1,949 matches
-
hotărăște...Zadarnic ploaia spală ochii și neaua albă în păr cade,Zadarnic anii se așază pe tâmple bătrâne broboade...... XIX. FII FERICIT, IUBIRE..., de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1643 din 01 iulie 2015. O stea muri dintr-o sclipire Strivind o rază-n pieptul tău, Înlăcrimând păreri de rău, Fii fericit, iubire... Lovite-ncet de ruginire, Doar vorbe goale se aud Dezvăluind un suflet nud. Fii fericit, iubire... Sărutul arde-n amintire Un dor puternic și-o dorință: Deși
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
Marcel & Marcel. Rochii și mantouri, anunțată inițial sub titlul Anișoara și ispita (1929), este povestea unei provinciale intrate în mediul bucureștean - frivol, scânteietor în aparențele lui, făgăduind o viață ușoară, în care luxul și aventura te însoțesc permanent. Epatată de sclipirile înșelătoare ale acestei lumi, Anișoara devine repede victima inocentă a unei imoralități generalizate. Prezența tonică a soțului ei, ins neînsemnat și mărginit, dar cu o filosofie patriarhală de viață, o ajută să se desprindă de existența artificială a capitalei și
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
Apostolul”, „Glasul poporului”, semnând și cu pseudonimele M. S. Cyrus, Mihai/Natalia Ramură, Stamillo ș.a. S. este un autor modest, sensibil la suferința umană, mărturisind că iubește deopotrivă frumusețea morală și splendoarea naturii. Cu sufletul luminat de „razele divinității”, de „sclipirile din univers”, versificatorul vrea să se lase cuprins de „ideea desăvârșirii” și să o „plămădească-n vers”. Considerându-se predestinat să caute idealul „în frumusețe și toată fericirea-n poezie”, el încearcă transpunerea trăirilor în plachetele Tăcere (1916), Murmur de
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
Însă aici Îl aștepta ceva și mai și; căci la puțin timp după ce ajunse la capătul scării a fost apucat de guler și de alte părți ale hainei de vreo șase indivizi din mulțime, și a văzut la mică distanță sclipirea câtorva arme. S-a dat prins și, cu energia disperării, și-a descheiat haina și, profitând de confuzia de moment produsă de o luptă pentru căpătarea ceasului de aur pe care Îl ținea În mână, la care a renunțat În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Manifestarea Creativității este din ce în ce mai controversată în aria societății aducând după sine pildele cele mai diversificate concepte, perspective și chiar paradigme. Ea permite „accesul” la produsele reale sau pur mentale, suscitând în acelasi timp acea așa zisă „sclipire de moment”, segment de inspirație... cu alte cuvinte Imaginația... Actul creativ presupune așadar nu numai imaginație, ci și o motivație dorința de a realiza ceva de inovație, mai curând distins, remarcabil. De asemenea, căutările și încercările artistice se datorează și
ARTA ● Avatarii şi Colaje în aprecierea Creativităţii, Simbolului, Interpretării... ● Elemente ale Percepţiei de TIP ARTISTIC prin raportare la binomul Mental - Senzorial. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_915]
-
lumii, respectiv spațiul și timpul. H. Tellenbach a completat aceste aspecte aducând o importantă contribuție prin introducerea noțiunii de „atmosferă ambientală”. Acesta consideră că fiecărei persoane îi este specifică o anumită „atmosferă” resimțită de ceilalți prin timbrul vocii, intonația vorbirii, sclipirea ochilor, miros, mișcări. Atmosfericul ni se prezintă ca o emanație care radiază din individ și se recunoaște în personalitatea acestuia (H. Tellenbach). Atmosfericul este și cel care generează sentimente de simpatie sau de simpatie, intuiție sau prejudecată, atracție sau respingere
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
amenință însuși colectivul de cercetare din care făcea parte, a mărturisit că deține un asemenea certificat salvator. Autoabandonarea mergea până la evitarea dreptului de a-și prezenta titlul științific. Un invitat, care avea și o funcție politică, dar care strălucea prin sclipirea minții sale, nu ne dădea voie să-l prezentăm ca doctor în științe. „În țara asta, în politică, există un singur doctor și academician, tovarășa Elena Ceaușescu”, a precizat dumnealui cu un ton pe cât de serios - în preajma microfoanelor! -, pe atât
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ordonează un imens material faptic, pe care autorul îl domină autoritar și îl prezintă atractiv. Narațiunea e scrisă cu nerv, adesea chiar cu suspans, și e înțesată de simboluri ce îi adâncesc sensurile, ca, de pildă, susurul și oglindirile Mureșului, sclipirile dragostei, azurul cerului ș.a. Limbajul e viu, colorat cu metafore și cuvinte fruste, uneori chiar cu regionalisme. În configurarea personajelor se simt dalta și penelul artistului plastic, care alege cu talent detaliile sugestive, ca și elementele esențiale. S-a vorbit
VLASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
să-și pună în valoare filonul de sensibilitate genuin, relativ comun de altfel. Structural mai degrabă romantic, cultivând constant, dar cu un conformism prudent, procedeele expresive ale poeziei moderne, practică o lirică relativ „naivă”, artizanală, fără enormități, dar și fără sclipire, reușind să apară ca un fel de Panait Cerna întârziat. În mesajul lui se pot desluși o neliniște difuză, aprehensiunea - discret sugerată - a neîmplinirii, a senectuții, crâmpeie de revelații, de vaticinări ori imprecații (câteodată obscur-vindicative), plăcerea contemplației, uneori înfiorări convenționale
PETRACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288774_a_290103]
-
proteguire, locul marelui ocrotitor al creștinismului și al locurilor sfinte poate fi luat de un alt mare stăpânitor, glorificat în acest chip de Gavriil Protul în Viața patriarhului Nifon, unde era declarat „ctitor a toată Sfetagora”. Se poate afirma că sclipirea, spectaculoasă, din tema iconografică a lui Ștefan cel Mare (Cavalcada Sfintei Cruci pictată la Pătrăuți, reluată la Bălinești și la Arbore) și-a aflat în Învățături... o extensie profundă și mai ales durabilă. Ideea cruciadei antiotomane prinde astfel substanță, în
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
cu un nerv caustic. Ca epigramist, P. nu s-a bucurat de succesul de care a avut parte fratele său, cu toate că unii (Al. T. Stamatiad, printre ei) îl socoteau mai bun decât pe Cincinat. A contat, poate, și faptul că sclipirile lui de spirit au fost adunate abia postum (Epigrame și epitafuri, 1925). Cinice sau glumețe, vezicante și surâzătoare, uneori licențioase ori mizând pe simple jocuri de cuvinte, producțiile epigramatice ale lui P. sunt lucrate atent, chiar și atunci când țâșnesc dintr-
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
Trăind logica donației până la ultimile consecințe (s. 142: „Cât ești de dăruit, atât ești de iubit”/ Je mehr man sich ergiebt/ je mehr wird man geliebt), misticul îndumnezeit devine icoană vie a Domnului (s. 105: Das Bildnuß Gottes), rază și sclipire a razei Lui. Rugăciunea tăcută (exaltată în toată tradiția răsăriteană de la Ignatie Teoforul, trecând prin Isaac Sirul, și până la Teofan Zăvorâtul) dezvăluie secretul ultim al pietrei filozofale: iubirea (s. 244) care îmbracă mirii în „veșmântul de nuntă” (s. 262). Stadiul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a romancierului, până la amănuntul expresiei sunt evidențiate de cercetarea romanului Păuna Mică. (Ă). În comparație cu o astfel de analiză, cea consacrată chiar numai unei probleme legate de personalitatea lui Eminescu, ne apare săracă. Mai ales ca nu suntem de acord că «sclipirea Luceafărului» se Întunecă pe măsură ce timpul Înaintează. Dacă ar fi astfel, atunci efortul explicării lui Eminescu, recunoașterea mărimii stelei lui ar fi inutilă, pentru că istoria ar confirma neremanența operei marelui poet În măsura În care dl. Ion Vitner subscrie Întru totul la caracterul dominant
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dela curtea Vorvorenilor e realizată cu extraordinară măiestrie. Bătrână pe jumătate nebună, bolnavă, murdară, zgârcită și câinoasă, sora-sa care o pândește spre a o moșteni, nepoate vicioasă, iată o faună descinzînd din cea a Arnotenilor lui Matei Caragiale, fără sclipirea de fluturi de noapte, de mister pe care acesta le-o dădea. (Ă). În al doilea rând, Petru Dumitriu Își propune a urmări cum se aprinde flacăra revoltei, cum se naște În spiritul țărănimii ideea răscoalelor. El urmărește și legătura
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lui. Fauna pe care o instituie, unicorni fără glas, urși împărați, păsări prefăcute în oameni, greieri cu apucături popești, fete lunatice, șerpi domestici, balauri deprinși să calce stânile, ca să fure lapte albastru, închipuie un tărâm din basme, întrezărit parcă sub sclipiri de rouă diamantină. Peisajul pare cufundat într-o tăcere de biserică și doar ecourile tulnicelor îl străbat câteodată, cu chemările lor melancolice, îndepărtate. Viața se urzește aici după modelul regnului vegetal. Totul dă sentimentul că răsare și crește din ierburi
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
-i chipul printre imagini din filme... Luând-o înaintea întrebării mele, preciză: „O să plecăm ceva mai târziu, împreună...“. Apoi, mai aruncă o ultimă privire spre bărcile supraîncărcate de valize și mi se păru că văd în ochii lui o scurtă sclipire de ironie, care se topi imediat în indiferență. Îmbulzeala de pe mal ne-a făcut invizibili. M-a condus spre o construcție făcută din pietre așezate de-a latul, îndărătul căreia era garat un jeep. Am luat-o în direcția orașului
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
tabloul, simțind acel amestec de fascinație și dezgust pe care Vestul l-a inspirat dintotdeauna Estului. Mi-a venit un chef nebun să strâng tot mai tare paharul în mână, să-l sparg, să văd cuplul întorcându-se, să văd sclipirea sângelui în ochii lor, să le aștept zâmbind reacția... Atunci te-am zărit. Am văzut o femeie al cărei chip îmi era cunoscut, datorită fotografiilor ce-mi fuseseră arătate în timpul organizării misiunii mele. Îi cunoșteam viața: viața aceea de împrumut
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
el se rezuma la cele aproape douăzeci de chipuri, tinere și bătrâne, care ne înconjurau în paginile unui album de fotografii, scumpele noastre rude pe care nu le cunoscuserăm niciodată... Eram pe punctul să-ți spun toate astea când, datorită sclipirilor incendiului care își pierdea din intensitate pe strada alăturată, ți-am văzut gestul. În picioare, în fața ferestrei, cu brațele ridicate, cârpeai plasa pentru țânțari, care era sfâșiată. Puteam ghici mersul șovăielnic al acului care urca încet, în întuneric, și refăcea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Am ridicat leșurile păunilor și le-am târât, ocolind împrejmuirea, spre ruinele unei case. Când am venit înapoi, am fost nevoit să mă aplec des, pentru a aduna de pe jos penele care, în lumina cenușie a dimineții, punctau drumul cu sclipirile lor stinse. Trei zile mai târziu, se putea deja traversa orașul, negociind ici-colo dreptul de a trece prin fața unui punct de taxare format din două butoaie ruginite și un capăt de cablu ce bara drumul. Războiul se îndepărta de capitală
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
trunchiului era mâncată până dăduse de pământul gol, iar copacul nu mai avea scoarță până unde putuse ajunge cu botul. Se afla probabil acolo de mai multe zile... Aveau să iasă curând din pădure. Se ghicea deja câmpia, în ultima sclipire roșiatică a amurgului printre spațiile goale dintre crengi. Deodată, Vulpoiul își repetă manevra: cu capul plecat, cu ochii căutând privirea călărețului. Nikolai îl bruftui, amenințându-l că-l va vinde la târg. Calul înainta, dar fără tragere de inimă. Panta
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
apucă patul revolverului de la spate. Calul continua să tropăie pe loc și respira sacadat, ca pentru a alunga muștele. Umbra din mijlocul copacilor era deja foarte deasă, ochiul nu mai deslușea contururile. Iar luna încă foarte joasă încețoșa vederea, cu sclipirea ei lăptoasă. Trunchiurile erau dublate de reflexe alburii. Nevăzut încă, cineva sau ceva stătea la pândă... Vulpoiul făcu un salt iute într-o parte, trăgând iapa după el. O pată neagră, o zdreanță de blană zbârlită, țâșni aproape sub picioarele
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
gestul. Ceea ce nu-i dădea pace era asemănarea acelui chip cu niște trăsături pe care le mai văzuse undeva. Se gândi la sora lui, la mama lui... Și la Sașa. La alte chipuri de femei. Avuseseră uneori, în priviri, aceeași sclipire de durere și de frumusețe... Într-o zi, într-un oraș polonez, trecând prin fața unei biserici pe jumătate distruse de obuze, ghici despre ce era vorba. Imaginea bisericii din Dolșanka îi reveni în minte. Și ea dărâmată, dar cu o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
țigară. Răspunsurile soldatului îl lăsau pe Pavel perplex. „Ăsta își bate joc de mine...“, își spunea în răstimpuri și încerca să deslușească, în lumina cenușie a nopții de iunie, trăsăturile feței ciudatului său interlocutor. Însă lumina lunii reflecta doar scurta sclipire a ochelarilor, pata palidă a frunții. — E adevărat că-ți schimbi votca pe pâine? întrebă Pavel, văzând, în acel refuz de a bea cele o sută de grame regulamentare de dinainte de atac, o bizară fanfaronadă: cele câteva înghițituri fierbinți îți
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de oamenii cu care petrecusem începutul serii, îi auzisem spunând că prețurile locuințelor („în orice caz, la Paris intra-muros“, preciza femeia-adolescentă) aveau să crească... Noaptea de iarnă era călduță, ploaia, dincolo de fereastra deschisă, prefira ca pe niște mărgele, la nesfârșit, sclipirile orașului. Miriade de puncte luminoase, simbol obtuz al răzlețirii umane: pentru a da de urma unei persoane dispărute, e de-ajuns să vizitezi toate acele surse de lumină, una după alta, de pe întinsul întregii planete. Adesea, în disperarea mea, acea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
marchează dezordinea, haosul, prăbușirea posibilă a anumitor situații (divorț, pierderea serviciului). Dezvăluie și ambianțele electrice și conflictuale (plutește furtuna în aer). Mai precis: - fulgerul este semnul ce anunță pericolul, alerta ce trebuie luată în considerație, conștientizarea necesară (se spune o «sclipire» de geniu sau «a se ilumina»); exprimă adesea spontaneitatea înțelegerii sau a cunoașterii care se produce «ca un fulger»; - tunetul semnifică mânia; bubuitul lui este adesea asimilat cu vocea ridicată ce sancționează și admonestează; - trăsnetul simbolizează pedeapsa, care trece de la
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]