1,572 matches
-
se va hotărî ca vasele străine să treacă prin porturile Shiogama și Kesennuma, noi putem prea bine să putrezim prin cine știe ce țară sau pe fundul vreunui ocean. Un jet de apă adus de vânt le udă picioarele. Deasupra lor, parâmele scârțâiau. — Seniorul Shiraishi n-a spus așa ceva, îngână samuraiul ca într-un geamăt. Nepriceput la vorbe cum era, îl sâcâia neputința sa de a-i ține temeinic piept lui Matsuki. Oricum, dacă ei erau cu adevărat carne de tun, atunci de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
palmele, privind stăruitor marea și mișcându-și buzele. Requiescant in pace Dominus vobiscum et cum Spiritu tuo Requiem aeternam dona eis. Marea care înghițise trupurile moarte era liniștită de parcă nimic nu se întâmplase și printre valuri săreau pești zburători. Parâmele scârțâiau molcom, iar în zare se iveau nori poleiți parcă în aur. Eu, îngăimă Yozō, aș vrea să ascult povestea credinței creștine. Uimit, m-am uitat bine la chipul lui. Astăzi corabia noastră a trecut în sfârșit de jumătatea drumului. CAPITOLUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întorcându-se către lumânare. Și mai credeam că lumea e cu adevărat largă. Nici n-am visat vreodată că mă voi întoarce acasă așa. Ascultându-l, samuraiul revăzu deodată limpede clipa plecării din Tsukinoura. Dintr-o dată parâmele au început să scârțâie. Valurile se loveau de carenă, iar pescărușii săgetau bordul țipând ascuțit. Astfel corabia s-a pus în mișcare îndreptându-se în larg. În clipa aceea, samuraiul s-a gândit că destinul său avea să se schimbe. Pe atunci nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cioburi. Câțiva pescăruși săgetau creasta valurilor și se ridicau în zbor plutind ca niște frunze în bătaia vântului. Într-o clipă, din noianul de amintiri de călătorie adunate în mintea samuraiului, se ridică la suprafață momentul plecării. Pe atunci, parâmele scârțâiau, valurile loveau în carena vasului, iar pescărușii săgetau în zbor bordul corăbiei la fel ca și acum. Pe atunci el își aruncase privirea în larg unde tălăzuiau valurile cu crestele lor albe ca niște colți și își spusese că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Ca nu cumva să audă cu urechile Și cu inima să înțeleagă Și să întoarcă și Eu să-i vindec.” Ieri ne-a urmărit o furtună. Valuri înspumate își arătau colții albi, vântul sufla cu putere și făcea parâmele să scârțâie, iar cerul era acoperit cu totul de nori plumburii. Chinezii făceau zarvă mare zicând că se putea ca furtuna să ne prindă în vârtejul ei în apropiere de insulele Shichitō. Eu m-am pregătit pentru orice împrejurare. Mi-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Totul fusese hotărât încă de la început, iar el era acum împins pe făgașul hotărât. Era silit să cadă într-un hău întunecat. Zăpada de pe acoperiș alunecă din nou cu un scârțâit. Acesta îi aduse aminte samuraiului de scârțâitul parâmelor. Parâmele scârțâiră, pescăruși albi se înălțară în zbor cu țipăt ascuțit de pisică, valurile se loviră de carena corăbiei și vasul porni către oceanul întins. Din clipa aceea drumul destinului său era deja pecetluit să ajungă aici. Lunga sa călătorie avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nous extraire de l'inextricable. I-ar trebui măcar un milion de necumetriali. Și nu i-ar găsi. Mit se adeverează Salvatorul Mundan, Omul de Fier. Ciolovecul bricolează ciorănește în incurabil. Trage injecții în picioare de lemn și minune! lemnul scârțâie, tresare, țipă (de durere? de bucurie?). Ciolovecul meșterește în nevindecabil când îi viața o maladie a spiritului, iar Vadimii se visează ca Vlăduți Țepeși. Unii pun botul, neavându-le, sărmanii, cu înțelegerea reprezentativității parțiale și a crescândei complexificări a societalului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu în flinte. * Decât să tragi de-a surda, mai bine tragi cu durda. * Unii se joacă de-a Baba oarba fără să se lege la ochi. * Nu toate caprele fac iezi; unele fac lemne. * Nu toate broaștele orăcăie; unele scârțâie. * Nu toate muștele fac miere, dar toate o mănâncă. * Hoțul nedovedit nu e hoț cinstit. * Prezumția de nevinovăție e o presupunere, nu o certitudine. * La pomul lăudat nu te duci cu sacul mare; dar nici cu el spart. * Degeaba sari
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
în durerea lor, bat la o ușă, o singură ușă pe care o cunoșteau... Veche, căptușită pe alocuri cu piei de oaie împotriva vântului, cu lemnul de acum mâncat de carii, cu un ivăr prins în câteva cuie ruginite și scârțâind parcă a jale, ușa se deschide cu greu în fața micuților. ... doi băieți și o fetiță: 12, 8 și 6 ani... ... și o bătrână micuță, îmbrăcată în negru, cu broboada acoperindu-i parcă toată fața duioasă, slabă și tristă. Era bunica
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
Noi realmente ne-am chinuit, chiar dacă am avut una din cele mai bune apărări din campionat. Dacă, în trecut, aveam un atac foarte bun și o apărare mai puțin bună, în ultimii doi ani avem o apărare foarte bună și scârțâim la nivelul atacului, în special la atacul pozițional, nu la contraatac și faza a doua. Dar aceștia sunt jucătorii pe care-i avem și sper ca, în meciurile următoare, să beneficiem de încrederea pe care Ți-o dau golurile de la
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
fuseseră picioarele. Adierea slabă prinse o șuviță din părul său și i-o aruncă peste față, iar aceasta îl gâdilă ca o insectă. O apucă și o puse la loc, se scărpină pe față și se stăpâni din nou. Ventilatorul scârțâia. Se gândi că era posibil să cadă peste el și să-i strivească fața, să i-o facă la fel de plată ca o față dintr-un desen de copil. Gândul deveni din ce în ce mai persistent. În definitiv, electricianul abia îl curățase și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
seara cu copiii prietenilor, când aceștia ieșeau În oraș. Sau se Înhăma bucuros să-i ajute cu corectura, redactarea, stilizarea sau recenzarea vreunui articol. Alteori Își asuma misiunea de mediator navetist pentru câte o pereche de prieteni a căror relație scârțâia. Din când În când publica În Haaretz articole scurte, tăioase, despre politica actuală. Uneori pleca de unul singur să petreacă o scurtă vacanță Într-o pensiune ieftină, undeva Într-o veche așezare din nordul câmpiei Șaron. În fiecare vară relua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Înțelege mai repede că lucrul cel mai bun pentru noi este să nu Întrebăm nimic. Fima Își aminti că În copilăria sa umbla pe străzile Ierusalimului un negustor ambulant bătrân, cu un sac În spate, Împingând un căruț hodorogit, care scârțâia, cumpărând și vânzând mobilă și haine vechi. Fima Își reaminti vocea bătrânului negustor ce suna ca un strigăt de disperare, care Îi pătrundea până În măduva oaselor: se auzea mai Întâi de la depărtare de câteva străzi, neclară, prevestitoare de nenorociri, amenințătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de seară, și casele de cărămidă din Brooklyn, unde familii întregi își vedeau de viețile lor individuale, dar totuși legate între ele în clădirile ca o tablă de șah cu pătratele iluminate. Uneori stăteam în metrou în timp ce acesta huruia și scârțâia și hurducăia la curbe, și voiam să deschid gura și să dau glas deșertăciunii din sufletul meu într-un strigăt prelung. Dar chiar și așa, era mai bine decât să citesc. Nu aveam răbdare cu poveștile care nu erau reale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
am întors înainte de război. Iunie 1937. —De ce? —Oportunități financiare. Și când a venit războiul? Nu voia să renunțe la subiect. Ce putea să facă în Amsterdam în timpul războiului un olandez care trăise în Germania? — Am fost la Auschwitz. Vocea mea scârțâi ca o cheie într-un lacăt ruginit. Își ridică privirea din carnețelul galben. — Ca gardian sau ca prizonier? Ticălosul naibii. —Ca prizonier. Ticălosul clipi. Trăsăturile se rearanjară în expresia aceea. Nu o mai văzusem de ceva vreme. Războiul se încheiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cicatrice pe brațul drept, deasupra încheieturii. Înregistraseră cicatricea de pe brațul drept de la mușcătura de șobolan, dar nu și numărul de pe brațul stâng. Erau prea mulți cu acest semn distinctiv. Solicitantul declară că nu a fost niciodată condamnat pentru încălcarea legii. Scârțâie balamalele de la ușa hambarului. Animalele se răsucesc, răsuflă greu și tropăie. Bătrânul sforăie. Dar nu am fost niciodată condamnat pentru nimic. Am pus documentele la loc în buzunarul de la piept, la adăpost de orice pericol, gata să fie arătate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nu era mare. Am sărit. Glezna mi s-a răsucit în momentul în care am atins pământul. Genunchii mi s-au îndoit. Mi-am recăpătat echilibrul chiar înainte să cad. Am început să traversez șinele, urmărind lumina lanternei. Pantofii îmi scârțâiau pe pietriș. Lumina sălta și se rotea în întuneric. O formă apăru în ea. Ochii licăriră. O coadă alunecă pe lângă mine. Cicatricea de pe braț de la mușcătura de șobolan zvâcni, deși nu îmi făcuse niciodată probleme înainte. Mă mișcam repede, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mi-am spus, dar nu am putut să nu mă ridic. Am avut grijă să nu zgârii linoleumul cu picioarele scaunului. Am traversat bucătăria pe vârfuri. Când am ajuns pe covorul din sufragerie, am sărit peste locul de lângă scări, care scârțâie întotdeauna, apoi am luat în brațe peretele din stânga ca să nu fiu în raza de vedere a ferestruicii înguste și înalte de lângă ușă. A trebuit să mă opresc și să mă uit pe vizor. De sub un chipiu, o față albă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
carne și alte feluri de cuțite mari. Cuțitul de tăiat carne ar intra ușor, dar lama zimțată a cuțitului de pâine ar fi mai eficientă. În drum spre sufragerie, am fost din nou atent să nu calc pe locul care scârțâia. Acum stătea la capătul celor două trepte și se uita spre garaj. Lăsasem ușa deschisă cu o seară înainte. Putea vedea mașina. Știa că sunt înăuntru. Și eu, și David. Fir-ar să fie, nu mă învăț niciodată minte? Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Oamenii nu or să mai ajungă la muncă. Bărbații or să piardă întâlnirile. Femeile nu se vor mai bucura de ziua lor de cumpărături și de prânz. Lasă că merită, dacă ei cred că astea sunt greutăți. Am auzit frânele scârțâind din nou, dar acum erau în spatele meu. O portieră se trânti. —Peter! Țipătul lui Madeleine se auzi în aer. Dar bineînțeles, îmi imaginam și asta. Ea dormea încă în lumina slabă a ceasului fosforescent, acoperit de o bucată de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
legătură cu trecutul care nu s-a risipit au reprezentat-o coșmarurile lui Danny - mai întâi au fost urletele, apoi plânsetul, apoi insistențele aproape iritante că bărbatul era acolo, era chiar acolo, nu-l vezi ? Nu-i auzi pașii care scârțâie a ud pe covor ? Nu vezi bălțile unde a stat pe loc și apa i s-a scurs din păr ? Jina ștergea trupul scăldat de transpirații al copilului cu cârpe răcorite și-și mușca buzele ca să nu-l întrebe cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
scoată un personaj, dar pe care, în lipsa altor informații mai substanțiale, o femeie le transformă în mai mult decât reprezintă. Zach și-a lipit gura de palma ei și-a supt umezeala. Din camera cealaltă, au auzit pași, arcurile patului scârțâind, apoi o tăcere tristă. Viața trebuie să ți-o trăiești vara, a zis Zach îndepărtându-se. Așa cred eu. Să le ia dracu’ de recolte. De muncit nu termini niciodată; dar sezonul de mers pe râu e scurt. Taică-miu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
turbura liniștea Linei. Era numai o impresie, e drept, pe când mulțumirea bunei Lina era un fapt. Cum putea alarma pe Lina pe motivul subtil, nesigur, al unei boli imaginare, care poate era numai o imaginație a ei! Se auzi parcă scârțâind poarta. - Se întoarce Sia, zise Lina. - Plec și eu! declară Mini și trecu din nou în birou, unde Rim, tot singur, fără să doarmă, ținea ochii strânși, ca cineva care vrea să consume un timp inutil. Nu păru a le
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de lemn ale pivnițelor săpate În deal stătea deschisă și unde era rost de petrecere. Se strîngeau pesemne iute laolaltă și, neauziți, nesimțiți de nimeni, răsăreau În pragul cramei. — Cum, dracu’, făcea taică-meu, cum mama dracului...? N-am auzit scîrțîind o ceteră, n-am văzut umbră de om și ne-am trezit cu ei la ușă bătînd ceardaș! Pivnițele sînt cea mai de laudă ispravă din tot ce a crescut În timp sub peticul de cer al Răteștilor. CÎnd vii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lîngă alt aparat de radio cu acumulator de către tatăl său, cel mai bătrîn om pe care l-am văzut la Rătești, În afara bătrînilor din familia noastră. Nu numai că era bătrîn, dar era și Înalt, și gras, făcînd podeaua să scîrțîie cînd mergea cu un picior de lemn și cu altul viu. Cred că mai mult de la piciorul de lemn decît de la cel viu scîrțîiau scîndurile și de la cioca zdravănă, bine lustruită, foarte curbată la vîrf, de care se ținea pășind
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]