2,171 matches
-
Dar se apropie Wilmart - deocamdată e singur - și Îl Împinge cu umărul. Bruno Începe să se tragă Înapoi, tremurând de frică; știe cam ce va urma. „Lăsați-mă...”, spune el cu o voce slabă. Pelé se apropie și el. E scund, vânjos, foarte puternic. Îl pălmuiește violent pe Bruno care Începe să plângă. Apoi Îl trântesc la pământ, Îl prind de picioare și Îl târăsc pe jos. Ajunși lângă closete, Îi smulg pantalonul de pijama. Sexul lui Bruno e mic, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dorința unor femei bogate de a lupta cu Îmbătrânirea sau de a-și corecta anumite imperfecțiuni naturale. Se scăldau, goi cu toții, În micile golfuri de lângă vilă. Doar Bruno refuza să-și scoată costumul de baie. Se știa alb ca brânza, scund, respingător, obez. Uneori, unul dintre băieți era primit În patul maică-sii, care avea deja patruzeci și cinci de ani; vulva i se mai ofilise, era puțin lăsată, dar fața Îi rămânea superbă. Bruno se masturba de trei ori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
oprești În fața ei zâmbind și s-o Întrebi calm: „Vrei să lucrezi cu mine?” Ceilalți păreau să cunoască jocul, așa că În treizeci de secunde totul se terminase. Bruno aruncă În jur o privire panicată și se pomeni În fața unui brunet scund și spătos, Împăroșat, cu sexul gros. Nu-și dăduse seama, dar erau numai cinci femei la șapte bărbați. Slavă domnului, celălalt nu părea poponar. Vizibil furios, fără o vorbă, individul se culcă pe burtă, Își puse capul pe brațele Încrucișate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la urmă vâră-ți și roza...”, Încheie el În gând, când ea, cu sânii goi, se ridică poruncindu-i bărbatului să schimbe copilul. În tot cazul, acum ea dansa cu Karim. Formau un cuplu bizar, el cu cincisprezece centimetri mai scund, durduliu și șmecher, lipit de acea prăjină germanică. Dansând, el surâdea și vorbea Întruna, cu riscul de a pierde din vedere obiectivul principal al vânătorii; lucrurile păreau totuși să avanseze: femeia surâdea și ea, privindu-l cu o curiozitate aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
scurt, Încă un autentic moment de viață reală. Lângă Bruno, doi indivizi pirpirii, cu un aer ecleziastic, comentau performanțele fustangiului. — E lipicios, Înțelegi..., spuse unul. Teoretic, asemenea femeie nu-i de nasul lui, e urât, are burtă, e și mai scund decât ea. Dar e lipicios, pramatia, cu asta reduce din handicap. Celălalt Încuviința cu un aer posac, depănând cu degetele niște mătănii imaginare. Terminându-și vodca cu suc de portocale, Bruno Își dădu seama că lipiciosul Karim izbutise să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sex. Ejaculă cu un urlet; niciodată nu mai simțise atâta plăcere. 7 CONVERSAȚIE DE RULOTĂ Rulota Christianei era la vreo cincizeci de metri de cortul lui. Intrând, ea aprinse lumina, scoase o sticlă de Bushmills, umplu două pahare. Zveltă, mai scundă decât Bruno, fusese desigur foarte drăguță; dar trăsăturile obrazului fin erau ofilite, ușor atinse de cuperoză. Doar părul Îi rămânea superb, mătăsos și negru. Ochii albaștri erau blânzi, puțin triști. Părea să aibă vreo patruzeci de ani. — Uneori mă apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pătruns Într-o zonă intermediară, schimbătoare și cenușie, În care percepțiile erau confuze. Dedesubt, În lumea oamenilor, existau pajiști, animale și arbori; totul era verde, umed, alcătuit din nenumărate detalii. Walcott Îl aștepta la aeroportul din Shannon. Era un ins scund, Îndesat, cu gesturi iuți, cu o chelie pronunțată, mărginită de o coroană de păr blond-roșcat. Își conducea rapid mașina, o Toyota Starlet, printre pajiști și dealuri Învăluite În pâclă. Centrul era situat puțin mai la nord de Galway, pe teritoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pic de credibilitate. Și nici de putere. Și nu am la dispoziție decât trei zile. În clipa în care Arnold dispare în Bahamas, totul s-a sfârșit. — Am ajuns ! Nathaniel cotește pe o alee cu pietriș. Parchează lângă un zid scund de cărămidă, după care oprește motorul. Cum ți se pare ? Cu efort, reușesc să revin cu mintea în prezent. — Îhm... Mă uit în jur cu o privire absentă. Da. Drăguț. Oare la ce ar trebui să mă uit ? — Samantha, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu m-am Întors să-l văd. Doar am scotocit În desagă, după peștele afumat. N-am apucat să-l scot pentru că omul deodată apăru lângă mine. - Enkim, spuse el și se așeză În fața mea. Enkim era, Într-adevăr tânăr, scund și vânos dar, sunt sigur că nu vânase În viața lui. Cel mai ciudat era că nu avea deloc păr pe față și nici pe creștet. L-am adulmecat mai bine și l-am cântărit din ochi. Nu era spân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Am simțit că iau foc. Limba, gâtul și măruntaiele toate mă arseră până În străfunduri, dar am simțit cum Începeam să mă Încălzesc. Apoi am căzut Într-un somn adânc. Era seară când am deschis iar ochii. Eram Într-o casă scundă, pe jumătate săpată În pământ. Totul În jur, pereții, pământul și ceea ce tu denumești tavan - totul era alb precum Stâncile lui Guju, pe care n-ai de unde să le știi. Era cald și mirosea a ierburi de mentă. Stăteam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tufă de mărăcini uscați. Un trunchi de copac doborât de vânt. Apoi, apa Învolburată! - curgea sub ochii noștri, cristalină și vuitoare, făcând bulboane și Împroșcând spumă. - Copacul ăla, ne spuse, Enkim, arătând un bulumac uscat ce atârna deasupra unui mal scund. - Copacul ăla, am zis și noi și ne-am târât cu tot cu Enkim pe țărmul nisipos. Înainte de toate, Runa scoase din traista ei toate blănurile și le Îngrămădi peste Enkim, ca să nu mai aibă grija lor. Apoi, ne strecurarăm de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
multe ierburi proaspete. Puțin mai sus, am dat peste o salcie pitică. I-am tăiat un mănunchi de crengi și ne-am Întors alături de Enkim. - Acum, hai să tragem bulumacul În apă, am spus, și m-am cățărat pe malul scund, pe cât puteam de grijuliu. Vrăjmașii tot ne pândeau, răspândiți prin ascunzișurile pădurii. Sigur aveau să ne simtă când aveam să tragem de bulumac, așa că ne-am mai uitat o dată spre Enkim, ca să știm și cu ochii Închiși unde-l lăsasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am dat peste doi copaci prăvăliți, acoperiți cu un pământ sfărâmicios din care răsăreau lăstari tineri. De jur Împrejur crescuseră frunze grase de brusture, iar sub copacii prăvăliți se Întindea o limbă de mușchi răcoros ce ieșea dintr-o vizuină scundă. Ne-am adăpostit cum am putut mai bine și am adormit de cum am pus capul jos. 15. Ploaia se oprise cu mult Înainte de a se crăpa de ziuă. M-am răsucit de pe o parte pe alta și am tras cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
al lui Moru. - Mergeți unde vreți, am Început. Eu sunt Krog, scoborâtor din Tatăl, și caut puntea de pământ ce duce spre Apus, peste Marea cea mare, oriunde ar fi ea. Se făcu liniște. După o vreme, un omuleț bătrân, scund și adus de spate ieși dintre fugari. Mă privi din cap până În picioare și-mi făcu semn să mă aplec spre el, căci avea de spus lucruri pe care ceilalți să nu le priceapă. Mai Întâi m-a căutat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
numai din cauza cuvintelor. Ce să-i mai spun? L-am Îmbrățișat, așa cum bine se cade Între veri ce nu aveau să se mai vadă niciodată, apoi mi-am strâns Vindecătorii și am pornit spre Apus. 36. Oamenii lui Gupal erau scunzi și Închiși la culoare. - Bun venit, ne spuseră deîndată ce ne văzură, iar Gupal, Vindecătorul lor, veni În fața noastră, zâmbitor. - Bun venit?! m-am mirat eu de aceste cuvinte. Am Înțeles ce Înseamnă, dar nu-mi venea să cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de gerul șfichiuitor - m‑a Întrebat: - Abe primește musafiri zilele astea? - De ce nu? E Întotdeauna bucuros să te vadă. - Nu m‑am exprimat bineă Știu că e Întotdeauna politicos cu Mary și cu mine. Mary era o femeiușcă durdulie, vioaie, scundă și zâmbitoare. Ravelstein și cu mine țineam mult la ea. - Mă rog, dacă ești oricând bine‑venit și dacă e amabil cu tine, care‑i problema? - Nu prea se simte bine, nu‑i așa? - Abe e unul din bărbații aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un membru al unui club englezesc, foarte roșu la față, irascibil și extrem de volatil. În America, unde oamenii nu sunt familiarizați cu asemenea tip de persoană, ciudățeniile lui erau sortite a fi greșit Înțelese. Lumea vedea În el un om scund și Îndesat, ușor burtos, dar robust, Îmbrăcat În costume vechi de tweed. A fi prost Îmbrăcat e o tradiție profesorală engleză, care merge Îndărăt până În Evul Mediu, iar la Oxford și Cambridge Încă puteai vedea robe academice găurite, peticite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pe butonul liftului de serviciu. Ravelstein intrase și ieșise de atâtea ori din spital, Încât Își propusese să nu mai dea atenție faptului. Doctorul Schley nu discutase niciodată cu mine despre boala lui Ravelstein. Era unul dintre medicii aceia superconștiincioși - scund, rigid, acvilin, eficient. Cât păr Îi mai rămăsese era pieptănat În sus, țeapăn, În stilul indienilor iroquois. Nu‑mi datora nici o explicație medicală. Nu eram rudă de sânge cu Ravelstein. Dar, În ultimul timp, Schley se convinsese că eram prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
urmăresc cum stă Înfipt În scăriță - Îi privesc umerii aduși și spinarea lată. Pe urmă coboară și Își mută scărița la alt stâlp. Alte ghirlande de beteală și verdeață țepoasă. Afară, pe hol, se plimbă un alt pacient, un bătrânel, scund, nervos, lipsit de astâmpăr, care se fâțâie În sus și În jos, În niște papuci de pâslă. E vecinul meu. Locuința lui se deschide la capătul camerei mele, dar el nu mă ia niciodată În seamă. Are o barbă rară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
conținuturile și funcțiile. Așa arată utopia marginalilor În Statele Unite și, În mai mică măsură, În Vestul Europei: o societate fără periferie, În care federația grupurilor minoritare de egali (de fapt, a grupurilor Închise, recrutate pe baza unei singure trăsături: homosexualii, scunzii, lesbienele, negrii, penticostalii, grașii, handicapații de diverse categorii, irlandezii etc.) luptă umăr la umăr Împotriva majorității opresoare, normative, stigmatizante, intolerante (prin definiție); aceste grupuri Închise, deși de regulă susținute de ideologii de stânga, sunt (anti)utopii sectare, abolesc diferențele sociale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a pornit și vântul de la răsărit. Și cum încrețește apa, la fața ei iată că apar cinci, șase cioturi, parcă ar fi stâlpii unui pod surpat sau țăruși înfipți într-un vad. Șirul lor se pierde în depărtare sub cerul scund. Hai, Sofronie, ce mai stai? Și sticletele zboară pe altă creangă. S-a zgribulit, spune uitându-se pe fereastră femeia care învârte în mămăligă. Curtea cât pumnul îi întoarce privirea cenușie. Peste tot, pretutindeni, dincolo de gard, pe uliță și dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Un zâmbet moale îi umezește mustața lăsată pe oală, mirosind a Carpați. Și în cameră se lasă din nou tăcerea. Sus în uriașele săli unde sălășluiesc zeii, la o masă de malachit stă singur și dă o pasiență un înger scund și slăbuț, într-un trenci verde șanjan, șlefuit de uzură. Poartă ochelari cu rame de aur și o mare pălărie de pai. O clipă! Nu e singur, în spatele lui stă în picioare un drac de chibiț care-i privește peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Rela de la Șoptireanca. Și mai avea ce avea cu unul Țongu, care se zicea că era mare de tot la București. Fărmăcata, despletită, cu poalele ridicate, zvârlind din mâini în toate părțile, alergă spre unul, Jani Boldescu-Cărămidă, un ins bulbucat, scund, burtos, mustăcios, cu buzele atârnând ca două jumătăți de pepene. Era intelectualul străzii. Lucra la Biblioteca Județeană, citea cărți fără poze și mai trimitea și cronici literare la București. I le tipărea o singură revistă, Luminătorul, devenită după revoluție, Candelabrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ridică și se trase spre o bancă de lângă pompa americană, sub vișin. Doi bărbații ieșiseră și ei din bucătăria de vară și porniră spre popă. Unul se răzgândi și se repezi spre femei, încercând și el să le despartă. Celălalt, scund, rotofei, cu o jiletcă vișinie, brodată cu trandafiri mari, galbeni, cu un lanț de aur petrecut peste cămașa neagră, se așeză lângă preot. - Neam nenorocit, oftă el. Sunt sigur că ei mi-au furat pleierul. L-am adus special pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Balta din care vin din când în când ăia... Inochenta Ddădu să spună ceva. Mai apucă doar să îngaime: - Nu-i manoperă, domnule. Chiar așa și este. Chirul i-a trimis. Are niște planuri... Ușa se deschise și doi bărbați scunzi, în costume negre, se proțăpiră în prag. O văzură pe femeia aceea și înaintară spre ea. Înălțată pe vârfuri, se chinuia să semneze formularul de anunț. Nu mai apucă. Unul dintre bărbați, cel înalt, burtos, cu chica roșcovană, cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]