1,205 matches
-
și am văzut că la poarta cimitirului făceau coadă lungă carele funebre cu sicrie în ele. Mă uitam lung și îngândurat cum din hornul înalt al crematoriului, una-două, răbufnea un nouraș de fum. Trupul parizienilor recent decedați se prefăceau în scrum și fum. La fel am văzut scrum și fum în cel mai frumos cimitir din lume, în cel de la Genova, pentru sutele și sutele de morminte funerare de rară valoare artistică. Pentru pământeanul cu puțin duh de credință moartea este
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
făceau coadă lungă carele funebre cu sicrie în ele. Mă uitam lung și îngândurat cum din hornul înalt al crematoriului, una-două, răbufnea un nouraș de fum. Trupul parizienilor recent decedați se prefăceau în scrum și fum. La fel am văzut scrum și fum în cel mai frumos cimitir din lume, în cel de la Genova, pentru sutele și sutele de morminte funerare de rară valoare artistică. Pentru pământeanul cu puțin duh de credință moartea este durerea durerilor, este scrum și fum; cei mai mulți
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fel am văzut scrum și fum în cel mai frumos cimitir din lume, în cel de la Genova, pentru sutele și sutele de morminte funerare de rară valoare artistică. Pentru pământeanul cu puțin duh de credință moartea este durerea durerilor, este scrum și fum; cei mai mulți oameni leșinați de durere se văd în cortegiul funebru dindărătul carului funebru. Însuși Cristos, în atotputernicia persoanei sale divine, nu și-a stăpânit lacrimile în fața mormântului lui Lazăr, prietenul său. (In 11,35). Între literele românești putem
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
la "locul de muncă" ne opream, puneam sacii jos și plecam cu lopățica în mână în căutarea materiei arse de natură zootehnică. Acolo, undeva pe câmpia Bărăganului, sub atenta supraveghere a zeului Ra, înfierbântat și eruptiv, gata să pârjolească până la scrum tot ce mișcă în fața lui patru mogâldețe i-au atras atenția în mod deosebit. Curios și dornic să afle tot ce se întâmplă în împărăția lui, s-a apropiat și mai mult pentru o mai deplină și exactă cunoaștere a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
crematoriu în aer liber care te înfiora de groază. Toată păduricea mirosea a carne rumenită, de parcă mii de grătare invizibile pregăteau fripturi pentru un ospăț de proporții sardanapalice. Plutea prin aer mirosul irespirabil de pene arse și de carne făcută scrum. Jos, puii care printr-un miracol nu muriseră încă erau lichidați fără milă într-o nepăsare de-a dreptul criminală. În stânga și în dreapta mea, lopețile vâjâiau prin aer repezindu-se cu o ură bestială asupra puilor nevinovați, cu ciocurile larg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de mulțumire. Era recompensa și suportul succeselor, atenuantul și consolatorul eșecurilor, diluantul plictisului, martorul mut al faptului că totuși exist, răspunsul afabil la unele solicitări lăuntrice și simbolul vremelniciei, al plăcerii care se volatilizează, care se preface în fum și scrum, în nimic. Cel mai mult îmi plăcea, când eram în străinătate, după lungi și obositoare plimbări pietonale, să intru în holul marilor hoteluri - Hilton, Sheraton - , să mă las să cad în brațele voluptuoase ale fotoliilor adânci și să privesc luxul
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
-mi supraviețuiască, așa că arză-le-ar focul. Zis și făcut. Și am continuat să trăiesc liniștită, de azi pe azi. Când Radu Pavel Gheo mi-a cerut să colaborez la cartea aceasta, chiar îmi ștersesem din minte „experiența personală“ făcută scrum și am ezitat. Numai că hazardul a potrivit lucrurile ca în convențiile romanești facile. Toamna trecută am purces la o nouă repriză de simplificare: după hârtii personale, haine și obiecte inutile, a venit rândul bibliotecii, cu rafturi curbate de încărcătură
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
să adune tot ce fusese rău, toată suferința ei, să o ascundă undeva într-un fișier al creierului, unde să nu mai umble niciodată, sau să fi fost un Prometeu să fure foc din cer, să producă flăcări, să facă scrum tot ce încerca să uite și nu reușea. Dar cine poate șterge sau uita trecutul? Nimeni, nimeni nu-l poate scoate din cuibușorul lui trândav, ascuns fățarnic după ceafă, scoțânduși toanele când îți este lumea mai dragă. Uneori, Carlina visa
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lipsit de orice patos, pentru că așa au vrut autorii lui. Uite ce frumos arde ! , ar putea spune cei trei foști colegi de liceu adunați întâmplător pe litoral, unul cu nevastă și copil, ceilalți fără. Tinerețea lor. A ars deja e scrum. Boogie este de fapt filmul unei generații, dar ar putea fi al oricărei generații de 30 și ceva de ani. Iar Radu știe despre ce vorbește ; chiar și când nu se trage nici un glonte și nu moare nimeni, doare. Doare
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mare, care doarme cu mine, lîngă calorifer. "Ce faci acolo?", îl întreb. Am făcut oleacă de pipi și usuc pijamaua". Sper că nu l-ai bătut. Cum să-1 bat?! Tace o clipă, aranjează mai bine cărțile de pe birou, scutură îndelung scrumul țigării într-o scrumieră de sticlă, adună cu vîrful degetului arătător firicelele de scrum de pe birou, le pune pe marginea scrumierei și, fără să mă privească, întreabă: Ce faci, te însori cu Livia? Cred că da. De unde știi de ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
oleacă de pipi și usuc pijamaua". Sper că nu l-ai bătut. Cum să-1 bat?! Tace o clipă, aranjează mai bine cărțile de pe birou, scutură îndelung scrumul țigării într-o scrumieră de sticlă, adună cu vîrful degetului arătător firicelele de scrum de pe birou, le pune pe marginea scrumierei și, fără să mă privească, întreabă: Ce faci, te însori cu Livia? Cred că da. De unde știi de ea? V-am văzut împreună. Ai vreo obiecție? O, nu ! Chiar mă bucur. E timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
miră el. Cum "iar"?! strîng eu din umeri nedumerit. Credeam că nu mai scrii. Te pomenești că-i tot despre viața de uzină... Dacă alta nu cunosc... Ion se ridică furios de pe scaun și merge la chiuvetă, să scuture acolo scrumul de țigară. Îți amintești, izbucnește el, la restructurarea din '73, ai fost printre puținii, dacă nu singurul, căruia i s-a dat decizie de disponibil, fără să i se asigure alt loc în combinat, deși mai erau libere vreo trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
coarda! Acum, ar urma ca eu să o întreb dacă are vreo propunere. Îmi place foarte mult să mă plimb pe vreme urîtă, îi răspund. Sînt doar eu, cu gîndurile mele. Doamna Teona rotește încet țigara între degete, privind fix scrumul destul de lung. Cînd scrumul se rupe și cade pe birou, ea surîde încet, meditativ. Tu, cu gîndurile tale... Spune-mi, schimbă ea tonul, știu că ești prieten cu pictorul Cetină. Poți să-l convingi să-mi vîndă "Pasărea măiastră"? Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ca eu să o întreb dacă are vreo propunere. Îmi place foarte mult să mă plimb pe vreme urîtă, îi răspund. Sînt doar eu, cu gîndurile mele. Doamna Teona rotește încet țigara între degete, privind fix scrumul destul de lung. Cînd scrumul se rupe și cade pe birou, ea surîde încet, meditativ. Tu, cu gîndurile tale... Spune-mi, schimbă ea tonul, știu că ești prieten cu pictorul Cetină. Poți să-l convingi să-mi vîndă "Pasărea măiastră"? Îmi place și mie. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în baie, face ea un gest cu țigara spre ușa care desparte baia de cameră. Se poate întîmpla oricui să verse... Trage un fum din țigară, își trece mîna stîngă de cîteva ori prin păr, aranjîndu-și-l, își netezește fusta, scutură scrumul în scrumiera micuță de pe noptieră, își rotește privirea prin cameră, surîde cînd observă sacoșa cu casca de protecție în ea și devine gravă cînd privirea i se oprește asupra mea. Uneori, strînge ea din umeri, vărsatul are și motive psihice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tovarășul Vlădeanu să pățească ceva..." Poftim! exclamă Don Șef, ce argument mai bun îmi trebuia ca să fiu sigur că între dumneata și ea a fost totuși ceva?! Tac și mă joc cu mănușile, lăsîndu-l să spună tot. El însă privește scrumul țigării îndelung, surîde, mai trage un fum, scutură scrumul pe fereastră, apoi continuă: Nu spun că nu țin la dumneata, dom' Vlădeanu, dar... Există totuși niște... Uite: cînd Brîndușa mi-a spus să-i dau scris tot ce-am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ce argument mai bun îmi trebuia ca să fiu sigur că între dumneata și ea a fost totuși ceva?! Tac și mă joc cu mănușile, lăsîndu-l să spună tot. El însă privește scrumul țigării îndelung, surîde, mai trage un fum, scutură scrumul pe fereastră, apoi continuă: Nu spun că nu țin la dumneata, dom' Vlădeanu, dar... Există totuși niște... Uite: cînd Brîndușa mi-a spus să-i dau scris tot ce-am văzut la hotel, m-am simțit jignit. Am înțeles, ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Viziunea unui nebun); poezii de G. Dan, Cicerone Th[eodorescu], Ghelbert (talent) și Jebeleanu, trad[ucere] din Ady Indre? din ungurește. Ședință simpatică, fără asperități și cu discuții sincere. S’a terminat la 9, cu aceeași fumăraie, uși deschise, strângerea scrumului. Masă frugală și copiii la culcare, repede. Și acum, obosită, scriu repede salutul meu jurnalier, azi duminical. Sunt îngândurată, am o săptămână grea; de plătit marți 3 500 de lei la Banca de Scont și la școală nu e niciun
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai stai, du-te după ele! Și tati unde s-a dus? La naiba, am chef de o țigară... — Suze, n-ai voie să fumezi! zic îngrozită. Nu e bine pentru... Mă opresc exact la timp. Că poți să dai scrum pe rochie? sugerează Luke, foarte săritor. — Da. Și... să ți-o arzi cu țigara. Când ajung înapoi în hol, după ce mi-am recuperat florile din dormitorul lui Suze, mi-am împrospătat rujul și am coborât, îl găsesc pe Luke singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
artistic decât coborârea lentă a brațelor palide ale unei balerine; pe scurt, ceva ce am fost În stare să apreciez abia după ce obiectele și ființele pe care le-am iubit cel mai mult la adăpostul copilăriei mele se prefăcuseră În scrum sau fuseseră Împușcate În inimă. Există un apendix la povestea Mademoisellei. Când am scris-o prima oară nu aflasem câteva uluitoare supraviețuiri. Astfel, În 1960, vărul meu din Londra, Peter de Peterson, mi-a spus că dădaca lor englezoaică, deja
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pur și simplu dezinformării. Prietenul meu știa câte ceva despre trecutul Rusiei și acest ceva Îi parvenise prin canalele comuniste poluate. Când era provocat să justifice teroarea bestială legiferată de Lenin - camera de tortură, zidul Împroșcat cu sânge - Nesbit Își scutura scrumul din pipă de mânerul ușiței de la sobă, Își Încrucișa din nou spre stânga picioarele uriașe, cu Încălțări grele, Încrucișare spre dreapta, și bălmăjea ceva referitor la „Blocada Aliaților“. Vâra laolaltă sub eticheta „elemente țariste“ emigranți ruși de toate culorile, de la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
după un pion În cutie, Îl ia, În timp ce mintea Încă mai chibzuiește dacă e mai bine să respingă un atac sau să temporizeze și, când deschizi pumnul, constați că s-a scurs poate o oră Întreagă, o oră prefăcută În scrum În cursul activității cerebrale incandescente a jucătorului. Tabla de șah din fața lui este un câmp magnetic, un sistem de tensiuni și de abisuri, o boltă Înstelată. Nebunii se deplasează pe ea ca niște reflectoare. Calul acesta sau celălalt este o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
licăresc ca o puzderie de licurici. Și mie mi-i în grijă, gângăvește Gheorghiță. Copchiii, muierea și oile le-am băjenit la codru. Tot codru' sireacu'... De mă duc, bădie Toadere... cum îi lăs de mă duc?... Că totu-i scrum și cenușă... O ave grijă Domnul? se întreabă și își cufundă obrajii în palme. Ține-ți firea, Gheorghiță-taică... Nu dăm ortu' popii cu una cu două, suntem neam tare al dracului, ducem la tăvăleală. Gheorghiță cu gândurile duse, murmură: Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Da' mai 'nainte, tăt rumânu, singur-singurel, să-și pună foc la bojdeucă, la holdă, la fâneață, la tăt, la tăt, îngână Gheorghiță cu obidă. Și la noi o vin't porunca aiasta, că, când or vini turcimea, un pustiu de scrum și cenușe să se caște 'nainte, să n-aibă nici apă după ce bea... Gheorghiță oftează din toți rărunchii: Să vezi jălanie pe muierea me, când am vin't cu focu': "Văleu!! Nu te lăs Gheorghițăă!!...Nu te lăs s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Pârcălabii răspund cu capul! Măria ta, e Ziua Domnului, îi reproșează Teoctist. Mare păcat! Mai pune și Sfinția ta o vorbă bună " Acolo Sus". Ne iartă Doamne-Doamne, doar pentru cruce nădușim... Stanciu oftează să-și dea duhul: Altă moarte, alt scrum, alte lăcrămi... Nu... nu s-ar putea să cădem la o pace, cumva? Nu mai putem da îndărăt. Ar fi păcat să pierdem ce-am cucerit. Și-apoi, nu vom fi singuri, Apusul va merge cu noi. Avem înțelegeri, avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]