5,013 matches
-
Crișan Andreescu Nina Cassian, una dintre cele mai cunoscute scriitoare de literatură pentru copii. În ultima parte a vieții a locuit la New York și s-a ocupat mai ales cu scrierea memoriilor. La vârsta de cinci ani a luat primele lecții de pian și a compus primul său vals. Tot
Nina Cassian a murit la vârsta de 90 de ani by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/36893_a_38218]
-
o stare la alta, procesul devenirii sale ca scriitor. Preluând titlul unui tablou al lui Giorgio de Chirico, romanul are, poate, cea mai densă încărcătură autobiografică dintre toate cărțile scriitorului. Seria de autor pe care aceeași editură i-o dedică scriitoarei care a scandalizat de la debut până la dispariție, Françoise Sagan, se îmbogățește cu Vânătăi pe suflet (traducere din limba franceză și note de Raluca Dincă, 152 pag.), roman ce are ca personaje doi aristocrați suedezi, Sébastien și Eléonore Van Milhem, frate
Alte noutăți de la Bookfest by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3537_a_4862]
-
gravitațional, fară să fie nevoie de pompe și consum electric. Singura contribuție financiară a cetățenilor racordați la o astfel de stație este taxa infimă de conectare. Ministrul Rovana Plumb a discutat cu reprezentantele fundației Mihai Eminescu Trust, Caroline Fernolend și scriitoarea britanică Jessica Douglas-Home, despre posibilitatea extinderii colaborării pe proiectele care sprijină conservarea mediului inclusiv prin creșterea responsabilității membrilor comunităților față de conservarea ecosistemului rural.
Rovana Plumb, la Viscri pentru proiectele fundației Prințului Charles by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35452_a_36777]
-
în 1972 în Sardinia, la Cabras, iar Fabio Stassi s-a născut în 1962, la Roma, într-o familie cu origini siciliene. Amândoi au debutat în 2006 direct cu roman - Il mondo deve sapere este inspirat de experiența trăită de scriitoare într-o companie multinațională, iar Fumisteria este inspirat de Sicilia anilor 50 și de masacrul de la Portella della Ginestra. Romanele apărute în limba română în colecții prestigioase dovedesc vitalitatea prozei italiene de astăzi, originalitatea ei, și două tendințe ale romanului
Revelații italiene by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3702_a_5027]
-
a contribuit la fondarea unor școli profesionale pentru fetele de culoare (Industrial School for Colored Girls în Delaware), a organizat acțiuni pentru emanciparea politică a femeilor prin acordarea dreptului la vot. Ziaristă de talent, Alice Dunbar-Nelson a fost și o scriitoare de uimitoare prolificitate. A scris versuri, nuvele, schițe, precum și un jurnal care prezintă un destin de excepție. Memorialistica ei reconstituie episoade din anii 1921, 1926, până în 1931. A fost publicat doar în 1984 și nu s-a bucurat încă de
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
povestiri The Goodness of St. Rocque and Other Stories (Bunătatea Sf. Rocque și alte povestiri). Contribuția lui va fi Poems of Cabin and Field (Poeme de cocioabă și câmp). Volumul este bine primit și o consacră pe Alice Dunbar ca scriitoare interesată de mediile creole din Louisiana. Ca în atâtea alte cupluri de poeți, iubirea trebuie să facă față și concurenței dintre două personalități accentuate, fiecare cu sensibilitățile și susceptibilitățile sale. La acestea se mai adaugă societatea cu impunerile ei care
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
-ntregul cel puțin cinci scriitori (bine văzuți, unii de public, alții de o minoritate selectă) care altminteri ar fi rămas în stare de embrion sau de haos, fără nimic realizat"3. Epistolele ce se transcriu aici, întâia oară, sunt trimise scriitoarei Sandra Cotovu (n. 1898 - m. 1987) pe care autorul Baladelor vesele si triste a debutat-o si sprijinit-o, permanent, relevându-i talentul si meritele literare. Îndrumările si sugestiile pe care George Topîrceanu le dădea tinerilor scriitori, si nu numai
George Topîrceanu și confrații săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6212_a_7537]
-
și rămâneau necunoscute celor mai mulți dintre noi. Personaje memorabile În DILEMATECA (nr. 85), Marius Chivu realizează o simpatică anchetă: Cel mai sexy personaj masculin din literatura română. Sunt de citit răspunsurile inteligente și nelipsite de franchețe, pe care le oferă câteva scriitoare: Lavinia Bălulescu, Ruxandra Cesereanu, Rita Chirian, Ioana Pârvulescu, Corina Sabău, Simona Sora și Cecilia Ștefănescu. Exemplificăm cu opțiunea exprimată de Ruxandra Cesereanu: „Optez și votez pentru locotenentul Ragaiac din romanul Rusoaica de Gib I. Mihăescu, întrucât fantasmele sale adînci și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3478_a_4803]
-
Juan, nici în aceea a lui Tristan. El este pur și simplu Ragaiac și, doar astfel, fiind ceea ce este, instaurează convingător o nouă tipologie masculină, aceea a fantasmatorilor de marcă, tulburători și vrednici să fie iubiți.” Un scurt comentariu: „aleșii” scriitoarelor intervievate sunt personaje din proza interbelică. Să fie acesta un semn că prozatorii de azi nu mai creează personaje memorabile de acest tip? Și-au pierdut ei, oare, știința de a iubi sau pe aceea de a descrie iubirea?
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3478_a_4803]
-
discret. De cealaltă parte, Liliana Corobca și-a făcut, cale de două romane, un proiect, se pare, din condiția emigrantului. Mai întâi, ea a survolat lumea traficanților de carne vie, în romanul Un an în Paradis (2005). Spun survolat, pentru că scriitoarea nu plonja decisiv în cavități psihologizante, și nu insista îndeajuns pe realitățile interioare, preferând o narațiune dinamică, cu miza pe șocul poveștii. Noul ei roman, Kinderland, prezintă un fenomen la fel de tragic: condiția copiilor părăsiți de părinții plecați la muncă în
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
din genocidul economic pulsiunile morții. Citim monologul nubilei pregătite să fie matură înainte de vreme („Sunt un om împlinit și o fată aproape mare”), pentru a se substitui părinților absenți. Șocul ce definește rapid o nouă identitate e efectul preferat al scriitoarei. Sonia din Un an în Paradis ajunge o femeie sigură pe manipularea trupului, după ce e vândută la un bordel. Ambele romane pot fi citite în cheia istoriei postindependență. Nu întâmplător, Pavel renunța la predarea istoriei pentru a se ocupa de
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
O poveste tragică a destinului societății basarabene, pe care Liliana Corobca o situa la marginile lumii, în noul infern capitalist, dublând fantoma celui proaspăt închis, sovietic. Interogația moralei și condiția femeii aveau mesaje clare, unite într-o temă preferată de scriitoare: copilăria ratată. Interesantă era în romanul Un an în Paradis psihologia nimfetei metamorfozate cu brutalitate. Sonia și eroina din Kinderland trec prin trauma maturizării forțate, pierzând toate sensurile copilăriei. Două singurătăți, prinse în anomaliile societății noi, imature. Realitățile din Moldova
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
Kesarion Breb își trimite umbra la asfințit să ajungă aproape de împărătița Maria. Romanul lui Jan Koneffke reînvie România interbelică, unde caruselul istoriei amestecă ame- țitor comedia și tragedia, realul și fantezia. Nu rezist ispitei de a cita calamburul unei distinse scriitoare și traducătoare, care a îmbrăcat splendid în straie românești pe autorii nobelizați din spațiul de limbă germană: Jan Koneffke a născocit un descântec fabulos despre țara pierdută, ce poate risipi deochiul aruncat de cărțile Hertei Müller.
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]
-
Do Not Cross, Editura Polirom, Iași, 2013, 184 pag. Tot ce-a scris până acum Dora Pavel ține de ideea de captivitate. Începând cu identitățile atomizate și încheind cu interogaț iile viciate, nimic nu scapă de teroarea alterității în lumea scriitoarei din Deva. Nu e de mirare că Dora Pavel construiește stranii hărți interioare, ce duc, fără excepție, spre ambiguități esențiale. Poezia ei era o tentativă de armonizare a sufocării existențiale. În proză, ea mizează pe felul cum exfolierile psihologice anunță
Terapia captivității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3513_a_4838]
-
eu tot mai complex. În fine, ultima etapă aparține unei împăcări strategice cu starea de captivitate existențială. O deficiență, în fond, dar care își are rațiunea ei. Cititorii o vor percepe ca un nivel superior al cunoașterii de sine. Miza scriitoarei are în vedere întotdeauna nuanțarea etapizărilor. În această poetică rezidă specificul prozei scrise de Dora Pavel. În cel mai recent roman, Do Not Cross, scriitoarea rămîne fidelă sistemului amintit. Cezar Braia este răpit de un bolnav evadat de la sanatoriu și
Terapia captivității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3513_a_4838]
-
rațiunea ei. Cititorii o vor percepe ca un nivel superior al cunoașterii de sine. Miza scriitoarei are în vedere întotdeauna nuanțarea etapizărilor. În această poetică rezidă specificul prozei scrise de Dora Pavel. În cel mai recent roman, Do Not Cross, scriitoarea rămîne fidelă sistemului amintit. Cezar Braia este răpit de un bolnav evadat de la sanatoriu și ascuns în pădurea de la marginea orașului. Povestea nu insistă pe relația călăuvictimă. Dimpotrivă. Cezar pactizează cu evadatul, descoperind în noua condiție argumentele pentru o destăinuire
Terapia captivității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3513_a_4838]
-
într-o permanentă stare de prizonierat se proliferează la tot pasul. Dora Pavel imprimă întregii lumi din Do Not Cross atracția irezistibilă pentru formele diverse de captivitate. Scris cu minime fisuri, dens și cu numeroase deschideri interpretative, romanul confirmă o scriitoare ce-și construiește un sistem prozastic dintre cele mai interesante în literatura noastră postdecembristă.
Terapia captivității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3513_a_4838]
-
premii și distincții literare. Povestirea „Poporul ales“ face parte din volumul Ludmilei Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele, în curs de apariție la Editura Humanitas Fiction, în colecția „Raftul Denisei”, coordonată de Denisa Comănescu. Ca în cazul mai tuturor romanelor și povestirilor scriitoarei ruse, tema majoră a volumului o constituie evocarea vieții unor oameni simpli, cu micile și marile lor drame cotidiene. În dragoste, în credință, în moarte, ele își păstrează însă întotdeauna o undă de seninătate și de umor care le conferă
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
vizez eu acum, constatativ și mentalitar, este o atmosferă generală de defăimare la adresa scriitorilor, prin promovarea calomniei, a intruziunii în viața intimă, a speculațiilor imunde. Troaca de porci practicată, uneori, în publicistică de condeie frustrate râvnește o spurcare programatică fățișă.” Scriitoarea analizează mai larg fenomenul: „Revista România Mare a dat tonul unei agresivități resentimentare și vulgare în vara anului 1990 (când revista a început să funcționeze) cu priză la public. Această priză la public a declanșat și în cazul altor ziare
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3570_a_4895]
-
se regăsesc în cartea Laviniei Bălulescu, dar asta nu-i totul. Izbește, înainte de toate, intensitatea cu care sunt trăite de eroină sentimentele și senzațiile. Toate sunt la maximum, de la iubirea obsesivă pentru un bărbat până la blazarea cotidiană, și e meritul scriitoarei că a putut să țină „temperatura” poveștii atât de sus fără să cadă în patetic sau derizoriu. E apoi, cum sugeram mai sus, atmosfera. Indiferent de evenimentele prin care trec personajele - anume am trecut peste relatarea acestora -, ceea ce rămâne pregnant
Spune-mi Aprilie by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3582_a_4907]
-
Cristina Alexandrescu Publicația americană The New York Times a publicat un amplu articol despre viața și scrierile Ninei Cassian. Jurnaliștii americani o numesc pe Nina Cassian "cea care l-a ironizat pe Ceaușescu", scrie antena3.ro. Scriitoarea a murit la New York, în apartamentul său din Manhattan, la începutul acestei săptămâni, la vârsta de 90 de ani, din cauza unui atac de cord. Nina Cassian s-a refugiat în Statele Unite ale Americii, după ce poemele sale care satirizau regimul comunist
O româncă, subiectul unui amplu articol din New York Times by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/36114_a_37439]
-
părăsească, recuperare datorată nepoatei sale, Monica Pillat, îngrijitoarea ediției, și a traducătoarei Mariana Neț. Ediția de față cuprinde și un set de povestiri intitulat Fata cocorilor, scris de către Pia Pillat la numai șaptesprezece ani. Dar despre ficțiunile genuine ale acestei scriitoare necunoscute până acum ne vom ocupa într-un articol viitor. Cine citește romanul, de fapt relatarea unor fapte reale, nu se poate să nu fie curios să afle ce s-a întâmplat cu cei doi fugari. Au scăpat într-adevăr
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
Geo Vasile Ingrid Beatrice Coman este o scriitoare româncă de limbă italiană care în prezent locuiește în Malta. Autoare a patru romane și a mai multor nuvele și eseuri în reviste și antologii europene, este una dintre vocile cele mai autorizate din literatura diasporei noastre. Temele sale preferate
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
adesea poematică și emoționantă. În plus, felul de a fi, atmosfera tipică pentru lumea satului nostru, pe cât de arhaic și umil, pe-atât de prolific și plastic, inclusiv d.p.d.v. lingvistic, de mulți scriitori români multipremiați dată uitării, a rămas pentru scriitoarea Ingrid Beatrice Coman obsesia principală a propriului imaginar, a tablourilor vivante ce se succed de-a lungul cărții. Ea scrie ca și cum ar fi trăit în toate acele sate pe care le zugrăvește fără să le numească. Fiecare din cele zece
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
al cincilea mandat consecutiv unei lovituri de stat. Cu toată prezența reprezentantului Organizației Internaționale a Francofoniei și a ambasadorului Franței la Brazzaville, discuțiile din Festival au fost animate și critice la adresa dictaturii. Totul a debutat cu o sfidare: o tânără scriitoare congoleză, Gilda Moutsara, s-a urcat pe scenă și, punând mâna pe microfon, sub nasul autorităților, a denunțat nepăsarea regimului față de poporul congolez, sărac într-o țară bogată, și lipsa de drepturi civile, inclusiv dreptul la liberă exprimare. Auditoriul a
Cultura în țara dictatorului () [Corola-journal/Journalistic/3822_a_5147]