biruinței prevestește Paștele, netezește cărări între oameni dezvăluindu-le bunătatea și dărnicia și înnoindu-le sufletele. Sâmbăta dinaintea Floriilor, la slujba de dimineață, în toate bisericile ortodoxe se sfințesc ramuri de salcie sau mâțișori simbolizându-i pe locuitorii Ierusalimului care l-au primit cu bucurie pe Mântuitor, cu ramuri de finic și măslin, în semn de recunoștință și admirație pentru minunile săvârșite. În ziua de Florii, creștinii pleacă de la biserică purtând în
DE FLORII, MAI CURAŢI, MAI LUMINOŞI ŞI MAI BUNI... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360615_a_361944]
-
copiii pentru a crește frumoși și buni sau le așează la porți, la icoane, la grinda casei, pe morminte sau într-un loc curat, fiind folosite în decursul anului în gospodărie și considerate ca având puteri vindicative. Alteori, crenguțele de salcie sfințite se plantează undeva în grădină. Se spune că ele vindecă animalele bolnave sau aduc o recoltă mai bogată. Cele puse la icoană se păstrează tot anul și se folosesc ca leac împotriva relelor care ar putea lovi casa și
DE FLORII, MAI CURAŢI, MAI LUMINOŞI ŞI MAI BUNI... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360615_a_361944]
-
nu știu câta oară/ pentru îndrăzneala de-a se vrea rotund,/ ar da de mari palate-mpestrițate/ și de bordeie-ascunse sub pământ,/ dar niciodată, Doamne, ferecate/ la-nfățișarea Oaspetului Sfânt./ O, de-ar veni Bătrânul din poveste/ cu barba Lui de sălcii și mălini,/ ne-am ridica încreștinați pe creste/ spre Răsăritul hojma de străini./ Și zornăind cătușele commune/ ce-au ruginit în temnițele lor/ ne-am lumina de-o dulce rugăciune/ cu care-abia ne-mbujorăm de dor./ Dar Dumnezeu mai zăbovește
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
nr. 798 din 08 martie 2013 Toate Articolele Autorului caut cu privirea la grinda cerului biciul lui Dumnezeu rămas uneori în cui întrebările femeii sunt altfel să ies din nesine ca dintr-o apă neagră joc șotron de lumină pe sub sălciile vieții încep drumul înspre izvoare invers decât știam dinspre catapeteasmă către pământuri să mă îmbrac în lege ca în taină pruncul adus la botez atunci de-abia voi fi un râu de stele coastă din soare femeie împărtășită floare de
UNIVERSAL DONATOARE DE LUMINĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360033_a_361362]
-
Poeme > Pitoresc > TU, FEMEIE, PENELOPĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 798 din 08 martie 2013 Toate Articolele Autorului de la un timp te visez cu pletele-n vânt ca o știmă ce-ai îmbătat apele cu miresme de sălcii în floare, ai corpul liană bătută de vânt și sălbatecii ochi de cicoare, umbletul ți-e urmă de vis ce calcă pe perne de fluturi, când râzi și vorbești, doruri și vise tu scuturi, în fața ta înfloresc grădini de stele-luceferi
TU, FEMEIE, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360035_a_361364]
-
sfârșit, trupa era completată de un coleg de serviciu căruia, datorită abundenței de Dani, i se spune într-un cuvânt - Danflorea. Să vă povestesc cum decurge o zi. Dimineața, cum scoți nasul la aer, te întâmpină o aromă puternică de sălcii și un ciripit viu de păsărele, parcă bucuroase că nu mai sunt singure. Facem câțiva pași până pe malul canalului interior. Asistăm la scene care ne taie răsuflarea, anunțându-ne ca am ajuns într-o altă lume. Dincolo de canal, pe un
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
pare un termen uzat, singurul potrivit este "labirint de canale". Există intersecții în T, în Y și chiar în cruce, de te miri cum știe apa pe unde să curgă. Destul de repede ajungem să trecem printr-un canal îngust, unde sălciile de pe ambele maluri erau aplecate una spre alta, unindu-și coroanele, parcă îmbrățișându-se ca să-și plângă pe umăr. Pentru că, evident, erau sălcii plângătoare. De caracterul plângăreț al sălciilor ne-am dat seama destul de repede. Ne plângeau și nouă pe
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
cum știe apa pe unde să curgă. Destul de repede ajungem să trecem printr-un canal îngust, unde sălciile de pe ambele maluri erau aplecate una spre alta, unindu-și coroanele, parcă îmbrățișându-se ca să-și plângă pe umăr. Pentru că, evident, erau sălcii plângătoare. De caracterul plângăreț al sălciilor ne-am dat seama destul de repede. Ne plângeau și nouă pe umăr. Lacrimi rare, seva sălciilor, ne picau pe haine. Abia în următoarele canale am început să ne uităm atenți în stânga și-n dreapta
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
curgă. Destul de repede ajungem să trecem printr-un canal îngust, unde sălciile de pe ambele maluri erau aplecate una spre alta, unindu-și coroanele, parcă îmbrățișându-se ca să-și plângă pe umăr. Pentru că, evident, erau sălcii plângătoare. De caracterul plângăreț al sălciilor ne-am dat seama destul de repede. Ne plângeau și nouă pe umăr. Lacrimi rare, seva sălciilor, ne picau pe haine. Abia în următoarele canale am început să ne uităm atenți în stânga și-n dreapta. Libelule colorate, verzi și albastre, se
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
aplecate una spre alta, unindu-și coroanele, parcă îmbrățișându-se ca să-și plângă pe umăr. Pentru că, evident, erau sălcii plângătoare. De caracterul plângăreț al sălciilor ne-am dat seama destul de repede. Ne plângeau și nouă pe umăr. Lacrimi rare, seva sălciilor, ne picau pe haine. Abia în următoarele canale am început să ne uităm atenți în stânga și-n dreapta. Libelule colorate, verzi și albastre, se învârteau în jurul nostru. Pe maluri vedeai câte o pasăre, care ne îndemna să ne etalăm cunoștințele
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
pământ“. Dar samoezii din nordul Siberiei cred că D-zeu a luat mai întâi niște crengi de copaci care au devenit oasele (scheletul) pe care a lipit pământul, iar ainii din Japonia afirmă că Dumnezeul lor a luat crengi de salcie. Desigur aceste credințe au lăsat urme, căci să observăm că „os“ și „lemn“ se spune la fel: sl. kost', lat. costa, gr. osteon, lat. oss- corespund v. ind. kašt „lemn“, după cum termenii lat., grec fără k sunt apropiați de astula
ORIGINEA LIMBAJULUI SI FILOSOFIA de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360061_a_361390]
-
din toropeală, fiindcă la coborârea din tren eram buimaci, căldura ne vlăguise de puteri. Drumul străbătea o câmpie-deșert, ținut dezolant în care creșteau un fel de ciulini sfrijiți și niște arbuști cu frunze aciforme, pe care noi i-am numit „sălcii înlăcrimate ale nisipurilor mișcătoare”, iar satele erau la distanțe de zeci de kilometri, niște mogâldețe cenușii care-ți inspirau tristețe. Foarte rar, după câteva ore bune de mers, se zărea câte-un celovek (îmbrăcat în haine de culoare pământie, purtând
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
de Ion Creangă și mi-am zis în gând: „Ia uită-te!... ăștia și când iau foc din cauza iubirii, tot cu ceai fierbinte se răcoresc? Stuchi-i-ar mâțele de nepricopsiți!” - Tu, tu!... Știi să vorbești românește? - A păi cum!... Sunt din Sălciile. - Din?... - N-ai auzit de Chișinău? - Cum să nu aud. - Sunt rommâncă, ai priceput? - Și... cum ai ajuns aici? - După ce am făcut școala militară, m-au repartizat pe trenul Transiberian, iar acum sunt aici, a râs ca de o glumă
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
nu de tot căci, ici colo se mai zăreau câte o pupăză și un pițigoi, sau o turturică și un lăstun, certându-se pe câte un pai, bun pentru dres cuibul agățat pe o ramură de plop, mesteacăn, arin sau salcie. Barza albă, moașa pricepută a neamului păsăresc, s-a apucat și ea de reparat marele cuib, aflat chiar pe acoperișul casei lui Moș Timpul și al soaței sale Soarta, în lipsa bărzoiului ce urma să vină mai târziu, peste câteva zile
VESTITORII PRIMĂVERII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360148_a_361477]
-
isca câte o hărmălaie, din pricina vreunui nemulțumit, dar ciocul puternic al bătrânului pelican, venit tocmai din deltă, punea imediat rânduială, fără multe rugăminți, în neamul păsăresc al luncii. Două rațe, măcăind vesele treceau cu puii prin iaz, până la rădăcina de salcie, unde știau că se ascund peștișorii, să-și ia masa de dimineață. Bătrânul pelican, uitându-se îngăduitor pe deasupra ohelarilor la noii veniți, îndemnă la tăcere, să nu se strice buna orânduială a obștii, ce o conducea cu înțelepciunea patriarhală, de
VESTITORII PRIMĂVERII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360148_a_361477]
-
președintele societății. Unitatea se ocupa cu prelucrarea cuarțului extras din apele râului Someș, realizând o producție diversificată de obiecte din sticlă: damigene, sticlă suflată și presată pentru farmacii. Unor investitori evrei le aparținea și întreprinderea de împletituri din nuiele de salcie. Tot în categoria întreprinderilor care foloseau forță de muncă salariată, includem și moara din Ulmeni, aflată în proprietatea lui Soos Karol, care avea 8 muncitori. Prin existența și activitatea acestor întreprinderi, comuna tinde să capete înfățișarea unei veritabile așezări agroindustriale
FUNCŢIILE GEOECONOMICE ACTUALE ALE ORAŞULUI ULMENI-MARAMUREŞ (1) de MIRCEA BOTIŞ în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360144_a_361473]
-
intru cele ale lui Dumnezeu. - Copiii nenăscuți îi strică pe cei născuți. Arsenie Boca - Diavolul nu cunoaște gândurile omului, de aceea este bine că omul să nu vorbească despre ce are de gând să facă. Arsenie Boca - Ori de câte ori privesc o salcie, gândul mă duce la lecția smereniei pe care cei mai mulți dintre noi o ratăm. ion untaru Referință Bibliografica: Citate memorabile (80) / Ion Untaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1106, Anul IV, 10 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion
CITATE MEMORABILE (80) de ION UNTARU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359824_a_361153]