1,875 matches
-
sute de milioane de celule scânteietoare interconectate, care fac schimb de semnale. Chiar și aici, creația se desfășoară în jos, cale de nenumărate specii. Creaturi zburătoare, scormonitoare, târâtoare, fiecare potecă sculptându-le pe toate celelalte. Un război de țesut electric sclipitor, sinapse mari cât niște străzi formând un creier cu gânduri întinse pe kilometri întregi, prea mari ca să fie înțelese. O țesătură de semnale, formulând o teorie a ființelor vii. Celule care, în soare și în ploaie, și în selecție nesfârșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a cerului albastru și fragil era puternică și aproape materială. Parcă respira, parcă se transforma, parcă se mișca Încolo și Încoace pe o țesătură vrăjită, unduitoare, alcătuită din fire cristaline și luminoase, parcă dansa și clipea pe turlele uriașelor turnuri sclipitoare, pe tot Întinsul fațadelor arzătoare ale marilor clădiri, peste mulțimea fără număr ce forfotea și umplea neîncetat strada, scăldîndu-le În lumină și culori vii și pestrițe, de parcă lumina se reflecta Într-un lac de safir. De la un capăt la altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ochii și-o să-mi întorc capul. Munro ridică jaluzelele. în fața lui era o priveliște cu depărtări mișcătoare și încețoșate, soarele strălucind printre ele. Șiruri înzăpezite de nori despărțeau lanțuri înzăpezite de munți, iar ceruri argintii erau atît de aproape de oceane sclipitoare, că de-abia le puteai distinge. Institutul părea să lunece spre soare între pantele abrupte ale unui canion, și el îți aținti privirea în jos, încercînd să-i zărească fundul, dar cînd ceața de sub fereastră se subție și se desfăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
argintii, pacienta avea aproape doi metri și jumătate. încăperea era o emisferă perfectă, cu diametrul de doi metri șaptezeci și patru și înălțimea la jumătate, și cu toate că își lipise umerii de curba tavanului, era silit să se aplece peste stomacul sclipitor din care se înălțau valuri de aer rece care îl izbeau în față. Din podeaua și pereții de culoarea laptelui emana o lumină blîndă, fără umbre. Lanark simțea că stă ghemuit într-un mic iglu arctic, însă căldura venea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
adăugă literele: TELOIV ERAM ED IICLEM AL AETATIȘAL căci dorea să-și codifice descoperirile pînă o să fie pregătit să le publice. Apoi își vîrî carnetul în buzunar și se plimbă pe plaja cu nisipul alb și moale, scăldat de marea sclipitoare. Obosit de meseria de naturalist, găsi un băț plutitor și începu să graveze pe suprafața netedă planurile unui castel. Era un castel foarte complicat, cu multe intrări secrete, carcere și camere de tortură. Cineva din spatele lui îl întrebă: — Ce vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
veni de la copita vreunei oi care rîcîia pămîntul sau lăbuța grăbită a vreunui iepure sau chiar foșnetul sîngelui în urechea lui. De pe aceste înălțimi, vîrful lui Rua părea golaș, dar, mai tîrziu, simțind o împunsătură în inimă, vedea punctul alb sclipitor. Urcă mai sus pe cărarea de munte, iar vîrful dispăru din conul lui de vedere. Pantele mai joase erau întinderi de granit înclinate față de crestele muntelui, la același nivel cu buruienile, și crăpate ca trotuarele unui oraș în ruină. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a lungul văii. Petice călătoare de soare se mutau din coamă în coamă, făcînd aglomerarea de case să pară o cocoașă arzîndă pe fundalul întunecat al turnurilor ce străjuiau clădirile instituționale, trasînd conturul cupolelor de la Infirmeria Regală pe fundalul mormintelor sclipitoare ale necropolei. — Glasgow este un oraș magnific, spuse McAlpin. Oare de ce nu băgăm de seamă? — Pentru că nimeni nu-și imaginează că trăiește aici, zise Thaw. McAlpin aprinse o țigară și-i zise: Dacă binevoiești să explici asta, o să te ascult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spuse Munro. — Dă-mi cerneala, o să-i ștampilez. Munro deșurubă măciulia bastonului îîn formă de aripi întinse) și-l întoarse cu susul în jos. Wilkins își vîrî degetul mare în orificiu și-l scoase cu vîrful muiat într-un albastru sclipitor. Rima se apleca să privească, iar Wilkins îi atinse ușor fruntea, făcîndu-i un semn, ca o mică vînătaie, între sprîncene. Surprinsă, scoase un chițăit. — N-a durut, nu-i așa? întrebă Wilkins. Și tu, Lanark. Lanark, prea deprimat să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
împotriva lor, așa că membrii care-au mai rămas din consiliu i-au trimis pe Cocquigrues. Nu înțeleg o iotă. Ce sînt acești Cocquigrues? O să-ți spun la timpul potrivit. Jos, în oraș, clădirile ardeau. Zidurile lucioase ale turnurilor reflectau flamele sclipitoare peste un mănunchi de oameni aflați între monumente și vîrf. Lanark nu-i putea vedea clar pentru că avea ochii plini de lacrimi. își dădu brusc seama că Rima era probabil o femeie bătrînă și gîndul îl duru. — Trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bărbați cu coapsele înfășurate în fîșii de pînză, cu picioarele și pieptul goale, străbat străzile arondismentelor 10 și 18, între gara de Nord și cea din Est, printre resturile de nuci de cocos sparte care acoperă caldarîmul, prin alaiul sariurilor sclipitoare ale femeilor și obiectivele aparatelor de fotografiat ale parizienilor uluiți. Organizatorii acestor procesiuni împărtășesc dorința de a face cunoscută existența comunităților într-un mod care să fie agreat de parizieni, conferindu-le aspectul unor sărbători deschise tuturor. Paradele provincialilor au
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
cu mii de raze sub al nopții dulce soare, 420Poartă-n galbenele-i unde spice cu mărgăritare, Flori de mac ce îmflă noaptea capul lor cel roș și mare; Numai fluturi mici albaștri și mari roiuri de albine Curg în râuri sclipitoare de luciri diamantine Ș-împlu aerul cel dulce de cristal și de răcoare, 425A popoarelor de muște sărbători murmuitoare. Iar aude - un cântec mândru care codrul îl trezește, Parcă frunzele-l repetă, parcă vântul tot îl crește, Și-nainte-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
35Zefir trecea ca o suflare viuă Și-n calea lui el crenge grele rumpe. Cu - aripi de-azur, în noaptea cea tîrziuă, Copii frumoși ai albei veri se pun pe Boboci de flori, când ape lin se vaer, 40Sbor fluturi sclipitori, ca flori de aer. Acolo - nchisă cu mai multe soațe, Ca ea copile și soții de joacă, În lumea ei sălbatic se răsfață, În străluciri viața ș-o îmbracă. 45A ei priviri sunt tinere și hoațe, Zîmbirea-i caldă buza-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mărgăritare. Pe cărarea - abia îmblată Pintre iarba înfoiată, Trece-un mândru chip de zână Cu - arătare fermecată Și privire blândă, lină. Și pe ea o haină fină, Țesătură străvezie, Ca o brumă diamantină, Ce în crețuri se-mprăștie. Se lipește sclipitoare De duioasa-i arătare Ce-n mișcările-i o tradă, Se strevăd a ei picioare Sâni și umeri de zăpadă. 76 {EminescuOpVI 77} {EminescuOpVI 78} {EminescuOpVI 79} Inocentă-i e zîmbirea-i, Îngerească, tristă, lină, Diamante în privirea-i Ș-au
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dâra trasă de piuă, până ce ajunse Lîng - o casă frumoasă, albă, care steclea la lumina lunei în mijlocul unei grădini de flori. Florile erau în straturi verzi și luminau albastre, roșie - închise și albe, iar pintre ele roiau fluturi ușori, ca sclipitoare stele de aur. Miros, lumină și un cântec nesfârșit, încet, dulce eșind din roirea fluturilor și a albinelor, îmbătau grădina și casa. Lângă prispă steteau două butii cu apă - iar pe prispă torcea o fată frumoasă. Haina ei albă și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ca să spună că, totuși, viața n-a fost ingrată cu sine. Dar nu-i desconsideram pentru bătrânețea lor. Cu excepția Mopsului, la început mi-au fost chiar simpatici și mă distra să le ascult poveștile. Domnul Andrei era dimineața vesel și sclipitor. După-amiaza începea să amuțească. "Nu sânt în formă după-amiaza, ne avertiza el glumind. Iar seara riscați să vă dezamăgesc". Când era singur, adora să-ți vorbească în șoaptă, după ce se uita în toate părțile și se convingea că nu se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de antichități valoroase. Jaafar trecuse prin multe ca să le obțină; nu putea să le aducă înapoi în pași de vals. Întâmplarea a făcut ca răspunsul să fie găsit tot de draga de Lucinda. Nu conștient desigur, nu era atât de sclipitoare. Nu, se împiedicase pur și simplu de el. Îndruga verzi și uscate despre niște vechi prieteni expatriați ai ei care se stabiliseră în Barbados sau pe undeva pe acolo, despre cum nu le părea rău după clima din Anglia - nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
momentul în care buzele sale se deschiseră. — Știam eu! spuse ea, închizând ochii în timp ce se cufunda într-un sentiment de satisfacție. Trebuia să fie așa! Pentru prima dată, simți că era o problemă care putea fi rezolvată. Shimon Guttman era sclipitor, știa asta: cascadoriile lui politice deveniseră faimoase pentru inventivitatea lor, care capta atenția, ea însăși își dăduse seama de șiretenia lui, când descoperise mica scamatorie prin care ascunsese colaborarea sa cu Ahmed Nour, creând un alter ego israelian, Ehud Ramon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
alta, este felul în care redă particularitățile orașului New Orleans cu străzile sale dosnice, cartierele mărginașe, vorbirea ciudată, comunitățile de albi - și un negru, prin care autorul a reușit aproape imposibilul, un personaj comic superb, de-o inteligență și inventivitate sclipitoare și fără nici cea mai mică urmă din imaginea tradițională a menestrelului negru Rastus. Dar cea mai mare realizare a lui Toole este Ignatius Reilly însuși, intelectual, ideolog, trândav, mâncău, fraier, care în mod normal ar trebui să-i repugne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a doamnelor își întoarse pălăriile în direcția de unde se auzise sunetul vulcanic. Ignatius privi lung la sacoul de catifea bej al tânărului, la sveterul de cașmir și la bucla blondă de păr care cădea peste fruntea feței sale agere și sclipitoare. Pleacă din ochii mei până nu dau cu tine de pământ. — Pe cinstea mea, spuse tânărul, râzând cu hohote mici, copilărești, pline de veselie. Chiar ești țicnit, nu-i așa? Cum îndrăznești! țipă Ignatius. Își desprinse sabia și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
douăzeci și opt de ani și o înfățișare perfect normală. Ar fi putut fi oricine: o contabilă, o prietenă, o secretară, o asistentă. Putea trece drept orice. În seara aceea era îmbrăcată în stil Vegas, cu părul blond pieptănat și o rochie sclipitoare, cu decolteu adânc. Era puțin supraponderală, ceea ce făcea ca impresia să fie perfectă. Vasco era cu ea de patru ani și lucrau bine în echipă. Iar în viața particulară se înțelegeau bine. Ei nu-i plăcea deloc că el fuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ai văzut? întrebă Julio. — Asta e a treia. — Și lumina asta ține jaguarii la distanță? Continuă să privească sclipirea slabă. Avea senzația că acea calitate a sclipirii era ciudat de familiară. Aproape ca a unui licurici. Sau ca o bacterie sclipitoare din valuri. Ceva ce mai văzuse înainte. — Da, jaguarii păstrează distanța. — Stai puțin, zise Julio. Ce e asta? întrebă el, arătând spre carapace, unde apăruse un model de plăci luminate și întunecate. — Se întâmplă doar uneori. Dar o vezi? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
păsări zburând în jurul lor. Nu simțea miros de mâncare, dar sigur trebuia să fie așa ceva pe acolo. Și apoi simți parfumul ... portocale! Portocale tăiate! Avu nevoie numai de o clipă ca să localizeze o altă pasăre, cu penajul albastru și roșu sclipitor, stând pe o stinghie, cu o mulțime de portocale în jur, pe o tavă. Portocale, și avocado, și bucăți de lăptuci. Gerard ateriză alături de pasăre, prudent. — Vreau să mă vrei, spuse el. — Hel-lo, zise pasărea roș-albastră. — Am nevoie să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fusese dăruită din naștere cu un păr cârlionțat, negru ca pana corbului, Însă, spre deosebire de celelalte, Îi plăcea să-l poarte așa cum era. Din când În când, ochii ei verzi ca jadul, de obicei larg deschiși și debordând de o inteligență sclipitoare, se micșorau, preschimbându-se În două linii Înguste ce dădeau la iveală o indiferență totală, inerentă doar pentru trei categorii de oameni: naivii fără speranță, solitarii fără speranță și optimiștii fără speranță. Nefăcând parte din niciuna, această indiferență era greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
contractul, dar fără Îndoială că mi-ar fi sugerat, de data asta În direct, să adopt un pseudonim. M-am adresat unui avocat din lumea filmului care m-a sfătuit să cer o sumă importantă din care pînă la urmă sclipitorul cerc de la Gallimard mi-a propus jumătate, pe un ton demn de Molière: „Vai! Banii mei, bănișorii mei, dragă prietene! Am fost privat de voi“. Mai e oare nevoie să subliniez că totalul cecului care mi-a parvenit În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mai ușor, dacă am fi mai imateriali, mai sufletiști, mai iubitori, mai virtuali, mai ireali și mai miraculoși?... Dacă am fi asemenea unor universuri întîlnind alte universuri, dacă am fi niște elicoptere iuți cu elice bioenergetice sau făpturi subtile și sclipitoare ale oceanelor de sentimente, dacă am fi liberi să luăm ce formă și ce culoare vrem, oare am crea mai ușor o lume ideală? Ne-am iubi unii pe alții mai intens și mai adevărat? Am fi perfecți? Ne-am
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]