1,371 matches
-
A fost înainte sau după?", îl întrebase apoi unul pe nazist. "După, bă", răspunsese, atât de nepăsător și deschis încît nu te puteai îndoi. O luam apoi către marea cupolă de umbră a conacului. Părea un fum cafeniu-sti-clos, un fum sculptat, o sculptură în fum, făcută să țină o clipă pentru ca apoi să se destrame ușor, ca un nor pe cer. Urcam scara înghiocată de ciment zgrunțuros, plin de licheni galbeni, până la etaj, unde se afla culoarul cu dormitoarele băieților. De
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a dat el masă. DIVORȚ TOTAL, DOVADA, RAPORT MCV Comedie politică dalla del’Dâmbovița $ capitalism de cumetrie în 4 acte PERSONAJELE EL EA EL rus EL UȘA MÂRLANUL TURMENTAT ECRANUL ACTUL I - CETĂȚEAN EUROPEAN Un apartament de bloc cu mobilă sculptata, tablouri pe perete, măști, tehnica de calcul, ecrane de calculator, difuzoare, camere de luat vederi, rafturi până în tavan pline cu cărți. La un birou imens, pe un tron, stă EL. EL. Nu mai apare EA pe care o știți, va
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
D-L ROZMETRU - mecanic, șomer, munci ocazionale, mai are 5 ani până la pensie D-NA ROZMETRU - muncitoare, iubitoare de câini ACTUL I SCENĂ 1 O sufragerie, birou, cu ecrane de calculator, tehnica de calcul, aparatură video, în fundal, o bibliotecă sculptata, plină de cărți. Pe pereți măști, tablouri, aranjamente IKEBANA, florale. În prim plan, o canapea care are în dreapta bibliotecă și în stânga un dulap plin de bibliorafturi, mascat de ușă de intrare cu o placarda pictată cu scene din război, însemne
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
în sfârșit, și eu una, că nu-mi construiesc o casă de vacanță la țară, că nu mi-am înlocuit ușa apartamentului cumpărat în rate de la stat, în urmă cu 20 și ceva de ani, cu una nouă, din lemn sculptat, mai trainică și mai frumoasă, că nu mai plec vara din București în concediu și că în Occident răzbat rareori și cu greu, că tot eu îmi fac aprovizionarea și tot eu îmi bat covoarele... Nu se poate ca nimeni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Strânse patul, puse la loc hainele în șifonier, fardurile și celelalte în sertarele toaletei, aranja cărțile și vaza de pe masă, trase perdeaua, având grijă să facă falduri egale, și aranja mai bine draperiile. Aduse din sufragerie câteva casete de lemn sculptat, două sfeșnice de alamă și câteva pernuțe fantezi cu care improviza un decor de budoar destul de cochet. Mai aduse câteva bibelouri cam de prost gust, chinezești, desigur copii, și le înșiră pe rafturile bibliotecii, care ocupa o jumătate de perete
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
măsurat de draperiile bogate care acopereau geamul, și mă întrebam dacă sângele ei, irigîndu-mi lobii creierului prin mii de tubușoare, nu-i va muta încetul cu încetul ființa în mine, dacă trecutul ei, care emană din camera asta cu mobilă sculptată și aramă bătută, nu va porni în falange scheletice împotriva amintirilor mele, ca în Apocalipsa lui Brueghel. Am sărit în picioare la gândul ăsta, exact ca acum o săptămână, când am hotărât să nu mă mai privesc niciodată în oglindă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
așezați pe muchie. Răspunsul Nababului a fost pe măsură: "pot să-l fac și așa, Măria Ta, am de unde"! Interioarele surprindeau prin bogăție, fast și bun gust: scări de marmoră, ferestre cu vitralii vechi, colorate, tavane din lemn de stejar sculptat, sala mare cu pereții tapetați cu nobilii strămoși pictați pe piele de Cordoba, feronerie lucrată la Paris, oglinzi venețiene, candelabre vechi, prețioase, salonul heraldic prezentând blazoanele strămoșilor... Parchetele de lemn nobil cu intarsii te invitau la dans, Mihai și Beatrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
total renovat în stil rustic. Este decorat cu gresie azulejo, ceramică și picturi murale, a căror prezență te liniștește asemeni unui cer albastru. Cele 28 de camere cu aer condiționat, minibar și TV păstrează aerul tradițional portughez prin mobilierul masiv sculptat, prin draperiile grele și oglinzile prețioase, care te îmbie la odihnă și meditație. În curtea interioară există o piscină cu apă rece de munte. Restaurantul cu 150 de locuri și terasa cu 200 locuri cu vedere spre Marea Chinei de
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
de pahare ca de niște borcane, punând în ele, după cum îi venea la îndemînă, ținte, sfoară, stafide, nuci curățite. Paharele mirosite de Stănică acuzau enibaharul și scorțișoara. O chesea mare cu capac de sticlă ce s-ar fi putut zice sculptată, și care semăna cu o urnă funerară, era plină de cuișoare. - Mătușă Agripino, zise Stănică, aș mânca mâncarea aiape care ne-o făceai dumneata când eram copil, mâncarea aia grecească, cu enibahar. - Ce mîncare? zise Agripina, mărind pupila uniculuiochi valid
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai intens decât de jocul lui Olivier, cu toate că acesta reprezintă pentru mulți actori un ideal teatral. Aș spune aproape că contrastul între acești doi actori exprimă două tipuri opuse de joc teatral. Olivier se instalează în rol, cu rolul aproape sculptat dinainte - așa face în Hamlet - și nu mai joacă rolul devenirii acestui prinț, ca personaj care înaintează în necunoscut și se lasă înfășurat de acest contact impalpabil cu necunoscutul; nu, la Lawrence Olivier, prințul danez apare de la început ca hotărât
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
pândă. Nimeni în afara grecilor, a celor patru autori de teatru, n-a știut să decupeze sculptural modul scenic prin care teatrul pune stăpânire și face plastic vizibil sensul suprem, predestinat să nu fie uitat, al mișcării care construiește ritmul revelat, sculptat ca act de revelație; ritmul în care actele vieții trebuie să se înscrie în fața ochiului, adică pe scena în care spiritul este constrâns să-și recunoască propria sa apariție. Pe scena greacă, importanța sensului dramatic al mișcării a fost „pecetluită
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ciudă, o nemulțumire enigmatică în ochii ei tot foarte albaștri, sub genele lungi, neîntoarse. Pași ușori, scârțâitul scării de lemn, uși care se închid și se deschid la etaj, câteva note încercate pe un clavir, o rochie fluturând dincolo de grilele sculptate ale balustradei, musafirul, și el ar trebui să se grăbească, să nu fie surprins de ceilalți musafiri, grădina este luminată feeric, gustul discutabil al Sophiei, ghirlande de roze și lampioane de hârtie colorată atârnate de copaci. Profesorul își zornăie nervos
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ale unor rituri de încercuire. În ronde-bosse-ul oricărei statui există o aluzie la îngrădirile benefice în care viața își primește determinațiile ei și capătă o formă, un chip. Lucrurile nu își trăiesc aici tristețea mărginirii, ci satisfacția împlinirii lor. Oul sculptat al lui Brâncuși, această monadă orfică, este o implozie de fericire; și orice sferă pare să fie o beție a limitei, o celebrare a ei. Iată de ce sculptura este cea mai netragică dintre arte; în ea limita este benefică, trebuie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se simțea înnebunită de dorință, în timp ce stăteau unul în fața celuilalt, Jack în chiloți albi Calvin Klein și Ashling într-un corset cu efect de talie. —Ai prins regulile? întrebă Jack. Ea dădu încet din cap, admirându-i picioarele perfecte, brațele sculptate, porțiunea de păr negru de pe pieptul lui, care se întindea până la stomac. Cred că da. Și știi ce e sălbatic? —Tu? Ea se surprinse râzând. Cu sau fără talie, se simțea mai plină de încredere în ea însăși decât fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Avu impresia că Întrezărește o umbră de zîmbet pe buzele ei. Îngrozit, Javier fugi să se ascundă În Înaltul turnului cisternelor, lîngă porumbarul de la ultimul cat al colegiului, ascunzătoarea lui preferată. MÎinile Încă Îi tremurau cînd Își luă ustensilele pentru sculptat și Începu să lucreze o nouă piesă care voia să semene cu chipul pe care tocmai Îl zărise. CÎnd se Întoarse În locuința portarului, În seara aceea, cu cîteva ore mai tîrziu decît de obicei, maică-sa Îl aștepta, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de marmură Înnegrită strălucea ca un spectru sub stratul de apă ce se revărsa În bazin. MÎna Îngerului de foc se ridica din apă; un deget acuzator, ascuțit ca o baionetă, arăta spre intrarea principală a locuinței. Poarta din stejar sculptat era Întredeschisă. Am Împins ușa și m-am aventurat cîțiva pași Într-un vestibul cu aspect de peșteră, cu pereții fluctuînd sub mîngîierea unei lumînări. Am crezut că n-ai să vii, zise Bea. Silueta ei se profila pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să apară și să pună stăpînire pe ea. M-am oprit o clipă să contemplu fîntîna și mîna Îngerului ridicîndu-se din apele cu tente stacojii. Degetul arătător, acuzator, părea ascuțit ca un pumnal. M-am apropiat de marginea bazinului. Chipul sculptat, fără privire și fără suflet, tremura sub suprafața apei. Am urcat treptele ce duceau spre intrare. Ușa principală era Întredeschisă cîțiva centimetri. Simții un val de neliniște, căci credeam că o Închisesem atunci cînd ieșisem, În noaptea precedentă. Am examinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
autobiografica: „Trec prin albii de cer și candori/ Orfeic și trist uneori./ Trec prin macii În zori despicați/ Cu brațele Întinse spre Munții Carpați./ Merg spre fluiere și mă-ntorc la izvor;/ Oglinzi roditoare mă vor, nu mă vor,/ Peste sculptatele salcii În labil relief,/ În palmele nopții țesând la gherghef./ Lovesc În cupole fierbinți la amintiri bătăușe,/ Cu ochii ascunși În cartușe./ Pe cercul din zare cu buze concave,/ Îmi adun basmele tropotind din potcoave/ Fulgere tinere pe drum vertical
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Nu merită! Sunt unele morminte ce le vizitezi o singură dată: când Îngropi mortul ca să nu pută... Biroul securității păstra același ton elegant, ce ascunde atât de bine teroarea din el, la care se adăugase pe masa grea, cu margini sculptate, un minimagnetofon luat de ofițer În mână de Îndată ce Începură discuția. Ziceam că vrem să ne ajuți, mai ales că ne ești cumva și dator, deschise el interogatoriul, deghizat Într-o simplă conversație tovărășeasca. Dator ? se miră Costin. Ei, da! Moartea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
altar. În timp ce gloata e ținută la distanță, ei doi sunt lăsați să pătrundă înăuntru. Urcă treptele printre basoreliefuri ce par să facă trecerea de la realitatea comemorativă la alegoria imperiului. — Aici! strigă dintr-odată autoritar Tiberius. Arată cu mâna o femeie sculptată. Velleius Paterculus cerce tează avid mama cu cei doi copii alături și poala plină de rodii, struguri și nuci. În fața ei, o vacă și o oaie. În stânga, o altă figură feminină, zburând pe o lebădă. Se uită în sus și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cerut să-l scoată în evidență plasându-l într o poziție frontală. S-a folo sit în schimb cu multă dexteritate de principiul tridimensional al vechii arte etrusce și l-a înfățișat întors pe trei sferturi, comunicând cu restul figurilor sculptate, nu cu spectatorii. Simte privirea lui Nero atârnând cu greutate asupra sa și se gră bește să urmărească ceremonia. Dialul tocmai trece cu pămătu ful peste piatra altarului. Ochii tânărului fug involuntar către scena din stânga, care i-a fost până
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fetei cu trâmbița și rosti câteva cuvinte. „Într-adevăr”, șopti Garamond, „multe mai sunt În cer și pe pământ...” Trecurăm pe sub un portal Împodobit cu figuri, care Îmi evocă cimitirul Staglieno din Genova. Sus, deasupra unei complicate alegorii neoclasice, văzui sculptate cuvintele: CONDOLEO ET CONGRATULOR. Înăuntru, invitații erau numeroși și Însuflețiți, grăbindu-se cu toții spre un bufet dintr-un salon mare de la intrare, de la care porneau două scări interioare către etajele superioare. Am mai zărit și alte fețe ce nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
gărzile în livrea, care moțăie sprijinite în vârful sulițelor de modă veche, urcă niște trepte și o iau pe un coridor lung, alambicat, străjuit din ambele părți de lespezi de marumură, reprezentând tot felul de scene complicate. Dincolo de păsările frumos sculptate și de flori, se întrevăd spații încă și mai generoase, săli oficiale, săli de recepție și săli de audiență, spații goale incrustate în piatră ce resfrâng ecoul zgomotelor de pași de parcă ar fi bulgări de zăpadă prăbușindu-se cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Luis al XVI-lea, atent să copieze atitudinea degajată a nababului, cu un picior sprijinit pe scăunel și brațele odihnind pe marginile poleite ale scaunului. De la galeria de sus simte ochii femeilor palatului ațintiți asupra lui. Femei invizibile, din spatele paravanelor sculptate, de marmură. Ocazional, mai vede câte o umbră acolo sus, prinde un susur sau o șoaptă abia auzită. Rând pe rând, sunt prezentați demnitarii locali. Trezorierul, membrii militari și legali ai Consiliului Statului, Trezorierul Casei și Comisarul pentru Lucrările publice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
rafturile bine șterse de praf, patul de cazarmă, tare, este făcut cu precizie soldățească, masa de scris nu are pe ea nicio foaie rătăcită, iar dulapurile cu uneltele sale de lucru mai puțin obișnuite, sunt încuiate și zăvorâte. Nici o imagine sculptată nu întinează puritatea pereților albi, nici un covor frivol sau rogojină nu pângărește podeaua onestă. Vanitatea personală este închisă într-un cufăr metalic de haine, de unde, de două ori pe lună, acestea sunt scoase afară și întinse pe spațiul restrâns, ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]