1,812 matches
-
jos. Văzută de atît de aproape, apa nu era argintie, ci de un albastru-gri și verde. În clipa în care m-am înclinat înapoi și tatăl meu a încercat să mă apuce de subsuori, un ascuțiș de alamă se ivi sclipind de sub bolta podului, urmat de un aproape la fel de suplu arc acoperit cu un material alb-argintiu. Pînă a ne dezmetici, pînza a fost urmată de un om, de doi, de trei pînă la opt oameni cîți erau cu toții, care erau trași
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
în propriul său birou. Discipolul trebuia să aibă alți agenți în acest sistem planetar. Se uită prudent în jur. Se găsea într-un parc slab luminat. De pe o înălțime invizibilă, dincolo de un boschet, se prăbușea o cascadă. Pânza de apă sclipea în lumina plăpândă. Silueta Discipolului se decupa în parte pe cascadă, dar corpul său fără formă părea să se topească în umbra mai întunecată. Tăcerea se prelungea și Janasen se muta de pe un picior pe altul. Știa că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
aveam bani. — Bineînțeles că nu aveți bani! O să lăsăm rucsacul la pensiunea mea și apoi o să mergem la serviciul de protecție socială și or să vă dea ei bani. Am ieșit dintre vagoane și am traversat niște șine. Luminile orașului sclipeau între două dealuri din fața noastră. Acum era întuneric, ploua tare, iar călăuza mea și-a ridicat gulerul îmbibat cu apă al hainei lui fanteziste. Era îmbrăcat mai prost decît mine pentru o asemenea vreme. L-am întrebat cine îl plătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îmi dau seama că noi doi nu am ajuns deloc să ne înțelegem deloc. Gloopy stătea rînjind în gol în cadrul ușii. Picioarele îi erau lipite și mîinile strînse pe lîngă corp, iar părul cărunt dat cu briantină și haina argintie sclipeau umede. Se apropie cîțiva pași de parcă ar fi avut șoldurile lipite, apoi se prăbuși înainte pe podea cu un pleoscăit. Rămase în postura în care stătuse în picioare, numai că acum capul îi era dat pe spate și rînjea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o povestioară despre un băiețel pe care-l cheamă Oor Wullie, și este istorisită în imagini. Prima imagine îl arată ieșind împreună cu tatăl lui pe o ușă separată de trotuar printr-o singură treaptă. Are părul pieptănat și ghetele îi sclipesc. Mama lui se uită după ei și zice: „Dacă e duminică, po’ să-l iei pe Wullie la o plimbare înainte de masă, da’ vezi să nu-și murdărească hain’le bune, tat’.“ Tatăl lui, care e înalt și slab, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
friguroasă, dar soarele strălucea destul de puternic. A venit o fată și mi-a zis: „La ce te holbezi?“. I-am arătat ușa și i-am spus: „Uită-te la asta, arată de milioane“. Soarele strălucea în hol, iar ramele aurii sclipeau pe pereți. Chiar arăta de milioane. Domnul Coulter schiță un zîmbet. Coulter intră și zise: — Salut, Duncan. Salut, Forbes. Forbes, ți s-a stins țigara. Vrei să ți-o aprind? Poți s-o aprinzi dacă vrei. Coulter luă un chibrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Dar n-o să-și dea seama? — Nu, nu. Are o ceainărie în Largs, și vizitele ei acasă sînt neregulate, asta puțin spus. Drummond luă un baston cu măciulie și porniră spre bal. Afară felinarele erau aprinse, iar tramvaiele zăngăneau și sclipeau. în oraș părea că se derulează o piesă criptică. O bătrînă și un bătrîn se certau în liniște la colțul unei străzi, sub privirile furișate a două fetițe care pîndeau un magazin de fructe iluminat. într-o cameră în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-l ia pe Lanark de nas și să-i acopere gura. Lanark își dădu seama că urmărește o răsfrîngere feței lui și a mîinii lui Macfee într-un ceainic strălucitor de pe raft, aflat la o distanță de cîțiva centimetri. Reflecția sclipi și se întunecă, iar el presupuse că atunci cînd va deveni neagră, își va pierde conștiința. Nu simți nici o durere, așa că nu se îngrijoră. Apoi auzi pocnete și pe Helen abia respirînd. — Dă-i drumul, dă-i drumul. Fu eliberat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
40. Provan Se trezi legănat în nemișcare, privind luna plină care strălucea. Pe cerul din preajma lui erau cîteva stele mari. Ochii îi erau atît de orbiți că și-i odihni în spațiile profunde dintre ele, dar alte stele începură să sclipească acolo, apoi constelații întregi; nu putea cerceta cu privirea spațiul, oricît de mic ar fi fost, fără să nu sesizeze praful argintiu al unei galaxii care pîlpîia în el. Cu aripile întinse, aeronava lui părea suspendată, ușor înclinată, între plafonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întârziate. La nord, colinele mușcau din azurul infinit al cerului. Acesta era orizontul vizibil, între coline și fluviu, clădirile se înșirau în lungul vastelor artere de circulație. În cea mai mare parte, erau vile ale căror acoperișuri deschise la culoare sclipeau printre palmierii și arborii semi-tropicali. Dar, ici și colo, mai puteau fi zărite alte hoteluri și construcții de dimensiuni mai importante, neidentificabile la prima vedere. Mașina se înălța pe culmea nivelată a unei coline. Era un turn strălucitor, argintiu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și asta de câteva sute de ani. Și încheie: ― Oamenii, în general, au tendința de a uita definițiile ― dar dacă tu ești într-adevăr serioasă... ― Bineînțeles că sunt ― zise fata. Își scoase din poșetă o tabacheră fină. ― Vrei una? Cutia sclipea în soare. Diamante, smaragde și rubine cânteiau pe suprafața de aur fin cizelat. O țigară, deja prinsă automat în tabacheră, ieși din distribuitor. Desigur pietrele puteau fi de plastic, iar aurul ― imitație; dar obiectul părea manufacturat manual și autenticitatea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
-A, toate concesiile făcute bandei de-a lungul timpului își vor găsi o compensare. Crang își continuă rondul pe punte. Gosseyn rămase multă vreme să privească noaptea interplanetară printr-unul din hublourile gigantice de la prova. O stea cu irizații celeste sclipea în depărtare. Mâine, ea va căpăta aspectul Pământului. Și mâine seară, el va fi în reședința oficială a președintelui Hardie. după o călătorie prin spațiu, de trei zile și două nopți. Aterizarea fu o dezamăgire pentru Gosseyn. Cețuri și nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Era un generos... Apa bazinului făcea valuri albastre, câteva fete frumoase înotau, câțiva băieți de bronz făceau gesturi largi, cuvintele lor se adunau într-un zumzet învăluitor, alții stăteau la mese albe, pe scaune albe, aveau în față pahare înalte, sclipeau în ele cuburi de gheață, „E fain“, îmi ziceam, aș fi putut jura că mă răcoream eu însumi în apa bazinului. După un timp portarul mi-a zis : „Acum întinde-o, te-am lăsat destul“. I-am mulțumit: „E frumos
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și m-ar trata și cu o bomboană...“. În fața geamurilor unei braserii m-am oprit, apa din braserie era tot albastră, dar cei scăldați de ea ședeau pe canapele și pe scaune comode, capitonate cu pluș stacojiu, paharele și lingurițele sclipeau, mă uitam prin vitrine, frumoasele înotătoare nu se aflau acolo, în schimb la o masă, aproape de geam, se așezase un domn în vârstă îmbrăcat într-o redingotă impecabilă, părul și barba albă îi luceau, domnul se rezema într-un baston
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
gând să fac asta. „Nu, nu...“, s-a opus Petru. Ieșise din scoică, ședea pe covoraș cu picioarele strânse sub el ca un derviș în fața coșului cu șerpi, nu îi depășea nici cu un milimetru marginile. Lumina gălbuie a becului sclipea pe ceața ochilor săi. „Nu, nu... Să nu se sperie... Tu nu știi cât de ușor se sperie...“ Mi-am amintit că văzusem odată un om care mângâia un porc, dar îmi era milă de Petru. Aș fi sărit ca
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mâna din strânsoarea maternă, încălțase ghetele cu patine și ieșise din casă. Când se trezise, maică-sa o găsise patinând adormită pe gheața din curte, numai în cămășuță. Ai fi zis că plutea, că zbura prin gerul tăios, pe sub pomii sclipind de chiciură. După noaptea aceea, și-a mai pus de multe ori, trează fiind, ghetele cu patine, dar n-a mai izbutit să facă măcar un pas cu ele... Mă cuprinsese neliniștea. La o asemenea fază a lunii ar fi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
care îi vâra în buzunarul redingotei cum ai vârî creionul sau cutia de chibrituri. Ca să nu scape râma de pe ac, o plesnea mai întâi între palme, o amețea. M-am așezat în spatele Lui, pe o rădăcină. Deasupra, printre crengile sălciilor, sclipea cerul. După un timp, El m-a simțit și s-a întors spre mine. M-a întrebat dacă n-aș vrea să-mi cânte. Lăsase undița pe apă. I-am spus că da, și-a luat vioara și arcușul, se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nas, fără să i-l atingă. În plus, purta la panglica pălăriei un mic pămătuf ornamental (cum poartă vânătorii) făcut din hârtie de ziar tăiată iscusit cu foarfeca. De câte ori omul acela întorcea capul, culoarea funerară a nasului său de argint sclipea stins, ca o lumină de candelă deasupra unui mort, stârnind în cei din preajmă, odată cu mediocra satisfacție că ei sunt normali, o intensă melancolie. Când a dat cu ochii de mine, omul mi-a zâmbit blând și m-a salutat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în propriul său birou. Discipolul trebuia să aibă alți agenți în acest sistem planetar. Se uită prudent în jur. Se găsea într-un parc slab luminat. De pe o înălțime invizibilă, dincolo de un boschet, se prăbușea o cascadă. Pânza de apă sclipea în lumina plăpândă. Silueta Discipolului se decupa în parte pe cascadă, dar corpul său fără formă părea să se topească în umbra mai întunecată. Tăcerea se prelungea și Janasen se muta de pe un picior pe altul. Știa că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
întârziate. La nord, colinele mușcau din azurul infinit al cerului. Acesta era orizontul vizibil, între coline și fluviu, clădirile se înșirau în lungul vastelor artere de circulație. În cea mai mare parte, erau vile ale căror acoperișuri deschise la culoare sclipeau printre palmierii și arborii semi-tropicali. Dar, ici și colo, mai puteau fi zărite alte hoteluri și construcții de dimensiuni mai importante, neidentificabile la prima vedere. Mașina se înălța pe culmea nivelată a unei coline. Era un turn strălucitor, argintiu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și asta de câteva sute de ani. Și încheie: ― Oamenii, în general, au tendința de a uita definițiile ― dar dacă tu ești într-adevăr serioasă... ― Bineînțeles că sunt ― zise fata. Își scoase din poșetă o tabacheră fină. ― Vrei una? Cutia sclipea în soare. Diamante, smaragde și rubine cânteiau pe suprafața de aur fin cizelat. O țigară, deja prinsă automat în tabacheră, ieși din distribuitor. Desigur pietrele puteau fi de plastic, iar aurul ― imitație; dar obiectul părea manufacturat manual și autenticitatea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
-A, toate concesiile făcute bandei de-a lungul timpului își vor găsi o compensare. Crang își continuă rondul pe punte. Gosseyn rămase multă vreme să privească noaptea interplanetară printr-unul din hublourile gigantice de la prova. O stea cu irizații celeste sclipea în depărtare. Mâine, ea va căpăta aspectul Pământului. Și mâine seară, el va fi în reședința oficială a președintelui Hardie. după o călătorie prin spațiu, de trei zile și două nopți. Aterizarea fu o dezamăgire pentru Gosseyn. Cețuri și nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ieșeau aburi din gură. A apucat hățurile, iar calul și-a mișcat vioi fundul. Sania s a întors pe urmele ei, ca pe niște șine. Pădurea a rămas în urmă, iar nesfârșirea albă a câmpului însorit s a deschis înainte. Sclipea toată de picături, ca marea. N-am apucat, așadar, să plec din țară nici acum. Ce se întâmplă? Unde-a dispărut totul? De unde-a apărut totul? Spre deosebire de mine, care n-aveam nici măcar o urmă de răspuns, bărbatul de pe capră își
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu o noapte înainte. Conu Costache o porni pe jos. Îi dăduse liber lui Budacu, să se ducă să-și taie porcul. Se străduia să nu ofere oamenilor lui prilej de ură îndelungată. Ninsoarea se oprise și zăpada proaspăt așternută sclipea ici-colo, în lumina felinarelor. Tălpile lui Costache lăsau urme mari în albul trotuarului. Lângă ele, pe dreapta, bastonul făcea un șir de puncte mici și adânci. Popescu era un nume des întâlnit, va fi greu să vadă ce-i cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
plângăcioase sunt mai demodate decât unghiile lungi ale bunicii și ciorchinii ei de bucle de la ureche! Încă de când m-am trezit am văzut pe pereți, prin perdele, niște dungi oblice, luminoase, un joc de raze care mai mult clipeau decât sclipeau. M-au făcut să surâd, apoi să râd. Bătea vântul puțin, iar razele se înlocuiau una pe alta cu agilitate, ca mânuite de spadasini nevăzuți. Era o zi însorită, din cele care ți dau gâdilături în suflet. M-am sculat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]