9,763 matches
-
apoi îl așază pe birou, lîngă două pahare de laborator. Umple un pahar, îl întinde lui Vlad, punîndu-i apoi în față lingurița și un alt borcan de nes, plin cu zahăr. Alo, dom' Muraru? strigă în telefon. Vlădeanu sînt. Vă salut! Vă deranjez ca să vă rog să mi-l împrumutați cîteva zile pe Bogdan, sudorul; un coleg are de căptușit un vas și... Ascultă un timp, dă mereu din cap, timp în care își toarnă cafeaua și-și pune zahăr, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bar, în scurtă din piele, îmblănită... Mihai nu spune nimic. Își descheie paltonul, se ridică de pe scaun să și-l aranjeze mai bine, răsucește scaunul, apropiindu-și-l, apoi aruncă ochii, ca din întîmplare, spre bar. Bună seara, dom' doctor! salută el, întîlnind privirea doctorului Radu, care tocmai s-a dezlipit de bar, rotind între degete cutia de chibrituri cumpărată. Plecați undeva? Aștept soția, vine de la Iași cu cursa rapidă. Mă duc pe peron, poate... Salut! Cine-i? întreabă Vlad cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mirat. Am auzit de Marcu, e un ginecolog grozav, îl cunoaște un ținut întreg. Mă mir că n-ai auzit. Ei, cum nu!? se bucură Vlad. Am ieșit o dată cu el și cu Sorina și, vreme de cîteva minute, l-au salutat sute, mai ales femei. Tot ce-i mai grav ajunge pe mîna lui. Numai pentru asta și tot trebuie să mă port frumos cu fiică-sa. Nu-ți mai spun ce frumos am fost primit în casa lor... Mergem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vatră un braț de lemne, peste care toarnă petrol dintr-o sticlă și scapără un chibrit. Lîngă el, tot somnoroasă, apare o femeie care-și îmbracă din mers halatul alb, pătat de ulei la poale. Șoferul și cei doi se salută prietenește. Pavel și grăsuna lui mai sînt? întrebă șoferul. Sînt. Cum să plece?! se miră chelnerul, pregătindu-se să-și ia locul dincolo de bar. Du-te, Sultano, și trezește-i. Zilele astea era vorba să închidem. Cu ce vă servim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se miră arhitectul. E ancorat solid în stîlpii de rezistență. Pe ușa din coasta barului pătrunde Mihaela, o femeie scurtă și grasă, urmată de soțul ei, Pavel, un bărbat într-un pulover pe gît, cu dungi mari, colorate strident. Se salută cu Andrei, apoi hotărăsc să aprindă plita și să ia comenzi de la mese. Telefonul începe să sune. Chelnerul ridică receptorul, ascultă vocea expeditivă a centralistei, apoi face semn profesorului, trăgînd cablul de sub tejghea, să poată profesorul merge mai spre capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de ziare și i-l întinde: Nu scrie nicăieri de nici un asasinat, poftim, citește-le. Nu, mulțumesc. Ai spus "mulțumesc"? Mă simt măgulit. Tovarășe chelner! strigă scurt, încet, dar autoritar. Da, vă rog! se întoarce Ovidiu spre actor. A, vă salut! Parcă... Nu parcă, ci sigur! confirmă actorul, intuind că a fost confundat ori, poate, recunoscut. Cu ce vă servim? Doamna mai întîi face un gest politicos Iulian, așezîndu-se. Doamnă, se înclină chelnerul avem pui la tavă, cașcaval, ouă la capac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aș fi apelat la Săteanu. De ce! tresare Lazăr. Nu știu să-ți explic; o auzeam pe mama spunînd... cînd a venit de la maternitate... Ei, prostii! Bîrfe, ca între doctori... Gata pauza! rîde studenta. Mai discutăm la miezul nopții. Bună seara! salută profesorul, oprindu-se lîngă masă. Te-am lăsat să-ți tihnească masa, Lazăre. Mie masa, dumneavoastră Cotnarul... Ideile mari nu pot fi stropite decît cu un vin bun. Prima discuție, cînd ajung la destinație, voi avea-o cu tovarășul Amariei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înainte l-am văzut spune unul din mecanici. Cornea trimite pe cîțiva să-l caute pe Bogdan și așteaptă, încălzindu-se la soba în care au fost grămădite capete de scîndură de la ambalajul aparaturii sosite pentru secție. Neața, dom' maistru! salută Bogdan intrînd. Caut o altă trusă de sudură, că a mea-i veche și-s stricate capetele mici... Unde lucrezi? îl ia la sigur Cornea. Păi..., cum, nu știți? Au crăpat două trasee în Zona Întîi... Sigur?! Aud atîția! face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
unde lucrezi? Nimănui. Bogdane, de ce nu-ți ții gura? Tovarășe inginer, vă rog să mă credeți! Atunci?! se înfurie Stanciu. De unde știe Cornea?! Sau ăla, Vlad? Cine te-a văzut? Du-te și vezi-ți de treabă acolo. Urgent! Sudorul salută și iese. Cînd ajunge în atelier, să-și ia sculele după care venise, agitația e în toi: unii improvizează lopeți din bucăți de placaj, în timp ce alții sînt prin vestiare să se îmbrace mai gros. Uite-ți fișa de protecția muncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de cercetare..., e drept, nici la filamente cercetarea nu se poate considera încheiată, dar... Cum doriți. Dacă, într-adevăr, nu vreți să vă transferați, am să ocup posturile cu alți ingineri, altfel, acum, cu restructurările astea, rămîn fără ele... Mihai salută și iese. Cînd ajunge în fața ușii de la biroul său aude telefonul sunînd mărunt, strident. Descuie grăbit și intră, înțelegînd că-l caută Doina, dar abia după ce răspunde își amintește de seara precedentă, de sentimentele confuze născute în sufletul lui pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înfurie șeful autogării, observînd că Vlad e nemulțumit. Puneți-vă dumneavoastră în locul meu... Dați soluții, că la arătat cu degetul toți vă pricepeți... Iar ăsta arată spre telefonul care a început să sune m-a înnebunit de dimineață. Cei doi salută cu glas scăzut și ies. Mihai fluieră încet, a pagubă, în vreme ce, alături, Vlad nu știe cum s-o mai scoată la mal: sudor n-are, să termine montajul, Sorina stă în viscol..., părinților ei, rămași la Iași, încă nu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ce-i cade pe frunte. Dinu Zaharia întinde tînărul mîna. Am fost trimis să preiau lucrările de montaj. Lăsați pe mîine, ori pe luni face Vlad un gest de lehamite. Trebuie să umblăm prin zăpadă, să vă arăt... Dinu Zaharia salută și iese. Dacă și domnișoara asta mai face montaj... clatină Vlad din cap, apoi se preocupă de telefon, să sune autogara. Parcă văd că se întoarce și a doua oară autofreza bombăne el îngîndurat. Vine, tovule, vine! îi strigă cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dea el pe tine afară? Nu te teme, o să vină și vremea aceea. Știi doar că se profilează la orizont conducerea colectivă, muncitorească. Mîine la prînz vreau să-mi fie gata lucrarea, te rog! hotărăște Săteanu, apoi, auzind încuviințarea directorului, salută și închide. Doinița, hai să mănînci cu tăticu' strigă el încet, cu drag, pornind spre bucătărie. Fata coboară scara interioară și-l ia de braț: Deseară mă duc la teatru, la vizionare; sînt invitată; am să vin mai tîrziu. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bem apă? Ați văzut ce cabană frumoasă a făcut uzina la Poiana Brîndușelor? Da, am fost cu Iftimie minte femeia, ridicîndu-se, roșie toată, înfuriată că nu are replică la insistențele directorului, pe care începe să le simtă în ultima vreme. Salută și iese, coborînd la parter să ia liftul, jignită adînc de apropo-ul cu cabana. "Deseară îi spun lui Iftimie. N-are decît să-mi găsească un post la el, ori în altă parte. Și să nu-l mai prind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i suport privirile lui insistente?!... Deși, la drept vorbind, așa înalt, cu tîmplele argintii și cu ochii de un albastru șters, metalic în sclipire, Haralamb e, totuși, un bărbat ce-ți acaparează privirea... Poate cel mai..." Sărut mîinile, doamnă! o salută un bărbat care iese din lift. V-am căutat, că nu-s lămurit cu cifra de plan la filamente pe luna decembrie, dar nu mă mai întorc, sînt grăbit. Vin mîine. Bărbatul se depărtează cu pași repezi către ușa ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ce pățim! Ne spînzură Săteanu. Da'-i știut, dom' șef, ce te mai frămînți? Drumul ăsta dă mereu probleme, că-i numai între maluri. Nu-s nici parazăpezi peste tot. Iar ăsta! exclamă șeful, arătînd prin ușa de sticlă. Bună ziua! salută Vlad intrînd. Aș vrea să știu dacă a sosit... Cursa rapidă! exclamă șeful autogării, ridicînd brațele spre cer. Înnebunesc, domnule, înnebunesc! Vine, sigur că vine. Chiar discutam cu tovarășul arată spre șofer să meargă în ajutorul autofrezei. Vine, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
iată că și-a scos acul și tovarășul Săveanu. Degeaba te superi, Valeriule, face Săveanu un gest spre directorul adjunct -, vreau doar să-mi spun părerea, cu atît mai mult cu cît am citit și textul piesei lui Mihai Vlădeanu. Salut, bătrîne! saltă Săveanu puțin mîna, întîlnind privirea lui Mihai. Greșeala noastră că ți l-am dat conchide directorul adjunct. Tovarăși, înapoi la ale noastre restabilește președintele calmul discuției. Victor arată el spre Săveanu a avut datoria să-l citească, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
civilul de alături mulțumesc de însoțire! V-am cam purtat în astea trei ore... Mergeți și vedeți de-ale dumneavoastră; eu rămîn aici; spuneți-i și șoferului să stea acolo, la dispensar, să doarmă; îl scol eu la ziuă. Căpitanul salută și iese. Mă, cafea ai? face Săteanu un gest ferm. Am, tovarășe prim-vice. Mai du-te... cu tonul ăsta! Între noi doi, sînt "nea Toader!" Prim-vice am să fiu pentru ăia care dorm duși că, vorba aia, viscolul trece, leafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și ambalează marfa pentru expediție. Constată că totul este în regulă, termină de inspectat și se întoarce în birou, pregătindu-se să-și amenajeze un pat din trei scaune puse unul lîngă altul, să doarmă un ceas măcar. Bună... dimineața! salută o voce de femeie, la numai cîteva secunde după ce se aude o bătaie scurtă în ușa care se deschide puțin, cît să treacă un om și se închide la loc, cu zgomot surd. Mihai se întoarce: în fața lui stă femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întreb? Să comparați planul de stat la filamente cu programul de fabricație și să-l semnați dacă-i în ordine. Chiar nu vreți să veniți definitiv în secție, că dau azi lista locurilor libere? Nu, mulțumesc! Rămîn în cercetare. Ștefănescu salută și iese. În urma lui, Mihai încuie ușa, se dezbracă pînă la brîu și se bărbierește, apoi, îmbrăcat la loc, atent să nu i se mai cunoască oboseala pe obraz, pleacă spre pavilionul administrativ. Intră într-o încăpere la etajul doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rugăminte spune Vlad -, știu din armată, c-am mai participat la așa ceva; ne trebuie un cadru medical, cu trusă de prim ajutor. Vă opriți la poarta spitalului; veți fi așteptați; vorbesc eu cu medicul șef pînă atunci. Drum bun! Vlad salută și iese, întovărășit de Mihai, grăbindu-se amîndoi să se țină după Cornea, pornit vijelios spre poartă. Frumoasă Brîndușa asta rîde Vlad spre Mihai. Dacă-mi reușește destroienirea, de 8 Martie îi duc un buchet cu brîndușe, așa, ca omagiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
duci la spital, la chirurgie, spui că te-am trimis eu, doctorul Radu. Iei cursa de colo, de la gară, te lasă chiar la spital îi arată Radu, ținîndu-l de braț să-l ajute să coboare. Să trăiți, dom' doctor! îl salută milițianul jovial. Ce mai faceți? Un prieten..., îi arăt de unde să ia autobuzul. Cum te simți? Mulțumesc! Bine. Mi-am reluat serviciul. Am văzut-o și pe doamna pe aici, cred că vă așteaptă se mai înclină o dată milițianul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ceva de cinci mii, de-o curvă... Mi-a scăpat și mie una, cred c-o să mi se învinețească ochiul stîng... Ia du-i la inspectorat, vezi ce-i cu ei, că de-atîta viscol, au luat-o razna cu toții... Plutonierul salută și pleacă, lăsîndu-l pe ofițer să se plimbe agale pe peron. Bătrîna cu ochelari, strînsă lîngă brațul soțului, tremurînd, pleacă spre centru. Maria Bujoreanu scoate de la bagaje coșul de nuiele, așterne broboada și pune cățelușa în culcușul format, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în drum spre Ten O’Clock Club de la Centrul de Sănătate Grove. Fiecare casă avea propriul abțibild de campanie lipit pe fereastră, însă în acea dimineață Naomi nu le dăduse atenție. Probabil că în orice altă dimineață le-ar fi salutat cu fraza „Vai, ce dovadă sănătoasă a unei societăți cu adevărat pluraliste“, pentru că se putea spune orice despre Naomi, dar nu și că nu era devotată acestei cauze. Numai că devotamentul se cam dusese naibii în dimineața aceea londoneză întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
apărea în gura tunelului un șarpe lung și vișiniu, care cerceta un pic împrejurimile, pe urmă traversa grăbit pista cu zgură, se prelingea pe iarba tunsă scurt, se oprea la mijlocul terenului și se răsucea pe-o parte și pe alta, salutând publicul înainte de-a se rupe-n bucăți, unșpe titulari și cinci-șase rezerve, după câte vertebre avea. Ce se întâmpla în jurul nostru nu era nici cor, nici hărmălaie, nici vuiet, erau 49.998 de declarații de dragoste suprapuse. Acolo juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]