2,482 matches
-
posedă inventar funerar: vase, fibule, brățări, cercei, perle, piepteni, monede etc.; 5) inventarul funerar este specific necropolelor de epocă romană din secolul IV, conținând și unele elemente de origine barbară: perle de lapis, de coral și pandantive din cochilie de scoică și os de animal (aceste piese de inventar determină cercetătorul necropolei să atribuie mormintele unor elemente sarmato-alanice). În cimitir s-au descoperit și morminte datând de la sfârșitul secolului V - începutul secolului VII, contemporane cu bazilica situată extra muros, care trebuie
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
uneori peste o parte din mica plajă, spălând pietrele sau, dimpotrivă, acoperindu-le cu ghemotocuri de alge; spectacol care se joacă zilnic pe toate țărmurile din lume dar care atunci mă umplea de o încîntare copilărească; am luat chiar o scoică enormă, înlăuntrul căreia vuia stins marea și m-am jucat multă vreme depărtând scoica și lipind-o apoi din nou de ureche, cum fac copiii. În cele din urmă, toropit de soare, am ațipit și m-am trezit seara. Abia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ghemotocuri de alge; spectacol care se joacă zilnic pe toate țărmurile din lume dar care atunci mă umplea de o încîntare copilărească; am luat chiar o scoică enormă, înlăuntrul căreia vuia stins marea și m-am jucat multă vreme depărtând scoica și lipind-o apoi din nou de ureche, cum fac copiii. În cele din urmă, toropit de soare, am ațipit și m-am trezit seara. Abia atunci mi-am reamintit de Stâncile de marmură și m-am mirat că nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o brută, ori, dacă e împins de soartă, împotriva firii lui să ajungă la crimă, atunci se rupe în el ceva definitiv, stricîndu-i mecanismul vital. Cum s-a întîmplat cu Mefista. O vedeam uneori, de la fereastră, trecând pe țărm. Aduna scoici pe care le înșira pe o ață, ca pe mărgele, și uneori cânta. Era un cântec sfâșietor, care-ți rupea inima ascultîndu-l. Vorbele nu le înțelegeam niciodată, pentru că Mefista nu le pronunța clar. Era mai curând un fel de tânguire
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o ascunse în cuptorul rece. — Alo! spuse ea la telefon. — Hei, Irene? întrebă o voce răgușită de femeie. Ce faci, fetițo? Sunt Santa Battaglia. — Tu ce faci, drăguțo? — Sunt ruptă de oboseală. Tocma’ am sfârșit de desfăcut patru duzini de scoici, afară, în curtea din spate, o informă Santa cu vocea ei tremurată de bariton. I-al naibii de greu, zău, trebe să dai cu cuțitu-n ele cât poți. — Nici n-aș încerca să fac așa ceva, spuse sincer doamna Reilly. — Mie-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-mea să i le desfac. Avea o tarabă mică cu fructe de mare, chiar în fața pieții Lautenschlaeger. Săraca maică-mea! Le lua direct de la pescari. Nu știa aproape deloc englezește. Și mă punea pe mine, o puștoaică, să-i deschid scoicile. Nu mergeam la școală. Nici gând, fetițo. Stăteam to’ timpu’ acolo și loveam în scoici pe o banchetă. Din cân’ în cân’, mama începea să mă croiască și pe mine pentru câte ceva. Tot timpu’ era zarvă în juru’ tarabei noastre. — Mamii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pieții Lautenschlaeger. Săraca maică-mea! Le lua direct de la pescari. Nu știa aproape deloc englezește. Și mă punea pe mine, o puștoaică, să-i deschid scoicile. Nu mergeam la școală. Nici gând, fetițo. Stăteam to’ timpu’ acolo și loveam în scoici pe o banchetă. Din cân’ în cân’, mama începea să mă croiască și pe mine pentru câte ceva. Tot timpu’ era zarvă în juru’ tarabei noastre. — Mamii tale-i sărea iute muștaru’? — Biata fată! Stătea acolo-n ploaie și frig și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai pățit și el cu poliția aia. Santa tuși răgușit în telefon. Oricum, a fost în seara cân’ ai venit tu să mă iei cu mașina și ne-am dus singure la popicărie. Azi dimineaț-am fost la piață să cumpăr scoicile alea și-a venit un bătrân la mine și mi-a zis: „Nu ne-am văzut la popicărie alaltăieri seara?“ Așa că i-am zis: „Da, dom’le, merg des acolo.“ Și el a zis: „Eram și eu acolo cu fii-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Reilly, gândindu-se la nepoții cei mâncăcioși. Mie mi-au plăcut vinetele, spuse domnul Robichaux. — Nu-s fericită decât atunci când spăl podelele și gătesc, mărturisi Santa oaspeților ei. Îmi place să fac o oală mare cu perișoare sau ghiveci cu scoici. — Și mie-mi place să gătesc, spuse domnul Robichaux. O ajut uneori pe fiică-mea. — I-un mare ajutor. Un bărbat care gătește e de mare folos la casa omului, crede-mă ce-ți spun! Îi făcu doamnei Reilly semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
hârtie și a izbucnit În lacrimi. Cumpăra Întotdeauna aceeași marcă de șervete de hârtie de la același magazin: Sparkle - șervete de hârtie solide, absorbante. Compania producea diverse modele, iar preferatul lui Rose era Destinația Mea. Pe șervete erau imprimate imagini cu scoici de mare, pești și bărci, toate În nuanțe de albastru, iar printre ele pluteau următoarele cuvinte: NU POT SCHIMBA DIRECȚIA VÂNTULUI, ÎNSĂ POT SĂ-MI POTRIVESC PÂNZELE ÎN AȘA FEL ÎNCÂT SĂ AJUNG TOT TIMPUL LA DESTINAȚIA MEA. Lui Rose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
uneori peste o parte din mica plajă, spălând pietrele sau, dimpotrivă, acoperindu-le cu ghemotocuri de alge; spectacol care se joacă zilnic pe toate țărmurile din lume dar care atunci mă umplea de o încântare copilărească; am luat chiar o scoică enormă, înlăuntrul căreia vuia stins marea și m-am jucat multă vreme depărtând scoica și lipind-o apoi din nou de ureche, cum fac copiii. În cele din urmă, toropit de soare, am ațipit și m-am trezit seara. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ghemotocuri de alge; spectacol care se joacă zilnic pe toate țărmurile din lume dar care atunci mă umplea de o încântare copilărească; am luat chiar o scoică enormă, înlăuntrul căreia vuia stins marea și m-am jucat multă vreme depărtând scoica și lipind-o apoi din nou de ureche, cum fac copiii. În cele din urmă, toropit de soare, am ațipit și m-am trezit seara. Abia atunci mi-am reamintit de stâncile de marmură și m-am mirat că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
brută, ori, dacă e împins de soartă, împotriva firii lui să ajungă la crimă, atunci se rupe în el ceva definitiv, stricându-i mecanismul vital. Cum s-a întâmplat cu Mefista. O vedeam uneori, de la fereastră, trecând pe țărm. Aduna scoici pe care le înșira pe o ață, ca pe mărgele, și uneori cânta. Era un cântec sfâșietor, care-ți rupea inima ascultându-l. Vorbele nu le înțelegeam niciodată, pentru că Mefista nu le pronunța clar. Era mai curând un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe cale de dispariție a dorinței lui. Presupune că forța care Împiedică lumea să se dematerializeze este libidoul. Atracția. Maggie se linge pe buze și dorința lui crește. Poate că și atracția este tratată În vreun fel de formula asta. Peste scoicile crude așezate pe un pat de gheață și presărate cu sare din Marea Moartă, Sherrill Îl privește pe chelnerul care seamănă cu Clark Gable. — Seamănă un pic cu tipul ăla care a ajuns al doilea la Polul Sud, mereu uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nețărmurită gentilețe și nebunie fără de moarte. De cele mai multe ori se presupune că Sfîrșitul Lumii se va petrece aici, dar Grădina Edenului nu face decît să se lățească. Casa Sandinei este ascunsă În sînul unei grădini de rai. Cărărui pavate cu scoici și pietre plate duc către un chioșc de meditație și o clădire fără ferestre, din lemn de sequoia. Wakefield șade În bucătărie, Înconjurat de cele zece mii de cărți de bucate, În timp ce Sandina răsucește un joint imens. — Pe vremuri, soțul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
gros de bumbac, din cele ale hotelului, va scoate strălucitorul lui pistol Beretta și-și va zbura creierii. La revedere, șoptește Wakefield, Întorcînd spatele acestei viziuni. Aduse de un efluviu de parfum franțuzesc, două adolescente de cincisprezece ani, amețitoare, examinează scoica lumii pe care sînt pe cale să o Înghită cu un crud nesaț. Apoi, faimosul prezentator al unui show de televiziune pătrunde În hol, cu pași mici, de domnișoară, În pantofii de tenis marcă proprie. O echipă TV Îl urmează Îndeaproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de jivine. Ești nimic și ești de toate: aer, pasări călătoare, fum și vatră, vremi trecute și pământuri viitoare. Drumul tău nu e-n afară, căile-s în tine însuți. Iară cerul tău se naște ca o lacrimă din plînsu-ți. SCOICA C-un zâmbet îndrăzneț privesc în mine și inima mi-o prind în mână. Tremurând îmi strâng comoara la ureche și ascult. Îmi pare că țin în mâni o scoică, în care prelung și neînțeles răsună zvonul unei mari necunoscute
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Iară cerul tău se naște ca o lacrimă din plînsu-ți. SCOICA C-un zâmbet îndrăzneț privesc în mine și inima mi-o prind în mână. Tremurând îmi strâng comoara la ureche și ascult. Îmi pare că țin în mâni o scoică, în care prelung și neînțeles răsună zvonul unei mari necunoscute. O voi ajunge, voi ajunge vreodat' pe malul acelei mări, pe care azi o simt, dar nu o văd ? EVA Când șarpele întinse Evei mărul, îi vorbi c-un glas
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de izvor care îmi spală sufletul, lăsând în mine doar o bucurie curată. Îmi spun, în acele clipe, că așa trebuie să arate miezul secret al vieții. Seara, încep să număr stelele care se aprind pe cer. Așa cum aș număra scoici pe țărmul mării, cu degetele ude și pline de nisip. Nu mai simt nici oboseala, nici bătrânețea. Și totul se întîmplă de la sine, fără nici o constrângere. E o liniște care depinde numai de mine și pe care aș dori-o
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cărți, îmi îngăduiam rar luxul de a lenevi în iarba caldă; luxul cel mai puțin costisitor și cel mai apropiat de taina vieții într-o zi, m-am dus pe malul mării și acolo am văzut un înotător care pescuia scoici. Se afunda în valuri și când ieșea la suprafață deschidea pumnul să vadă ce a izbutit să culeagă. Uneori, nu era decât nisip. Alteori, în acest nisip scânteiau scoici umede. Dar de fiecare dată numai la suprafață, în lumina zilei
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pe malul mării și acolo am văzut un înotător care pescuia scoici. Se afunda în valuri și când ieșea la suprafață deschidea pumnul să vadă ce a izbutit să culeagă. Uneori, nu era decât nisip. Alteori, în acest nisip scânteiau scoici umede. Dar de fiecare dată numai la suprafață, în lumina zilei, putea să aprecieze ceea ce strângea în pumn. ― E clar că, umilindu-te, Inchiziția a stârnit în tine un orgoliu diferit de al nostru. ― Altfel mă uit acum la colinele
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
dincolo de enigmaticele ruine milenare, și În cele din urmă se opri. Căsuțe joase cu varul corodat de aerul mării și hoteluri neîngrijite cu draperii Învrâstate ce acopereau terasele ca niște pleoape se aliniau În fața mării. Era miros de alge, de scoici și de cocos proaspăt. Ostia Îi plăcu imediat. Ca și Emma de altfel. Pe malul mării, Salvatore insistase să-și cumpere o minge. Altfel, ce să facă o zi Întreagă cinci militari În ziua lor liberă? Pe la unsprezece plaja era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu ea, căci credeau că o impresionează. Ce rahați. Valentina nu văzuse niciodată cum sunt restaurantele acelea În care bărbații duc o femeie pe care o vor În patul lor. Dar În seara asta ea și tati puteau să mănânce scoici și să se prefacă că sunt logodiți. Îi surâse și se agăță de brațul lui. Îl ademeni, dulceagă, suavă, ca un demon. Hai să lăsăm aici monstrul, i-l plasăm mamei, În seara asta și mâine și duminică, ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
importante dar fiecare le vede incolore, inodore și adevărul râde multicolor. Joacă Mă joc cu soarele cu luna și cu steaua de mare... Le arunc în pulbere de rai. Păpușa are sufletul de gheață și plânge într-o lacrimă de scoică. Jocul e acum „Istoria”, sufletul, Zâmbetul trist” Care zboară „Până la soare” Prin „Azurul” inimii mele pentru că: Cerul+ Marea=Raiul ecuația copilăriei mele Contu Sebastian, clasa a VIII-a Școala Gimnaziala Nr.6 " Nicolae Titulescu" Constanța profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zâmbitoare. Marea-ancora mea De câte ori plec din orașul natal Gândul îmi zboară la mare. La marea mea de lumini și cristal La țărmul scăldat veșnic în soare. Oriunde mă duc port în suflet un val O plajă-aurie, un freamăt naval O scoică-mi șoptește-n ureche povești Cu plase, cu bărci, povești pescărești. Căci marea-i o lume de minuni sclipitoare E tot ce poate fi mai albastru sub soare Marea ne-ascultă, ne urmărește, O, da! Marea pe toți ne iubește
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]