2,314 matches
-
ambianța literară a epocii, chiar dacă astăzi elogiile sale generoase ne apar, în mare măsură, neacoperite de valoarea producțiilor poetice, în general modeste, care-i provocau entuziasmul de îndrumător al unei culturi începătoare (vezi prezentarea lui C. Bălăcescu, autor de fabule, satire și epigrame). Printre personalitățile care i-au reținut atenția lui I. Heliade Rădulescu se afla și Nicolae Bălcescu, căruia îi consacră toată considerația sa, cu ocazia tipăririi unui fragment din studiul "Puterea armată și arta militară de la începutul principatului Țării
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
proceda și "Albina" în definirea unor specii literare. De reținut este faptul că procedând astfel, redactorul "Curierului " este conștient că face nu numai educația literară a unor cititori neavizați în problemele de cultură, dar și educația lor politică. Discutând despre satiră, I. H. Rădulescu nu va scăpa din vedere să sublinieze condiția producțiilor poetice de acest fel într-o republică și condiția pe care le-o oferă un regim absolutist. Astfel orientate, dezbaterile cu caracter literar din paginile "Curierului" răspund mai
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
1847), având ambiția transpunerii unei iubiri ideale, este o superficială proză rimată. Prin temperament și prin experiență, A. este mai degrabă un adept al liricii militante, cu sursa în evenimentele timpului. Scrie Marșul libertății, Mircea, Hora Unirii, numeroase alegorii, fabule, satire, pamflete, balade istorice care, în lipsa unui sigiliu de originalitate, întrețineau doar un climat literar specific. Târziu, în 1884, mizând pe valoarea documentară a unor astfel de producții, va publica într-o antologie, Satire politice care au circulat în public, manuscrise
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285450_a_286779]
-
libertății, Mircea, Hora Unirii, numeroase alegorii, fabule, satire, pamflete, balade istorice care, în lipsa unui sigiliu de originalitate, întrețineau doar un climat literar specific. Târziu, în 1884, mizând pe valoarea documentară a unor astfel de producții, va publica într-o antologie, Satire politice care au circulat în public, manuscrise și anonime, între anii 1840-1866, scrieri aparținând mai multor autori. Nereușite, prolixe sunt și impresiile de călătorie, „epistole familiale” trimise în lume prin volumele Flori de la Tușnad (1872), O preîmblare pe munți sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285450_a_286779]
-
de a-și recruta personajele din mediile claselor suprapuse, exploatatoare. De aici, mutația identificabilă și în cariera scriitoricească a lui Baranga însuși. Comedia este mutată pe terenul solid al indicațiilor de partid, iar obiectivul ei este dublu: de a mobiliza satira în slujba învățământului politic, pe de o parte, și de a oferi o alternativă de succes la divertismentul capitalist. În alți termeni, recuperarea modalităților comicului se poate face doar în măsura în care ironia se supune hotărârilor de partid. În nici o ocazie, tezele
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
este formula utilizată de Aurel Baranga și în Mielul turbat. Personajele se divid în pozitive și negative, în funcție de raportarea lor la un mesaj pe care PMR îl expune, fără ambiguitate. Lupta în uzină este o luptă pentru viitor. Trucurile comice, satira, ironia sunt arme prezente în vederea desăvârșirii procesului de educație comunistă. Inginerii Cristescu și Cavafu sunt exponenții cei mai redutabili ai inamicului birocratic. Instalați de puterea populară în posturi de răspundere, chemați să îndeplinească misiunea sacră a industralizării, ei devin frânele
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Institutul European, Iași, 1997. Poantă, Petru, Cercul Literar de la Sibiu. Introducere în fenomenul originar, Editura Clusium, Cluj, 1997. Simion, Eugen, "Jurnalul unui Don Juan proletar și provincial", în vol. Scriitori români de azi (IV), Editura David-Litera, București-Chișinău, 1998. Simuț, Ion, "Satiră și umor cu Ion D. Sîrbu", în vol. Incursiuni în literatura actuală, Editura Cogito, Oradea, 1994. Sorohan, Elvira, Ion D. Sîrbu sau suferința spiritului captiv, Editura Junimea, Iași, 1999. Partea a III-a INTELECTUALI, DISCURSUL PUTERII ȘI RĂUL POLITIC Primii
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
recent, în 2014, corespondența integrală a autorului: vezi Ion D. Sîrbu, Opere. Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, vol. I, Corespondență, vol. II, ediție îngrijită, cronologie și note de Toma Velici, în colaborare cu Tudor Nedelcea. 16 Virgil Nemoianu, "I. D. Sîrbu: satira și lirismul", cuvânt introductiv la volumul Ion D. Sîrbu, Traversarea cortinei, ed. cit., p. 6. 17 "Ion D. Sîrbu către Virgil Nemoianu, Craiova, 5 iunie 1984", în vol. Traversarea cortinei, ed. cit., p. 282. 18 "Ion D. Sîrbu către Virgil
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
139. 34 "Ion D. Sîrbu către Ion Negoițescu, Craiova, 7 iulie 1982", în vol. Traversarea cortinei, ed. cit., p. 79. 35 "Ion D. Sîrbu către Mariana Șora, Craiova, 25 ianuarie 1989", în op. cit., p. 519. 36 Virgil Nemoianu, "I. D. Sîrbu: satira și lirismul", în op. cit., p. 12. 37 "Iubite Virgil Nemoianu", "Bunule, ne-bunule Nego", "Mănăstire într-un picior, dragă Nego cel șchiop", "O, du liber-lieber Nego (der Augustin kommt nach...)", "Senilissime (la noi așa se scrie corect "Serrenissime") Nego" etc. Uneori
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
expresie a imaginației creative bogate și mânuirii metaforei cu dezinvoltură. Mihai Dascălu este un om vesel și ca atare ne obligă și pe noi, privindu-i pictura, să ne descrețim frunțile și să ironizăm păcate umane vechi de când lumea. Deși satira are de obicei o tentă critică pronunțată, atmosfera lucrărilor rămâne una prietenoasă, de caldă înțelegere umană. Hazul va fi rezultatul unei construcții, a unei combinări a elementelor componente care să stârnească râsul ca descărcare spirituală ,ca atitudine de viață, ca
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
am trimis acum două săptămîni un plic voluminos (la noua adresă). Așteptam răspuns imediat, mai cu seamă că era vorba să veniți sau să vii la Iași. La răvașul (în proză) pe care-l alăturam scrisorii precedente, adaug acum o satiră sau o fiziologie care aș vrea să apară în paginile vesele de Anul Nou. E un portret transfigurat care pornește de la un personaj sinistru de pe aici care e, într adevăr, bibliograf, adică a fost. Personajul e o in famă și
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de valoarea modelului. Lui I. L. Caragiale, de care îl lega și o mare prietenie, criticul i-a închinat un studiu (I.L. Caragiale, 1890) și câteva articole substanțiale: Caragiale fluierat (1885), „Făclia de Paște”, Criticii noștri și „Năpasta” (1891). Aspectul de satiră socială este cel care i-a atras, în primul rând, interesul. Comediile lui Caragiale sunt pentru el un prilej de a analiza societatea românească, cu tipurile sociale reprezentative, așa cum se reflectă în operă. Cele mai multe observații vor fi, deci, de natură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
semnat cărți de factură diversă: "Șarpele și cupa" (Ed. Junimea), "Zmeul cel mic" (Ed. Albatros), tipărite în România și în Israel ("Amărâtul fericit", "Doctor în umor", "Consultații gratuite"). Cum se vede și după titluri, proza lui este așezată sub semnul satirei evident, și al umorului. A-i lipi însă autorului eticheta exclusivă "umorist" (chiar dacă el este înclinat s-o accepte) mi se pare și prea puțin, și nedrept. La urma urmei (ca să ne întoarcem la sumarul antologiei "5000 ani de umor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
reacțiile literaților, în epoca lui Goga, erau dure, violente, neiertătoare. C artea lui Grama, "Eminescu. Studiu critic", a apărut în 1891. Sunt bine cunoscute intervențiile anterioare datorate lui Hasdeu și înscrise pe fondul polemicii cu "Junimea". Antijunimistă se voia și satira "Muza de la Borta-Rece", semnată Mihail Zamphirescu și publicată încă în 1873: "Noi suntem poeți, măi frate / Ce gramatică nu știm / Ș-orce reguli consacrate / Le călcăm, le nimicim". Vizat era Eminescu. Macedonski își începuse atacurile încă de prin 1881, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și În mai mică măsură Simeon Florea Marian <endnote id=" (2)"/> au cercetat - În a doua jumătate a secolului al XIX-lea - modul În care este reprezentat evreul În producțiile folclorice din registrul comic : În anecdote populare și, respectiv, În satire. Din păcate, În chestionarele folclorice și mitologice realizate la sfârșitul secolului al XIX-lea de B.P. Hasdeu <endnote id="(32)"/> și de Nicolae Densușianu <endnote id="(56)"/> au fost inserate foarte puține Întrebări referitoare la evrei (omul roșu, solomonarul, jidovii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
but do not change their noses („Și-au schimbat numele de Moise, dar nu și-au schimbat forma nasului”) <endnote id="(754, II, p. 99)"/>. O idee similară a versificat pe la sfârșitul secolului al XIX-lea românul Theodor Speranția, În satira Botezul lui Ițic : „Un ovrei se botezase/ Și din Ițic și-a spus Stan,/ Se schimbase doar pe nume.../ Dar În colo tot jidan”. Pentru Thomas Mann, doar „dragostea pentru spirit” a evreilor „Îi face să pară mai străini printre
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
descriindu-i pe Ostjuden din Viena, și nu din vreun târg moldovenesc uitat de lume : „Înfășurați În negru din cap până-n picioare, cu bărbi și cu tot părul Învârtit În noduri, [evreii polonezi] seamănă cu niște sperietori de ciori : o satiră vie a Poporului Ales”. Pentru locuitorii din Viena Luminilor, acest costum exotic era văzut „ca de teatru”, cum se exprimă Larry Wolff <endnote id="(387, p. 159)"/>. Similar erau percepuți și la Paris evreii din estul continentului, cu „bărbi lungi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Tot astfel, boierii și țăranii i-au dat domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), cea mai umilitoare poreclă - Jidan roș -, pe motiv că ar fi Încurajat imigrarea evreilor : „Mihai Sturzea, lungă ghiară,/ A băgat Jidanii’n țară”, suna un fragment de satiră care circula clandestin În cadrul folclorului urban. O satiră politică interzisă de cenzură pe vremea domnitorului Sturza <endnote id="(159 ; 148, p. 69)"/>. 5. Jidan murdar, jidan Împuțit Explicația rasistă O altă prejudecată foarte puternică, răspândită În toată Europa, se referă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), cea mai umilitoare poreclă - Jidan roș -, pe motiv că ar fi Încurajat imigrarea evreilor : „Mihai Sturzea, lungă ghiară,/ A băgat Jidanii’n țară”, suna un fragment de satiră care circula clandestin În cadrul folclorului urban. O satiră politică interzisă de cenzură pe vremea domnitorului Sturza <endnote id="(159 ; 148, p. 69)"/>. 5. Jidan murdar, jidan Împuțit Explicația rasistă O altă prejudecată foarte puternică, răspândită În toată Europa, se referă la murdăria evreului și la mirosul urât pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că miros a parfum și când voi veni să cer parale că put a usturoi” <endnote id="(649, p. 16)"/>. „Săracii jidanii noștri”, zice un cântecel popular moldovenesc, au „gura plină de usturoi” <endnote id="(491, p. 384)"/>. Într-o „satiră bucovineană”, publicată de Sim. Fl. Marian În 1871, usturoiul este o marfă de negoț, iar „jidovii” călătoresc „Cu rabinu’ Între noi,/ Cu trei care d’usturoi” <endnote id="(2)"/>. Într-o pretinsă „anecdotă populară”, culeasă, chipurile, „din gura țăranului nostru
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fig. 3)"/>. O litografie imprimată la Viena În 1848 prezintă câțiva evrei din Garda Națională, Înarmați până În dinți, fugind Îngroziți de un câine cu care se joacă doi copii <endnote id="(135, p. 159)"/>. Se pare că, În bună parte, satirele de acest gen - În care este persiflată spaima evreului de câini (lupi) sau de tâlhari (arme) - au pătruns În folclorul românesc de la slavii din nord și nord- est. În special satira În versuri Războiul jidănesc (În poloneză, Wojna żydowska) cunoaște
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
135, p. 159)"/>. Se pare că, În bună parte, satirele de acest gen - În care este persiflată spaima evreului de câini (lupi) sau de tâlhari (arme) - au pătruns În folclorul românesc de la slavii din nord și nord- est. În special satira În versuri Războiul jidănesc (În poloneză, Wojna żydowska) cunoaște foarte multe și vechi variante poloneze, ucrainene și bieloruse. În 1892-1893, cunoscutul poet și folclorist ucrainean Ivan Franko a publicat În limba polonă un important studiu pe marginea temei În discuție
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
bulgarul cu praz și ar fi să nu mai sfârșim, dacă am voi să Înșirăm toate epitetele și apostrofările românilor contra străinilor” <endnote id="(110)"/>. La sfârșitul secolului al XIX-lea, și folcloristul I.-A. Candrea s-a ocupat de „satirele În care poporul [român] batjocorește În chip așa de hazliu pe țigani, evrei, armeni, unguri, sași, arnăuți și alte atâtea naționalități cărora le găsește la fiecare câte un cusur” <endnote id="(773)"/>. Pe marginea acestui subiect delicat a glosat și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vecini. Și din conștiința acestei superiorități au decurs toate glumele și ironiile ce au făcut pe socoteala lor. [De asemenea,] țiganii sunt un izvor nesecat de humor pentru țărani” <endnote id="(326, p. 409)"/>. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, În satirele politice care, din cauza cenzurii, circulau clandestin - oral sau În manuscris, În cadrul unui tip de folclor urban - nu doar „jidanii” erau considerați „javre râioase”, ci și celelalte „hoarde străine” : Mâine vine-n fuga toată, După grecul cel râios, Turcul, lepră leșinată
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sau În manuscris, În cadrul unui tip de folclor urban - nu doar „jidanii” erau considerați „javre râioase”, ci și celelalte „hoarde străine” : Mâine vine-n fuga toată, După grecul cel râios, Turcul, lepră leșinată, Rusul, hiara cea spurcată, Neamțul, lingău puturos (satira Jos Guvernul ciocoiesc ! din 1861 ; <endnote id="cf. 148, p. 50"/>). Caracterizarea evreului a Îmbrăcat diferite forme, printre care prezentarea viciilor și virtuților sale În comparație cu cele ale altor etnii. Cel mai adesea, românii credeau că evreul Își folosește inteligența pentru
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]