1,220 matches
-
sunt sensibil la ritual. Dar Marcel e cinstit cu mine și mă plătește corect... Obosite, pingelele îmi pun mintea la muncă. Iau găinile, le duc în garajul Trabantului, joc rolul lui nea Marcel, duc găinile iar acasă la clienți, transmit salutări de la haham și încasez și porția de parale a maestrului. Dar nu exagerez. Merg și la Marcel, cu mai mult de jumătate dintre găinile clienților. Marcel: "Z, dar ce are Bloom, bre? L-o fi pus doctorul la regim sever
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
devine iritată și completează: Acum șase ani. La Londra. Nu prelungesc discuția și merg în urma celor doi. Deodată Mitică strigă panicat: Vai, mă așteaptă nevasta... Fata cuminte grăbește pasul și Mitică îl încetinește. Urmăresc atent scena și răspund absent la salutările primite. Bobocelul trece pe lîngă soția lui Mitică și trage cu coada ochiului, curioasă. Ilona sare de gîtul soțului și eu grăbesc pasul pentru a trece neobservat. Nu reușesc și femeia mă strigă: Costel, ce naiba, nu ne vezi? Ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Acest test l-am găsit În jurnalul lui Max Frisch și m-am jucat puțin. Stau și stau În fața hîrtiei și nu pot să scriu un cuvînt. Altădată În asemenea crize acute de inspirație Încercam dicteul - firește atunci nășteam poezii - salutare erau acele lăsări În voia cuvintelor Înlănțuite după atracțiile lor de moment Într-o solidaritate aberantă. Dicteul mă salva mereu, dicteul, cea mai pură secreție a ființei noastre necunoscute ca sperma complementară dumnezeirii, menită a naște monștri și genii deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la alta să-mi iasă viza pentru Japonia și ea... hai zău, scuză-mă, știi că Între prieteni vechi n-au ce căuta menajamentele, pe cine bați iubești, ca-n familie. Bine, bine, te las, nu mă mai conduce și salutări Wandei. Să nu uiți să ne anunți cînd pleci. Avem o după-amiază obișnuită. Locuim În cartierul după-amiezelor calme. Cos nasturii la fața de pernă. Nino Îmi citește fragmente despre acțiunile temerare ale spionilor din cel de-al doilea război mondial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pentru că oricum nu i‑ar veni niciodată în minte că ar putea s‑o facă. Mișcarea asta, în care se ascunde un dublu înțeles, devine astfel mai mult decât pare a fi. Îmi placi mult (Anna către Hans). Păi atunci salutare (Hans către Rainer și Anna). Ne vedem mâine. În timp ce tensiunea scade, gemenii se duc acasă în districtul opt, unde locuiesc mulți mic‑burghezi, mai ales funcționari și pensionari. Și cei doi aparțin micii burghezii, așa cum cotorul aparține mărului, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
proastă fusese! Oricum, a început prin a-i face curte Sabinei. După ce a aflat exact cât avea nevoie, s-a oferit să-i dea sfaturi materne: auzi, fată, de ce nu-i torni tu un copil? Așa l-ai lega și salutare. Ai putea și tu mânca în voie, n-ar mai trebui să te epilezi în fiecare săptămână. Să vezi ce lejer ar fi! Sabina, oricât de mult și-ar fi dorit vreo două păpușele cu ochii ei de căprioară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
băiat deștept, bravo, a zis el și a plecat Înăuntru, În casă, după o sticlă de vin. Într-adevăr curiozitatea grădinii lui consta În această mică plantație de zmeură, aici, În plină câmpie. Exista și probabil că dădea și roade. Salutări Scumpi din Sf.Gheroghe (iarăși printr-o minune de data aceasta) după un accident cam ciudat pe care am avut-o Într-un Jiguli a unui prieten din Ungaria, care m-a transportat acasă pentru week-end. În această zi ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
week-end. În această zi ne-am sărbătorit ziua noastră de renaștere (15 noiembrie) așa că nu este cazul să-mi trimiți nici o floare pe mormântul meu, că din potrivă poți să te bucuri că prietena ta dulce și drăguță Îți trimite salutări cât de sănătoasă posibilă. to be or not to be - asta a fost Întrebarea. Aștept vești de la tine. Într-o scrisoare Îți voi povesti mai multe despre mine. Ana. P.S. Până-n urmă n-am avut ocazia să ți-o pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ploi? Ți-am pierdut urma. Te-am căutat cu o scrisoare scurtă la exploatarea forestieră unde mi-ai dat adresă când ai trecut (o singură dată, Zare, vai ce rușine - și nici măcar nu m-ai văzut) pe la Cluj. Apoi mici salutări ți-am trimis și la București pe adresa domnului Valedulcean, prietenul tău. Și ți-am pierdut urma. Ai dispărut de pe Pământ? Puțin am impresia (mă tem) că lucrurile acestea sunt reale. Nuștiu unde ești, Zare. Și ceea ce e funny din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
un interval de timp redus, la iluziile lui? Cele mai realiste personaje pe care le-am cunoscut până azi - În majoritate artiști și copii - aveau și un gust foarte sigur; ei priveau nemilos ambientul. Vom mai discuta despre toate acestea! Salutări, Grințu ALTE INVESTIGAȚII U. Eterna cale a lupilor Pe țăranul G.P. zis Bobocică l-am cunoscut În 1977 când avea șaptezeci de ani, era pensionar C.A.P. și lucra cu ziua la un șantier de lângă școala la care eram profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
domnului Winshaw. Ați făcut cu el afaceri în câteva rânduri. — Da, o dată sau de două ori. E acum aici. — O, da, puteți fi sigur. Dar îi place să stea retras. De fapt, iau cina cu el diseară. Să-i transmit salutări? — Vă rog, spuse Graham; apoi ezită înainte de a se interesa cu îndrăzneală: E o întâlnire de afaceri, presupun... — Într-un fel, spuse Louis. Aparțineam amândoi unei anumite organizații: un fel de club exclusivist. E legat de chestii tehnice. Ne întâlnim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Dar de perindat se perindă mereu pe la dânsul, având grijă să golească numeroase sticle. Așa de pildă în seara asta, ușa pitită în zidul cărămiziu se deschide fără zgomot și prin ea își fac apariția Pascal Ciortea și Aurora Martinescu. ─ Salutare, spune volubilă Martineasca. Pascal murmură și el ceva potrivit cu ocazia. Pictorul își invită oaspeții să șadă pe ce se poate. Nici una din piesele de mobilier din atelierul pictorului nu este întru totul susceptibilă de a fi numită. Sigur, seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cunoaștere perfectă a trecutului și a viitorului. Imaginea acestui zeu, înțeleasă în mod alegoric, se poate foarte bine aplica principilor. Ca Janus, ei trebuie să privească în urmă istoria tuturor veacurilor care s-au scurs și care le furnizează lecții salutare de conduită și de datorie; tot așa, ei trebuie să aibă puterea de a vedea în viitor, acel spirit de penetrație și judecata care să combine raporturi și să citească în conjuncturile prezentului cele care vor urma. Machiavelli propune cinci
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
le-au comis din prea multă grabă, o antologie care să folosească celor care vor să încheie tratate sau alianțe: în timpul care le-ar trebui ca s-o citească, ei ar putea face niște reflecții care n-ar fi decît salutare. Nu toate negocierile se fac prin miniștri acreditați; adesea sînt trimise persoane fără caracter într-un al treilea loc, unde fac propuneri cu atît mai multă libertate, cu cît nu-și expun mai deloc stăpînul. Preliminariile ultimei păci între împărat
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mestecam În minte ca-ntr-un gol... Ce mai fac ai dumitale? Întrebai ca În depărtări. - Bine, ce să facă? Și-mi povesti de fiecare În parte, iar la urmă, aducîndu-și aminte ca de cava uitat de mult, preciză: Aveți salutări de la toți, În special de la Ana care mi-a spus că vă așteaptă de Crăciun. - De Crăciun nu pot, dar la vară, da. Învățătorul continua să reașeze, Împingînd cu degetele lui subțiri, florile din vaza Gallé, uitîndu-se pierdut pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În timp ce el - pămîntul adică - rămîne veșnic același, dătător de viață În fiecare primăvară. Răspunsei profesorului În chiar seara acelei zile, iar dimineața pusei scrisoare la cutia de poștă din colțul bulevardului. În finalul celor patru pagini, Îl rugam să transmită salutări și lui Lung: sentimentul meu nu era unul de bucurie cum s-ar fi putut Înțelege din cele trei rînduri pe care le scrisesem În Încheiere, ci unul de solidaritate... Luminat de vestea primită o adusei la cunoștință domnului Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
am vrut să spun, fir-ar să fie, exclamă. Am Îmbătrînit prea mult, se vede... Îmi vorbi apoi despre ale vieții cîte erau, despre scrisorile, tot mai rare, de la nepoată, care nu uita să o roage mereu să-mi transmită salutări. - Cine-a fost Marga Popescu?, gîndeam. Dar Ana? Acum cîteva luni, o scrisoare din partea ei mă anunțase că e foarte bolnavă, că a ieșit cu greu din iarnă. Doamna Pavel tăcu. Obosise. Continua să Împletească făcînd abstracție de prezența mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
al spiritului s ău, până la redacția ziarului Paloda și a și continua instructivele și amuzantele sale opere literare deja promise „Tutovei, căci lumea și în special societatea noastră numai atunci va progresa în domeniul literelor și științelor, când diversele idei salutare se vor ciocni, producând prin fricțiunea lor, acea scânteie elec trică din care să răsară lumina și inteligența. Sper că Maria N. de la Banca ținând pe de o parte socoteală de modesta invitare ce i fac în numele chiar al multor
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
avut timpul să scriu ceva și pentru „Paloda”. Vă promit însă a mi aduce aminte mai des de dânsa, de acum înainte. Deocamdată, vă trimit „Profilul Doamnei Iosefina Sturdza și niște versuri intitulate „Melancol ii”. Voi continua cu profilurile. Primiți salutările mele Maria N. de la Banca. În același număr redacția răspundea corespond entei că a primit materialele expediate și publica poezi a „M elancolii” din care redăm și noi ultima strofă care, probabi l, deconspira vârsta autoarei (care în realitate avea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de criticile prin care se contestă titlu său academic pe criteriul cantitativ al lucrărilor redactate, ignorîndu-se tocmai aspectul calitativ”. Asta parcă-i din Bambi. Urmează argument: „Oare un medic a cărui singură rețetă pe o pagină de carnet are efecte salutare pentru milioane de oameni (cît populația unor țări ca România, Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria, Ungaria, Mongolia ș.a. Împreună) n-ar merita titlu academic?” N-ar merita. Unu, fiindcă nici o rețetă n-a ajutat vreodată milioane de oameni, exceptînd-o, desigur, pe cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a părut Africa? — Foarte sălbatică, tată. — Noi avem iluminare nocturnă acum. — VĂd, răspunse leul cel bun ca un fiu Îndatoritor. — MĂ deranjează puțin la ochi, se confesă tatăl. Și acum unde te duci, fiule? — La barul lui Harry. — Transmite-i salutările mele lui Cipriani și spune-i că o să trec și eu zilele astea să-mi achit nota. — Da, tată, spuse leul cel bun aterizînd ușor și mergînd pe cele patru labe spre barul lui Harry. Nimic nu se schimbase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fiu foarte căutată de tîrfa principală și de anturajul ei. Și-ai făcut rost de pastilele alea? — Evident. Mi-a zis: „Dragă, ia picăturile astea“. Iar eu i-am zis „mulțumesc“. Și atunci ea mi-a mai zis: „Trimite-i salutările mele fratelui tău morbid și spune-i să treacă neapărat pe la antrepozit cînd ajunge prin Sheboygan“. — Hai, dă-te, spuse Nick. — Nick, așa vorbesc ei la antrepozit. — Trebuie să fac de mîncare. Nu ți-e foame? — Fac eu de mîncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
SÎnt lihnit. Ne-au lipit și un vagon-restaurant. Hai să mergem și să mîncăm ceva. Am trecut prin două vagoane cu toate draperiile trase, pe urmă am ajuns În vagonul-restaurant, am trecut printre mese și ne-am dus În bucătĂrie. — Salutare, tovarășe, bine că te văd, Îi spuse hamalul bucătarului. — O, unchiu’ George, spuse bucătarul. La masă mai erau patru negri care jucau cărți. — Ce zici, tînĂrul domn și cu mine am mînca ceva, ne dai? Nici nu se pune problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În după-amiaza aceea pregăti un document special: LIBERTATE SPECIALĂ PENTRU SERVITORII LOIALI Din ordinul excelenței sale, lord Clane Linn, conducătorul orașului Linn, om de știință al templului, preaiubit de înșiși zeii atomului, se dispune prin aceasta și așa va rămâne veșnic: SALUTĂRI tuturor acelor bărbați și femei buni care au slujit în liniște și eficient imperiul pentru a ispăși păcatele conducătorilor care i-au condus în războaie fără speranță împotriva imperiului Linn protejat de zei - aceasta este șansa unei libertăți totale pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
țesătura de bumbac absolut transparentă a tricoului. Rujul cu care era ușor mânjită buza cănii de cafea și părul roșu, cârlionțat care i se revărsa pe umeri Îți dădeau senzația că petrecuse ultimele șaptezeci și două de ore În pat. — Salutare și bun-venit, a murmurat ea și am fost blagoslovită cu Întâia privire oficială din cap până-n picioare din partea altcuiva decât a agenților de pază. Frumoase cizme. Mi-a sărit inima din piept. Vorbea serios? Sau Își bătea joc? Imposibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]