1,460 matches
-
cea mai înaltă autoritate prevăzută de legi, încredințați că rămânea în mâinile lor. Printre atâtea speranțe tainice, tânărul Împărat intră pentru prima dată în Curie. Amestecul de emoții, amintiri, răzbunare și orgoliu era copleșitor, însă în ochii senatorilor care îl scrutau părea ezitarea timidă a unui om lipsit de experiență. El ascultă nemișcat proclamația oficială, conștientiză cuvintele care așterneau pe umerii săi, ca o mantie, cea mai vastă putere din lumea cunoscută. În viitor, în momente asemănătoare, alții aveau să simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
gării s-o conducă până acasă. Câtă invidie, atâta gelozie!) Gabriel avea ochii albaștri de culoare abstractă, lipsiți de afect. „Eu pot să te hipnotizez, te voi bate imediat!“, mi-a spus. A fost un duel surd, căci, În timp ce ne scrutam Încordați, am avut senzația că Îmi pierd echilibrul, că alunec În gol și mă las stăpânit de o voință/forță mult mai intensă decât acelea cu care mă Înfruntasem până atunci În asemenea Împrejurări. La un moment dat, am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acela cretos de regină habsburgică; acum, primul lucru ce inspectez când sosește sunt obrajii; apar sau nu acele petale Însângerate, semn al ridicării bruște a tensiunii erotice? Mă cobor cum n-aș fi crezut vreodată că aș fi capabil. Mă scrutez cu o curiozitate continuă: ce voi mai inventa ca să torturez o biată ființă ce nu are altă vină decât aceea că s-a născut cu o concavitate În locul unde eu am o formă convexă. (luni) Ne oprim la o cofetărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ei, va fi romancierul viitorului. Să te oprești din gândire și să privești o muscă! Câtă gratuitate, atâta subtilitate. Mă amuzam astăzi când un asistent harnic ne vorbea despre Hamlet În limbaj prețios; ar trebui să Învețe economia de mijloace, scrutând mersul muștei Între două litere de carte. A fi sau a nu fi... muscă! (joi) Îi povestesc lui A. câte o Întâmplare din copilăria mea; mă bucură emoția cu care mă ascultă. Cu această ocazie, constat cum mă complac În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tolerez doar pentru a-mi demonstra puterea asupra sexului slab (chiar atât de „slab“, cum se spune În această expresie stereotipă, nu este!); crește Înăuntru un val de căldură, dilatându-mi porii; respir cu forță, foalele plămânilor vibrează muzical; mă scrutez, mă observ din afară ca un străin. De unde această putere asupra lui A.? De ce raporturile noastre nu sunt reciproce? Dar ea știe că eu nu cedez și nu se revoltă. Oare de ce nu se revoltă? Dar dacă mă Înșală ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Nietzsche? Citind textul, nici unul dintre silogismele mele fabricate ad-hoc nu mă mai Încântă; apărarea vieții lui Socrate se reduce la o retorică goală, a cărei subtilitate În sine nimeni nu mai are răbdarea s-o urmărească. Socrate este primul modern; scrutându-se pe sine ca posibil etalon al umanului, el deteriorează definitiv raporturile cu instanța transcendentă a mitului. Nu există nimic mai important decât subiectul cunoscător ce se ia În stăpânire pe sine și-n același timp ia În stăpânire realul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
transcendent. Dacă nu m-ați condamna la moarte, libertatea opțiunii mele ar fi pusă În dubiu de cei care ar dori să probeze asemenea opțiune. Socrate vrea să destranscendentalizeze discursul, demonstrând că acesta stă În posibilitatea oricui vrea să se scruteze ca existență gânditoare. Ceea ce deranjează orice dictatură este tocmai asumarea individuală a discursului; acesta trebuie să rămână un dat transcendent, nu trebuie să fie probat de indivizi ca manifestare a liberului arbitru. Socrate vrea să desființeze ierarhizarea socială impusă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
verdele neverosimil al brazilor, are loc o reducere nefirească a debitului meu verbal; parcă nu mă mai pot servi de cuvinte, le simt serbede și observ cum orice vocabulă mă Îndepărtează de realitatea vitală. Atunci tac, să nu falsific existența, scrutez frunzișurile secrete, spionez scorburile Întunecoase pline de umezeală, ating mușchiul crescut pe trunchiuri și mă simt tras În sus de ramuri cu putere; nu știu de ce apetitul sexual se diminuează treptat și orice atingere de corpul femeii mă cutremură visceral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ziceam mai Înainte că În mine există un element sentimental și unul logic, logicul dictând Întotdeauna. Ei bine, nu e adevărat. În mine există un om, o ființă care se ocupă cu zeci de mărunțișuri zilnice, și un supraom, care scrutează Întreaga omenire, spațiul, timpul, toate categoriile filosofice cunoscute. Pigmeul ăsta slut din mine Își duce viața lui, o viață pe care el o numește „plină“, dar pe care supraomul o numește meschină. Ca orice viață luată În parte. Dar orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ușă, așa că făcu tot posibilul să ajungă în camera alăturată înaintea lui. - Charles, vrei să aștepți câteva momente cât timp mă asigur că nu e niciun pericol? Spunând acestea, Martinez ajunse în cealaltă cameră și își recuperă arma de la gardian; scrută apoi cu mare atenție holul și camerele alăturate. Urmă apoi acea voce catifelată în spatele lor. - Sărut mâinile, doamnă. Sachs detectă instantaneu un anumit ritm al vocii caracteristic celor care au lucrat îndelung în domeniul serviciilor și care au avut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
el. Acesta era unul din cele mai mari talente pe care Katherine le avea: îi citea gândurile aproape telepatic. - Ce e? șopti ea. Îi povesti pe scurt ce aflase de la Lincoln Rhyme și de la echipa acestuia. Ochii ei începură să scruteze toate cotloanele cortului, repetând gestul pe care îl făcea el încă de când ajunsese, căutând bomba și privind spectatorii în același timp. - Și ce facem acum? întrebă ea răspicat. Se gândi câteva momente, apoi îi dădu câteva instrucțiuni. La final, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pentru a-l ucide pe Tony Calvert. Simți cum pulsul îi crește; scoase arma din teacă și porni în viteză spre locul unde gardianul - gardian, în aparență - se făcuse nevăzut. Unde? Unde era Weir? Alergând spre Strada Centrală, Roland Bell scruta cu atenție priveliștea. Mașini, camioane, vânzători de hot dog cu gheretele lor aburinde, tineri care lucrau la firmele de avocatură sau băncile cu program non-stop, oameni amețiți de atâta bere venind dinspre port, oameni care ieșiseră să-și plimbe câinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
proiecție, va rula unul dintre filmele lui Yang? Chicoteala lui primi drept răspuns o privire acră din partea soldatului de pe scenă. Era clar că nu avea Încredere În Jim, care se ținea departe de el. Ferindu-și ochii de soare, soldatul scrută băncile de lemn, pe care ședeau cîțiva deținuți În soarele după-amiezei. La trei rînduri În spatele lui Jim, era soțul cărunt al unei misionare muribunde, care zăcea pe salteaua ei, În dormitorul de ciment de sub cinematograf. De cînd venise nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
apă de mare, apoi se scufundă, continuând să înoate în fața mea. Ascultam zgomotul trupului ei care despica apa, tot mai departe. Eram nemișcat, țineam ochii închiși, picioarele puțin desfăcute, mă lăsam legănat de curent. Poate dedesubt era vreun peștișor care scruta chila trupului meu. M-am întors și am coborât cu ochii deschiși în strălucirea care străpungea albastrul, am coborât până la răcoare, și am rămas pe fundul apei, unde nisipul se agita ușor. Am mișcat buzele în surzenia apei. Am violat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
exact ca și viața. Manlio glumea, se umfla în pene, dar nu era vesel. Avusese un necaz în sala de nașteri, bâiguia câteva fraze de efect, își plângea de milă și, evident, mințea. Era fără să vrea nesincer, nu se scrutase niciodată atent și nici nu avea intenția să o facă. Urmărea mișcările celorlalți și sfârșea prin a le da ascultare. În seara aceea, cu ardoarea unui adevărat prieten, încerca să pătrundă în vizuina profundă în care eu călătoream fără chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o încrucișare ciudată între un pescăruș și o barză neagră. Pieptul i se umflă și i se dezumflă ritmic.Trebuie să fi înfruntat un zbor dificil pentru a ajunge pe acest suport plutitor. Nu pare deloc blândă, aproape că sperie. Scrutează marea cu ochi hrăpăreți, bordați de piele roșie, pare să-și caute traiectoria pentru următorul zbor. Are un cioc de pasăre mitologică și ceva uman în privire. Dar de ce, îmi vine să mă întreb, o creatură atât de mică acceptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
percehe de cizme scurte până la glezne, lucind din cauza apei. E grozav s-o regăsesc, e minunat. Pare mai tânără. Pare o fetiță bolnavă. Pare o sfântă. Apa îi șterge trăsăturile. Nu-i rămân decât ochii. Două bălți strălucitoare care mă scrutează în timp ce rimelul negru îi curge pe obraji ca o funingine udă. Este singură cu oasele ei, cu ochii ei. Este ea, câinele meu pierdut. — Italia... Și numele ei se rostogolește pe strada aceea întunecată și îngustă, printre zidurile care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să cred, și ceilalți au înțeles și ei. Abdomenul ei era plin de sânge. Și totuși, nu pierduse nici un strop. Hemoragia era doar internă, organele cuprinse puteau fi deja în necroză. — Unde este sala de operații? Medicul de gardă mă scruta neîncrezător. — Dumneavoastră nu sunteți autorizat să operați în această structură... Dar eu începusem să împing targa, deși nu știam în ce direcție s-o iau. Asistenta fugea alături de mine, încercând să mă călăuzească. Sala de operații era într-una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Vă împinsesem într-un colț al minții, unde nu părea că-mi aparțineți prea mult. Mă gândeam la Elsa ca la soția unui prieten; cât despre tine, nu eram un tată, eram un orfan. Ochiul meu reflectat în geam mă scruta ca o reptilă uimită. Un robinet uriaș de chiuvetă trecu pe lângă mine, pe un panou publicitar. Ne aflam pe o stradă mai largă decât cele pe care călătorisem înainte. Bărbatul schimbase viteza și lăsa motorul să tragă pe asfaltul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu nici un preț aminti o țară africană din unsprezece litere, În afară de Africa de Sud, care nu se potrivea, pentru că nu avea doi de E. Își spuse furios: „De parcă dacă ar fi avut doi de E totul ar fi fost perfect acolo!“. Fima scrută cu privirea dilatatoarele din inox, al căror rol era să deschidă colul uterin În scopul de-a lua din el probe pentru analize. Imaginându-și intrarea cea tainică expusă și desfăcută de fălcile de metal, simți În stomac un acces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mea se ridicase într-un mod supărător. Doi chelneri au ajuns în același timp cu șampania. M-am întrebat dacă nu ar fi un moment potrivit să comand o a treia. Maria ridică paharul. — Deci pentru ce bem? întrebă ea scrutându-mă. —Ei bine, nu vei fi surprinsă să afli că e vorba de Mark. Maria nu putu să se abțină. N-a putut de altfel niciodată, autocontrolul fiind una dintre multele virtuți pe care nu s-a deranjat să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
o văd pe Lisa. El ezită. Nu pot să-ți promit că va vorbi cu tine. Sau că te va asculta. Dar poți să încerci. O să te aștept aici. Am intrat în rezervă și am găsit-o stând în fund, scrutând cearșafurile în căutarea murdăriei. Am zâmbit în sinea mea. Începuse să-și revină și nici nu părea atât de neplăcut impresionată de apariția mea. Dacă cumva cauți ceva cu care să arunci în mine, am spus, te rog să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pline de Încredere care a circulat prin august 1914. — „Până de Crăciun o să se termine totul“ - vă aduceți aminte? le Întreabă Burgess pe Minnie și pe Joan, În timp ce stau toți trei la masa din bucătărie. Halal nădejdi! În fiecare zi scrutează The Times, care continuă să sosească În ciuda faptului că dl James nu mai poate manifesta nici un interes față de el, căutând știri despre mersul războiului. Știrile nu sunt Încurajatoare. Campania din peninsula Gallipoli a Înregistrat un sfârșit umilitor odată cu retragerea trupelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
roman, că nu se mai putea gândi la efortul de a scrie altul și că, oricum, nu mai avea idei. — Veneția o să-ți dea idei, o Încurajă Henry. — Mă Îndoiesc. Ce-a mai rămas de spus? Toți marii scriitori au scrutat locul și l-au curățat de toate subiectele, inclusiv tu. Cel mult, poate reușea să mai scrie una sau două povestiri. Văd rezultatele strădaniilor mele cum se diluează, ducând spre tăcere, spuse ea, apoi adăugă cu un zâmbet: Doar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sosi enervant de târziu, după cum se Întâmpla adesea sâmbăta, dar Smith i-l aduse la masă chiar când Își Încheia micul dejun cu o a doua felie de pâine cu gem și a treia cană de cafea. Îl deschise imediat, scrutând coloanele de anunțuri În căutarea celui pentru Guy Domville. Și iată-l: „Teatrul St James. Spectacol cu Fericire pe jumătate, comedie Într-un act de Julian Field, și Guy Domville, de Henry James, 7.40“. Asta era tot? Piesa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]