2,019 matches
-
orgoliului sărăciei. O sărăcie resimțită invariabil ca simbol al cinstei, neprihănirii, moralității fără fisură. Formula „sărac, dar cinstit“ nu are atât menirea de-a idealiza simplitatea armonioasă a pauperității (!), cât echivalarea automată a bogăției cu hoția, sperjurul, corupția, lipsa de scrupule... cu orice, numai cu munca, onestitatea și firescul profitului - nu! Sigur că avem și câteva insule turghenieviene de medelenism, personaje precum Sașa Comăneșteanu, câte un boier „ghepardian“, literatura tihnei la conac, mustoasa memorialistică a vieților bine rostuite, unele „figuri pozitive
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
scoborî scara în fugă. Ce însemna refuzul lui? Ada se roși de mânie și de părere de rău. Abia prins, mierloiul scăpa. De ce? In adevăr, de ce? Simțise Lică că e vorba de robie, ceea ce nu putea suferi? Avusese cumva vreun scrupul? Nu! Băgase de seamă că nu e vorba de un chilipir fără osteneală, așa cum dorea el? Sau poate mediul acela nou, înainte de a-1 cuceri, îl speria? Acolo, în fața omului galben, femeia negricioasă nu-l mai aprinsese cu ochii ei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și satisfăcut. Acestea erau resorturile vieții intime, altfel ca aspecte. Drăgănescu se prezintă ca un domn serios, corect, ce nu vorbea nici prea mult, nici prea puțin, ce nu făcea gesturi, sobru, plin de bun-simț și destul de inteligent, dar cu scrupulul lăudabil că nu e destul. Președinte în numeroase consilii de administrație, director al unei bănci solide, politicienii îl căutau. Renunțase la un scaun de deputat în favoarea unui protejat al guvernului și dobîn-dise, astfel, recunoștința șefului de partid, care, la prima
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
reluase repede supremația și profita de ea în tot felul. Cu prima ocazie intrase la el dimineața, cu zgomot, ținând în mâini registrele albastre ale intendenței casei, care erau pentru Maxențiu chinuitoare ca niște lipitori și îi spusese fără nici un scrupul: - S-a cheltuit enorm cu boala! Ar fi bine să fii mai sănătos! Urare, desigur, plăcută, dar amenințare pozitivă. Cum! In loc să se teamă ca mai deunăzi - credea el - să se teamă că prințul Maxențiu o va lăsa, va
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de ea. Nu i se ura încă, si in ce privea beneficiile, metoda îi era indiferentă. Peste confortul programului, era rost de mici avantagii suplimentare, cultivând pasiunea conjugală a lui Drăgănescu. O cultiva! Nu o costa nimic. N-avea nici scrupule, nici ambiții de prisos. Drăgănescu putea comenta toate faptele mari ale Elenei; putea descrie un dlner la care Norica nu asistase și unde Elena strălucise între oameni de înalt merit; putea arăta temeri pentru succesul planurilor ei muzicale si admirația
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mulțumită de puțină odihnă de n-ar fi junghiurile. Altfel, zicea că e bine îngrijită. Venea zilnic secundul de la Filantropia, simpaticul Romulus. Venea și maseuza tot de-acolo. Apoi baba cu leacurile ei, de care buna Lina se slujea fără scrupule . Mai era și fata aceea ... și Rim zicea că nu e nimic grav. Parcă ce putea fi o luxație! Tocmai în ziua aceea baba era iar cu toane, de aceea Elena 0 găsise singură. De un timp baba era de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o va asculta, dar trebuia prudență pentru a nu pune în evidență sentimentele și pentru a evita comentariile. De aceea, prințul lua un aer din ce în ce mai secret si mai exaltat. După multe ezitări și calcule, într-una din zile, luptând cu scrupule si obstacole imaginare, Maxențiu combinase timpul și spațiul și găsise momentul de a fi singur cu Elena. Elena, ce nu-și da seama de acel calcul, se bucurase că Maxențiu are să-i spună ceva, probabil tocmai în chestia Leysins. Așa
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Lina pofti pe Mini în odaia de culcare. Când intrară în vestibul ieși din biroul lui însuși doctorul Rim. Așadar, toată lumea era acasă! - Am o scrisoare pentru dumneata! îi spuse Mini scurt. Acea afacere i-1 făcea nesuferit. Avea unele scrupule. Fie că Rim nu era consanguinul Siei, erau însă în judecata lui Mini unele căi, grozav de intime, pe care soțul și fiica Linei se întîineau în vinovăția lor. O dezgustase. Desigur era destul de deprinsă cu astfel de cazuri din
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe care mi le amintesc le-am stors la maximum în cărțile mele. Totuși, sunt câ teva despre care, din diferite motive, n-am putut scrie, căci doar teoretic „totul e de vânzare“ când ești scriitor. În realitate, mii de scrupule și rețineri te fac să omiți câte-un fapt în aparență neînsemnat, dar care (și dovada sunt tocmai scrupulele tale) poate fi un tunel către straturile vulnerabile ale sinelui tău. Noi nu suntem interfața socială pe care o numim „persoana
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
din diferite motive, n-am putut scrie, căci doar teoretic „totul e de vânzare“ când ești scriitor. În realitate, mii de scrupule și rețineri te fac să omiți câte-un fapt în aparență neînsemnat, dar care (și dovada sunt tocmai scrupulele tale) poate fi un tunel către straturile vulnerabile ale sinelui tău. Noi nu suntem interfața socială pe care o numim „persoana noastră“: cineva dindărătul ei, o ființă in comparabil mai vastă, ne controlează, modelează, cenzurează de multe ori gândurile și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
din cap. După care zise: - Înțeleg că o căsătorie în grabă nu ar fi un lucru înțelept. Dar o legătură foarte intimă cu înțelegerea făcută între mine și tine că rezultatul final va fi căsătoria, ar trebui să dea satisfacție scrupulelor tale religioase. Gosseyn se trezi zâmbind; pentru că era... sigur... un subiect de care Semantica Generală nu se ocupase niciodată. Dar se simți în siguranță. - Fără Semantica Generală, șopti el confidențial. În timpul acestui schimb de opinii, deși fusese scurt, femeia trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
alegerile câștigate în '96. Urmarea a fost una singură: deconstrucția, lipsa oricărui sprijin, pesimismul și frustrările continue, opoziția și participarea la putere, într-un cuvânt ambiguități atitudinale și confuzii pe toată linia dublate de cinismul unor politicieni lipsiți de orice scrupule, interesați de învârteli personale, având ca alibi tocmai idei și idealuri civice preluate din retorica grupărilor respective. Senzația actuală este că elita intelectuală, în varianta construcției ei civic-politice bucureștene, este caracterizată de un soi de naivitate proastă, inși trași pe
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
diferitele feluri de români. În rânduri puține, prin crochiuri esențiale, autorul epistolei schițează o tipologie a oamenilor politici ardeleni și din Vechiul Regat, distingând între naivitatea morală și lipsa de experiență a primilor, și îndrăzneala și inteligența ofensivă, debarasată de scrupule, a celorlalți. Portretul făcut elitei ardelenești nu este deloc flatant, iar cel al politicienilor regățeni este de-a dreptul antipatic. Dar în privința aceasta, Vuia mai schițase și anterior judecăți de valoare. Într-o scrisoare către Iosif Popovici, docent la Universitățile
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
dar aș vrea să petreci cît mai mult timp în camera treizeci și nouă. — Dar dacă pacienta mea se face bine și vrea să plece cu mine? O s-o abandonez pe a doua? Ozenfant dădu semne de nerăbdare. — Astea sînt scrupule de novice. Pacienta unu n-o să se vindece, iar tu n-ai nici un motiv să pleci. Să presupunem că ai pleca și ai ajunge îceea ce e aproape imposibil) pe un continent mai însorit, cum ți-ai cîștiga pîinea? Curățînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-i să ne mai aducă mîncare. O să ne vină mai ușor să nu pomenim de mîncare, cînd o să avem cîte ceva. Nu promit nimic, dar o să fac tot ce pot, zise Munro încruntat și plecă. — N-ai nici un fel de scrupul! spuse Lanark privind-o fix. — Dar nu-ți pare bine că nu sînt ca tine? îl întrebă ea jignită. — Foarte bine. Atunci, demonstreaz-o, te rog. Auziră cum tehnicienii își iau aparatele și pleacă din salon. Mai rămăseseră doar cîțiva doctori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a pune sub ascultare videofoanele tuturor persoanelor periculoase. Iar Thorson include printre acestea și pe proprii săi subordonați. Iată de ce nu trebuie să vă așteptați la vreun ajutor din partea lui Crang. El trebuie să se arate dur, energic și fără scrupule, căci altfel ar fi destituit din postul său de conducere. Dar vreau să fiu cât mai concis. Însuși faptul că există toți, precum și enigma potențialului dumneavoastră mintal au obligat o enormă mașină de război să bată pasul pe loc, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Thorson îi înfipse acul unei seringi în braț, deasupra cotului, dar se nărui ca o piatră. Gigantul o prinse cu ușurință în cădere. X continuă: ― Vezi tu, Gosseyn, care-i superioritatea noastră față de nearistotelieni. Ei sunt plini până la refuz de scrupule, în timp ce noi suntem animați numai de dorința de a câștiga. Deci acest mic incident are drept scop... Se opri și o expresie de surpriză îi contractă trăsăturile. Substanța dură din care erau confecționate piciorul, brațul și corpul scoase un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
a pune sub ascultare videofoanele tuturor persoanelor periculoase. Iar Thorson include printre acestea și pe proprii săi subordonați. Iată de ce nu trebuie să vă așteptați la vreun ajutor din partea lui Crang. El trebuie să se arate dur, energic și fără scrupule, căci altfel ar fi destituit din postul său de conducere. Dar vreau să fiu cât mai concis. Însuși faptul că există toți, precum și enigma potențialului dumneavoastră mintal au obligat o enormă mașină de război să bată pasul pe loc, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Thorson îi înfipse acul unei seringi în braț, deasupra cotului, dar se nărui ca o piatră. Gigantul o prinse cu ușurință în cădere. X continuă: ― Vezi tu, Gosseyn, care-i superioritatea noastră față de nearistotelieni. Ei sunt plini până la refuz de scrupule, în timp ce noi suntem animați numai de dorința de a câștiga. Deci acest mic incident are drept scop... Se opri și o expresie de surpriză îi contractă trăsăturile. Substanța dură din care erau confecționate piciorul, brațul și corpul scoase un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Adesea, tehnologii înțeleg tactica folosită contra lor mai bine decât o înțelege cel care o folosește, dar nu se pot hotărî să se răzbune prin aceleași mijloace, căci s-ar simți înjosiți. - Vrei să spui că dumneata n-ai asemenea scrupule? îl iscodi McCann. Grosvenor nu-i răspunse. - Să zicem că ai fi ajuns la concluzia că domnul Kent trebuie eliminat, stărui geologul. Ce-ai face în acest caz? - Deocamdată, gândurile mele se mențin în sfera legalității, răspunse Grosvenor, cu prudență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Lângă Tokio trăia un vestit războinic Samurai, care a decis să-i indrume pe cei tineri in budismul Zen. Se spune că în ciuda vârstei înaintate, el putea înfrânge orice adversar... Într-o după-amiază, un luptător - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns în localitatea unde trăia batranul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la luptă, aștepta până când adversarul făcea prima mișcare și apoi contraataca cu viteză. Tânărul luptător nu pierduse încă nici o luptă. Auzind de reputația Samuraiului
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
Nu puteți să-mi cereți asta! ― Am făcut-o, dragul meu, e inutilă orice discuție. Știu ce se petrece acum în sufletul dumitale. Renunțase brusc la pronumele de reverență. Surâdea și vorbea cu o voce neașteptat de caldă: îți faci scrupule, conștiința clocotește, cuvinte mari, incendiare, îți ard creierii: datorie, trădare etc. Oricum va trebui să treci peste ele. De ce nu vrei să te menajezi? Alexandrii își aprinse crispat o țigară. Repetă buimac încercînd parcă să înțeleagă. ― Oricum va trebui să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tiranul ce dirijează acest asalt coordonat din citadela sa tibetană, este ecoul unei întregi promoții de dictatori ce bântuie veacul al XX-lea. Imperiul său este moștenitorul ambițiilor universale ale Japoniei și Germaniei, dar posedă și vocația exploatării lipsite de scrupule pe care o probează Uniunea Sovietică, dincolo de limes-ul central și est-european. Imperiul galben, cel care reușește să împingă armata de rezistență în caverne și în adâncuri de mare, unește pasiunea pentru distrugere cu o artă rafinată a terorii. În
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
rând, orașele sunt nivelate și transformate în ruină, iar efigia terifiantă a ciupercii atomice este un decor cotidian. Fricile occidentale ale începutului de război rece sunt transcrise, grafic, de Jacobs - cum se poate rezista în fața unei forțe care nu cunoaște scrupulul etic și stăpânește secretele tehnologiei dedicate distrugerii ? La această intero gație, răspunsul lui Jacobs este, schimbând ce-i de schimbat, răspunsul camusian pe care îl oferă solidaritatea suicidară și nobilă a mișcărilor din Europa ocupată de germani. Rezistența se întemeiază
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în jurul său, Sanders ocupă și amenință, succesiv, pământul, apa și văzduhul. Mania sa robotică este reflexul neîncrederii sale în loialitatea umană. Oscar, robotul miniatural de care nu se desparte niciodată, este superior oamenilor și indispensabil tocmai prin această absență a scrupulului moral. Misiunile ucigașe sunt duse la capăt cu o exactitate mecanică. Bizar și vizionar, Sanders dă un nou sens, terifiant, obiectelor celor mai nevinovate. Atacurile sale sunt purtate de jucăriile înzestrate cu arme de foc, iar jaful este executat de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]