1,148 matches
-
în spiritul lui Derrida" mai treacă-meargă; în fond, în lumea culturii, granițele sunt foarte permeabile, judecățile relative iar ierarhiile valorice sunt dinamice, căci, deh!, de gustibus... Dar să iei amatorismul filmării (în scena cu comandantul pus pe "maieutică", operatorul se scărpina probabil la prohab în exact acel moment, astfel încât îl scapă din cadru pe eroul principal căruia nu i se văd decât picioarele și o parte din nas în timp de vorbește; neavând alte duble, din cauza bugetului mic sau a faptului
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ansamblului, În ciuda transformărilor. În fața expresiei croatului, Faulques a făcut o pauză, ridicând din umeri. Cu alte cuvinte, aparențele Înșală. Există o ordine ascunsă În dezordine, aș zice. O ordine care include dezordinea. Simetrii și răspunsuri la simetrii. Celălalt și-a scărpinat bărbia, dând ușor din cap. - Mi se pare că nu te Înțeleg. - Păi, ieri ai spus că ai ajuns să mă cunoști. Fotografiile mele și câte și mai câte... Markovic a clipit iar. Și-a scos pe Îndelete ochelarii și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe masă și a dat paginile până a găsit ceea ce căuta. O ilustrație reprezenta un tablou de Aniello Falcone, un pictor de război din secolul XVII: Scenă de jaf după luptă. - Ce vezi În acest tablou? Markovic s-a apropiat, scărpinându-și tâmpla. A pus ceașca de cafea pe masă și a aprins altă țigară. — Nu știu, a spus, scoțând fumul pe nas. A fost o luptă Îndârjită, iar acum ostașii Învingători fură hainele și giuvaierurile morților. Călărețul cu armură e
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
beat că nu deosebește votca de ceai. Capela Îi zboară de pe cap, căci e uimit văzând că pe masă joacă o țărancă pe care o cunoaște. Și ea dansează, poate, cu bărbatul care a pictat tabloul. Nelămurit, Markovic și-a scărpinat iar tâmpla. - Oricum, povestea e ciudată. - Fiecare istorisește În felul lui. În plus, am mai spus că soldatul e ca un sac fără fund. Uită-te acum și la acest tablou. Cum ți se pare? Markovic a redevenit atent. Pare
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
atributivă din textul dat. Testul nr. 7 Se dă textul: ,, Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme. Bunicul stă pe prispă. Se gândește. La ce se gândește? La nimic. Înnumără florile care cad. Se uită-n fundul grădinii. Se scarpină-n cap. Iar înnumără florile scuturate de adiere. Pletele lui albe și crețe parcă sunt niște ciorchini de flori albe; sprincenele, mustățile, barba... peste toate au nins anii mulți și grei. Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi și
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
tot Orientul Apropiat. Oricît s-ar pupa ei în bot cu întunecatul Iahwe, în fața lui ivriții sînt ,,ca niște străini și venetici”. Uite că și Iahwiță mai scapă cîte un adevăr despre cei pe care i-a ales să-i scarpine între coarne și să-i pună la bir de protecție și pază. În Numeri îi găsim chiar precizați pe conducătorii filistenilor cu care urdiile ivrite s-au încăierat pentru o palmă de pământ furat și un loc sub soare unde
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Hristoitie sfaturi ce presupun o stare de animalitate superlativă: Când vei fi la adunare Sau vorbești cu oarecare, Te păzește foarte tare, Ca nu din vreo rea dedare, Să-ți fie mâinile ajunse Spre părțile cele ascunse, Au să te scarpini cu ele Spre locurile acele, Că e lucrul de rușine Și a fi nu se cuvine. Cumulul de elemente constituie procedeul pictural, ca în "Istoria poamelor", răsturnare masivă de fructe într-o natură moartă: Pe vestita Chitră, cap a fi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cultivat și idilicul cu aceeași metodă a vibrației retorice în surdină. În Bunicul, Bunica, fericirea apare ca o euforie și totul e văzut extatic ca printr-un ochi excitat de opiu. Binicul, căzut într-o stare de dulce imbecilitate, se scarpină fără gânduri printre flori. Din toată activitatea dramatică a lui Delavrancea nu s-a putut menține la suprafață decât "trilogia", și din aceasta mai ales Apus de soare, care e drama autocratului și senilului, gelos de prestigiul lui și peste
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ocolul, mirosi îndelung cu râtul lui roz, temător își ținu coada întoarsă în semn de întrebare, și apoi, fie prin voință, fie dintr-o imperioasă necesitate, oprit în fața cepului ce era singurul punct reliefat din atâtea rotunzimi, începu să se scarpine." Pe nesimțite comparația simplă e părăsită pentru o asociație plastică, dând naștere la un univers nou, fantastic, creat după legi absurde din simplul plac al ochiului (maniera de mai târziu Urmuz și Arghezi). Doctorul, trăsura, caii și vizitiul sunt văzuți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vorbei este, În fond, un ironist, un poet integral ironist, primul la noi de asemenea proporții. Sfaturile lui au, uneori, un haz extraordinar. În conversație, avertizează el, te păzește „să-ți fie mîinile-ajunse/spre părțile cele ascunse / Au să te scarpini cu ele / Spre locurile acele/că e lucru de rușine / Și a fi nu să cuvine”*. Vorbind „nu strîmba din gură”, este de ocară „să te-ntinzi fără rușine”, să-ți frîngi mijlocul ca proștii, nătărăii și dulăii... CÎnd Îți
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
supăra, se scutura zdravăn, zgâlțâind pământul. * După o legendă japoneză, cutremurele erau declanșate de balenele pe care se sprijină pământul, atunci când se mișcau. * Legendele budiste consideră că seismele sunt provocate de o broască de aur, care susține pământul: când se scarpină pe cap sau își întinde picioarele. * Eschimoșii cred că seismele sunt cauzate de putrezirea stâlpilor ce susțin pământul, care putrezesc și trosnesc, datorită vechimii. * Locuitorii din peninsula Kamciatca credeau că pământul se cutremură atunci când se scuturau câinii care trăgeau sania
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
o formă de panică, dar una de care nu puteai să nu te minunezi. Amușinînd ca niște cîini, veneau pînă sub copastie, încît ai fi zis că se domesticiseră ca prin farmec. Queequeg le mîngîia pe frunte, iar Starbuck le scărpina spinările cu lancea, pe care se abținea deocamdată s-o înfigă, de teama consecințelor posibile. Dar undeva, departe, dedesubtul acestei admirabile lumi de la suprafață, una și mai stranie se oferea ochilor noștri, cînd ne aplecam să privim. Parcă suspendate sub
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și le grăi astfel: Ă Jos mîinile! Domnilor, peștele acesta este un pește capturat. îl preiau în numele lordului-gardian. La aceste cuvinte, bieții marinari care, în respectuoasa lor consternare - atît de neaoș engleză - nu știau ce să răspundă, începură să se scarpine în cap, cu osîrdie, aruncînd cîte o privire galeșă cînd spre balenă, cînd spre străinul acela. Dar asta nu îmbunătăți cîtuși de puțin situația lor și nici nu înmuie inima aspră a învățatului domn cu cartea lui Blackstone în mînă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cînd spre balenă, cînd spre străinul acela. Dar asta nu îmbunătăți cîtuși de puțin situația lor și nici nu înmuie inima aspră a învățatului domn cu cartea lui Blackstone în mînă. în cele din urmă, unul dintre ei, după ce se scarpină îndelung în cap ca să-și stoarcă vreo idee, se încumetă să vorbească: Ă Vă rog, domnule, cine-i lordul-gardian? Ă Ducele. Ă Păi, ce legătură are ducele cu capturarea ăstui pește? Ă Totuși, e al lui. Ă Ne-am dat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cîte-un citat din Tacit, din Înțelepții Sionului sau din Savonarola. Pentru că zicerile astea sunau, în urechile lor, ca poantele mai seci ale lui Jean Constantin. Dinescu era, într-un fel, de-al lor, din popor. Se tăvăleau cînd poetul se scărpina în cap (să găsească, nu-i așa, cuvîntul ce exprimă adevărul). Recent, mucalitul Costache Olăreanu, rememorînd începutul, îl chiar desemna pe Dinescu "cel mai mare comic parlamentar". Unde-s cei trei? Unde-s călușarii? Istorie. 16 decembrie Să conjug fericit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lung al cizmei. Rana nu era gravă, dar trebuia să i se scoată sfărâmăturile. „Toate așchiile acelea”, cum spunea Charlotte. Un alt rănit se plângea, cât era ziua de lungă, afirmând că, sub ghips, piciorul îl mânca îngrozitor. Se răsucea, scărpina carapacea albă ca și cum unghiile i-ar fi putut pătrunde până la rană. „Scoateți-l, implora el. Mă roade. Scoateți-l, sau îl sparg eu cu un cuțit!” Medicul-șef, care nu lăsa din mână bisturiul douăsprezece ore pe zi, nici nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mâinile lui, strâmbându-se de mânie. A apucat să deschidă gura, apoi s-a răzgândit. Ochii lui înroșiți s-au însuflețit, a zâmbit. - Iară vii cu ghipsul. Îl spargem la unul pentru că îl mănâncă, îl punem la altul pentru că se scarpină. Mereu mă uimești, Charlotta Norbertovna! La ora vizitei, a examinat rana și, cu un ton foarte neutral, i-a spus infirmierei: - Va trebui să pui niște ghips. Doar un strat. Charlotte avea să o facă înainte de plecare. Speranța a revenit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
macerat 2 săptămâni. Strecurați. Aplicați pe orice răni ale animalului sau folosiți pentru a curăța zona după ce animalul a fost supus unei intervenții chirurgicale. Oprește mâncărimile provocate de rană și vindecă rana, iar animalul nu va mai putea să se scarpine și să rupă coaja de pe rană. Îngrijirea urechilor animalelor Curățați urechile animalelor dvs. cu un bețișor cu vată îmbibat în ulei de pelin. Acesta ar trebui să prevină orice probleme cu căpușele. Busuioc împotriva muștelor Pentru a ține muștele la
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
spun, miercurea trecută pe la 11 dimineața, când m-am deșteptat din primul somn, văd că începe să mă mănânce palma stângă, chiar pe linia vieții, colț cu norocului, dar într-un mod atât de ocult încât a trebuit să mă scarpin în palmă cu peria de cap, de care o am de la o soră a mamei, de sârmă [...] mă mânca atât de rău în palmă, încât a trebuit să mă scarpin cu fermoarul poșetei pe care o am de la o altă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un mod atât de ocult încât a trebuit să mă scarpin în palmă cu peria de cap, de care o am de la o soră a mamei, de sârmă [...] mă mânca atât de rău în palmă, încât a trebuit să mă scarpin cu fermoarul poșetei pe care o am de la o altă soră a mamei, de piele de porc veritabil[...] am fost atât de distrusă încât n-am avut nici măcar puterea să-ți scriu ca să afli cea mai clasică tragedie a unei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Îl Îngîn ironică. Asta nu Înseamnă să fii la modă! Trebuie să știm toate mișcările din dansurile străzii. Fii atent aici. Mă unduiesc șerpuit sacadat de zici că am ceva pe șira spinării și n-am cu ce să mă scarpin, ca În videoclipurile rap. CÎnd ridic privirea, Îl văd pe Luke holbîndu-se la mine. — Scumpa mea, zice, ce faci? — E hiphop! zic. Ăsta-i ritmul străzii! — Becky! Iubita mea! Mama și-a croit drum printre invitații ei care dansează, spre
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de a trece în plan secund identitatea creștină în detrimentul celei naționale. L.-M. Murgescu (1999) relatează cazul unui revizor școlar, care în 1895 deplângea absența identității naționale la țăranii români: "Românii pe care dacă-i întrebăm ce sunt, ne răspund scărpinându-se în cap: apoi de! ce să fiu! Uite sunt și eu creștin ca toți creștinii" (p. 11). Aceleași lamentații împotriva primatului identității creștine au fost exprimate și de G. Ionescu-Gion în 1899: "Dacă din vorbă în vorbă întrebai pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și eu creștin ca toți creștinii" (p. 11). Aceleași lamentații împotriva primatului identității creștine au fost exprimate și de G. Ionescu-Gion în 1899: "Dacă din vorbă în vorbă întrebai pe țăran: "dar tu ce ești, mă vere?", el răspundea, când scărpinându-se în cap, când surâzând cu supunere: "păi deh! Domnule, ce să fiu? Creștin și eu ca toți creștinii, dreptul lui Dumnezeu!" (cf. Murgescu, 1999, p. 12). Nemulțumindu-se doar să sondeze prin întrebări identitatea țăranilor, Ionescu-Gion a resimțit și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]