1,327 matches
-
picioare puțin prea puternice. Ieșită din valurile nocturne, Venus se șterse cu un prosop, trase pe ea o rochie largă, cu bretele, își scoase casca de baie și își desfăcu, scuturând capul, părul căruia luna îi dădu imediat foc. Cu sandalele în mână, o luă din loc. Picioarele i se înfundau adânc în nisip. Mergea aplecată înainte, coama ei arzând roșie ca o cometă în noapte. Ajunsă la marginea plajei, se opri să-și scuture de nisip picioarele înainte de a le
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o luă din loc. Picioarele i se înfundau adânc în nisip. Mergea aplecată înainte, coama ei arzând roșie ca o cometă în noapte. Ajunsă la marginea plajei, se opri să-și scuture de nisip picioarele înainte de a le vârî în sandale. O porni pe cărarea pe care trebuia s-o apuce și el ca să se întoarcă și dispăru repede, înghițită de noapte. Se ridică. O femeie! Tocmai văzuse ieșind din mare o femeie, o femeie admirabil sculptată de lună! Iată că
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lăsându-se purtat în derivă, cu ochii închiși, ca să se odihnească. Când a ajuns la mal, se lăsa noaptea. Înfășurat în prosop, văzu aprinzându-se luminile de la sanatoriu. Cineva mergea pe marginea apei. Nastia. Tot în rochia cu bretele, cu sandalele în mână. Briza îi lipea fusta de coapse, lăsând să i se vadă ritmul calm al trupului. Veni să se așeze alături de el, surâzând tăcută. "Hai să faci o baie, o invită locotenentul, apa e foarte bună." " Nu mi-am
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
era reținută la sanatoriu și locotenentul pe zonă. Totuși aranjă de câteva ori în același loc un chef cu taraf ca la Cetatea Albă. Zona răbda multe. Nastia venea calmă, niciodată grăbită, niciodată nerăbdătoare, invariabil în rochia cu bretele și sandalele în mână. Privind-o cum merge pe marginea apei, sigură de ea, cu un aer de femeie liberă, independentă, atât de rar în epocă, îi părea câteodată foarte deosebită de zeița pe care o văzuse ieșind în prima seară din
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dintre arbuști și pietre este un loc sacru fiind cel mai important loc. El reprezintă „Vidul” sau „Golul de iluminare”. Afară sunt 40 de grade Celsius, ne simțim ca într o saună, și de atâta căldură, Alexiei i se topesc sandalele în picioare. Pentru a ne ușura vizita, Shinya a închiriat un microbuz. De acasă plecasem cu o gentuță frigorifică pe care, azi, am umplut-o cu tot felul de sticluțe cu vitamine, apă tonică și ceai verde. Aprovizionarea am făcut
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
sihastru, spre nemulțumirea clericilor de la Curte, care, cu excepția părintelui Bernhard, Îl urau din răsputeri. Haina lui aspră și sfâșiată pe alocuri, silueta lui uscată, cu barba albă și părul neîngrijit, palmele pline de bătături și picioarele zdrelite pe care niște sandale scâlciate nu le apărau de frigul aspru al iernilor de la munte erau prea În răspăr cu obrajii lor bucălați, cu rasele din stofă fină și cu crucile de aur bătute cu pietre prețioase. Dar toate Încercările de a-l goni
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pentru a ajunge la sursa de apă care mă atrăgea ca un magnet puternic. În sfârșit, am ajuns. Lângă fântână, pe o piatră, stătea un bărbat frumos, în floarea vârstei, îmbrăcat într-o rasă albă, strălucitoare, ce-i ajungea până la sandale, încins peste mijloc cu un cordon din păr de cămilă. Hai, vino, copile, te aștept de multă vreme. Ai cam întârziat. De ce? Soarele, soarele e... Da, într-adevăr, soarele arde puternic. M-am uitat cu atenție la fântâna zidită din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
trei ani. Apariția ei era, am realizat mai târziu, una de vedenie: mi se înfățișa într-o mantie neagră, încinsă cu o panglică purpurie, cu fes roșu pe cap, și purta niște încălțări ușoare, un fel de opincă-sanda, semănau cu sandalele romane. De cum mă vedea, mă lua din brațele mamei, mă purta spre borcanul cu dulceață de trandafiri, așezat pe o policioară din lemn, de unde mă invadau toate miresmele din lume și mă alinta cu un diminutiv pe care nu-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
În cele trei zile cât am existat în marea de vibrații de la Pune, aveam să parcurg de multe ori acest drum.) Revenind, meditația nu se terminase! O aglomerație de încălțări de toate felurile te întâmpina la intrare... Mi-am abandonat sandalele fără nicio îngrijorare, o eventuală pierdere a lor fiind deja programată. Apoi, cu eforturi și ambiție, am reușit să intru. O mare de oameni - în care nici măcar nu aveai unde să pierzi un ac - ocupa incinta. Doar un metru am
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pe un ton înțepat ce anume reprezenta vestimentația mea pentru petrecerea de Halloween pe care o dădeam în seara aceea, iar eu i-am spus că mă hotărâsem să mă costumez pur și simplu ca „mine însumi“. Purtam blugi tociți, sandale, un tricou alb larg, imprimat cu o floare gigantică de marijuana și un sombrero în miniatură, de paie. Ne găseam într-un dormitor de mărimea unui apartament spațios atunci când am avut acest schimb de replici și am încercat să clarific
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lehuze, o barbă bine tăiată pentru bătrânul Iosif și părul blond de escort boy pentru fiul lui adoptiv. Timpul și reveriile noastre și-au făcut apoi treaba lor de prestidigitatori. Așa cum saboții Cenușăresei s-au preschimbat în conduri de cleștar, sandalele cu curele ale apostolului s-au preschimbat în papucii brodați ai papei, pânza de sac găurită în dreptul genunchilor s-a transformat în tunică somptuoasă cusută cu fir de argint, iar jocul fastuos al culorilor liturgice alb, roșu, verde, violet, negru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
soare? E ca și cum peisajul s-ar fi topit la trecerea lui; ca și cum o prea mare concentrare asupra viitorului sufletului ar fi împiedicat fixarea atenției asupra detaliilor fizice devenite de prisos: zgomotele străzii, gustul pâinii, forma patului, tălpile din piele ale sandalelor, goliciunea piciorului... Nicio aluzie la starea vremii, la ora din zi ori din noapte, la oboseala picioarelor, la distanțele parcurse. Fuga în Egipt? Nici Marcu, nici Ioan nu suflă niciun cuvânt despre așa ceva. Pe jos? Călare pe măgăruș sau pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pavat cu marmoră un luxos lounge cu măsuțe joase și fotolii adânci pentru a vedea un scurtmetraj intitulat The Truth. Foarte profesionist făcut, bogat în efecte de substituție evocatoare cu un Ioan Botezătorul filmat din spate, cu încetinitorul, gros-planuri asupra sandalelor filmul este o producție Baptism Site Commision. Pe perete, portretul regelui Husein se află alături de efigia lui Abdallah, fiul său, suveranul actual, ambii purtând costum și cravată, fără keffieh. În jur, hărți și vederi aeriene. În centru, o reproducere la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu aspectul intimidant, maiestuos și rustic al personajelor din catehism: căsuțe de cărămidă arsă cu șarpanta din lemn, acoperiș plat de argilă năpădit de verdeață, băncuța înzidită în perete, apostoli în ținuta tradițională (barbă scurtă, tunică de lână până la genunchi, sandale cu curele). Fără a mă fi așteptat să întâlnesc vreo sosie a lui Simon Petru, curățindu-și năvoadele în josul drumului, și nici vreun paralitic dornic să se vindece căzând de pe un acoperiș, puteam cel puțin spera să zăresc o pânză
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
hanuri și trei albergue pentru pelerini. în seara aceasta m-am plimbat prin localitate, admirând costumația populară a tuturor vânzătorilor din magazine, baruri și restaurante. Sunt zilele portului popular. Dintr- un magazin de încălțăminte mi-am cumpărat o pereche de sandale mai bune pentru mers decât cele pe care le am. Sper să fie mai bune pentru că oricum pe cele vechi le voi lăsa aici, într-o cutie, să fie date cui are nevoie. Astăzi am înțeles puțin mai bine
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
se simte un miros puternic de analgezice și creme, cu care mai toți își freacă picioarele. Eu m-am încăpățânat să nu mă ung și constat că se poate și așa. Picioarele se simt mult mai bine cu noile mele sandale de la Geox. Acest albergue ANFAS aparține unei asociații care are în grijă și pe cei cu anumite dizabilități intelectuale. Este liniștit, curat, dotat cu tot ce trebuie, inclusiv un hol mare, cu multe scaune comode, mese, servici internet, sofa. Aș
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Botega del vino unde orice pelerin poate bea vin gratis. Se opresc toți printre care și un mic grup de tineri italieni, gălăgioși și veseli ca oriunde în lume; sunt inconfundabili. îmi continui drumul mulțumit de confortul dat de noile sandale cu o talpă suficient de groasă încât să nu mai simt pietrele sau denivelările. Traversând câmpurile de pe care grâul a fost treierat, alternate cu altele, cultivate mai ales cu viță de vie ajung la amiază la Los Arcos, un sat
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de două ori pe zi. în seara aceasta vreau să servesc împreună cu pelerinii o supă de legume. - Astăzi este o zi mai ușoară, mai relaxantă, dar tălpile picioarelor tot mă dor și mă ustură. îmi analizez din nou bocancii și sandalele încercând să găsesc un alt motiv al acestor dureri. încălțămintea nu are nici o vină. Singurele cauze le reprezintă drumul lung, lipsa de experiență și cred că și greutatea mea corporală. Dar, eu sunt înscris pe un drum al pelerinajului, adică
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mult de pelerini și de un mic grup de persoane din localitate. Preotul, tânăr, robust, brunet, cu un mers parcă de pelerin obosit și-a pus alba și stola peste pantalonii scurți și un tricou roșu iar în picioare are sandale de pelerin. în fond, este preot indiferent de ținută și am apreciat apoi faptul că a venit să servească cina împreună cu pelerinii la hanul parohial. Acesta este un căsoi cu etaj, cu multe dormitoare, cu pereții netencuiți, iar pe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
gestul generos al unui domn de la han care mi-a oferit gratis laptopul pentru rezervare și plata online. Aici am lăsat și perechea de bocanci cumpărați de la Burgos. îmi cauzau răni la degete și am decis să merg doar cu sandalele. Sper să nu mai am surprize neplăcute, iar pe de altă parte m-am bucurat pentru că bagajul meu a devenit puțin mai ușor. Mai am în plan să las pe undeva un tricou, și așa o sa ajung doar la minimul
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
modești aș spune. Nazaret - Patria Cerească. De aici a pornit către toate popoarele lumii Salvarea. Ce luminat e! Ce raze de soare ne mângâie deși este 25 octombrie 2003. E cald, sunt peste 250C. Lumea e Îmbrăcată În tricouri și sandale, e vara În toi. Locul unde a vorbit Îngerul cu Sfânta Fecioară Ce oameni buni și primitori, m-a uimit bunătatea lor. Care de care mai primitor, mai ospitalier, te invită În magazinele de pe marginea trotuarului. Îți oferă marfa mai
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
David face și slujba de sfințire a apei, că are o tânără de 15 ani care n-a fost botezată. Și o botează acum, aici la râul Iordan. Ea este Îmbrăcată totul În alb. Are un costumaș frumos, alb și sandale albe. După ce a făcut botezul, cu toată rânduiala lui, ne botează și pe noi simbolic, stropindu-ne pe creștet cu apă sfințită din Iordan. Apoi se cântă troparul Botezului și alte cântări duhovnicești. Majoritatea suntem cu picioarele până la genunchi În
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
putând fi "cercetate" doar cu privirea, prin geamurile și ușile deschise și te uimești ce poate să ofere fiecare colțișor: camera lui Hemingway cu picturi mexicane, harta Africii, piei de leu, mașina de scris, biblioteca, sub geam colecția de mocasini, sandale și bocanci soldățești, cuțite, centuri și în debara 6 puști și un pistol! Soții Hemingway s-au așezat "gospodărește" la "Finca", dispunând de grădină de legume, spații pentru flori, pomi fructiferi bananieri, avocado, migdali, palmieri, mândria lui "Papa" fiind cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
bani de autobuz. Plec În seara asta. Imediat ce-am apărut la orizont, Doolie s-a desprins de ceilalți și a alergat spre noi cît putea de repede, scoțîndu-și sacoul sport În două culori. În picioare avea un fel de sandale - sau papuci. - Dă-mi patru capsule pentru sacoul acesta, a zis. Am stat la bulău douăș’patru de ore. Doolie bolnav era o priveliște respingătoare. Învelișul personalității sale dispăruse, dizolvat de celulele lui flămînde de drog. Vintre și celule, galvanizate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
umflată. Gains i-a dat lui Doolie două capsule și a luat sacoul. - O să-ți mai dau două diseară, a zis. Aici, la nouă. Izzy, care stătuse tăcut alături, se uitase la Doolie cu dezgust. - Doamne sfinte!, a zis el. Sandale! Ceilalți roiau primprejur, Întinzînd mîinile ca o adunătură de cerșetori asiatici. Nici unul nu avea bani. Am zis: Nimic pe datorie! Și am pornit-o mai departe pe stradă. S-au luat după noi, văicărindu-se și agățîndu-ni-se de mîneci: „Doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]