3,089 matches
-
pântec rotund cât luna de pe cer./ În fiecare bărbat/ există un mic Iisus dornic să se nască/ fără să simtă durerea lumii/ adunată în piept./ Dacă fiecare am înțelege asta/ ne-am dărui cum fac fântânile/ fără teama de a seca./ Viața ar fi un trandafir fără spini/ petalele s-ar stoarce în ulcele/ din care am sorbi cu nesaț diminețile” (Mihaela Aionesei: Revelație - pag.5 ) Cronici consistente de poezie scriu Cornel Udrea, Maria-Ana Tupan, Viorica Cazan, Ligia Gabriela, Georgeta Lola
AUGUST 2016, EDITATĂ DE LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371523_a_372852]
-
rugul cuvântul ce exprimă adevărul care a prins-o cu cu voluptate în mistuirea-i neiertătoare: „Pe talpă sângerândă stau drumurile mele,/ Cu lacrima uscată m-am rătăcit pe ele,/ Aveam o sete mare dar nu-ncăpea-n pahar/ Apa seca-n fântână, dincolo de hotar;// Te rog, spin de lumină, nu fulgera tot cerul,/ Pe-o treaptă de voință e scris tot adevărul;/ Și dacă azi cerneala se-aprinde ca o torță,/ E că trăiesc ucisă-n cămașa mea de forță
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
cămașa, e toată numai flori Și-mi cântă, peste umăr, vreo trei privighetori! Din scoici de apă vie tu chipul mi-ai sculptat; Mi-ai revărsat pe suflet un crez sofisticat. Am un izvor la poartă. Nu are cum să sece, Doar mi-am scăldat privirea în apa cea mai rece! De-a lungul lui sunt vreascuri, o, Doamne, câte sunt! Și-o flacără aduce tot cerul pe pământ... Referință Bibliografică: În doi, la coasă / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ÎN DOI, LA COASĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371578_a_372907]
-
se pierde, Precum în mare val cu val. Frunza cu freamătul de veci, Se scaldă seara în amurg, Îmi curg fântâni în ape reci Și amintiri duioase-mi curg... S-a spart clepsidra cu nisip Și vine doar o oră seacă Și umbra nu mai are chip, Se face noapte și ea pleacă... Oglinzi adânci și fără fund Plutesc printre fiori de stâncă, În ele doar stafii se-ascund Și umbra-mi ce plutește încă. joi, 4 iunie 2015 Referință Bibliografică
UMBRA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374831_a_376160]
-
cea mare, să-și caute un trai mai prosper. Dacă te uitai bine la acest om, vedeai că era sfârșit, parcă nu mai avea nicio vlagă în el. Hrana din cămara sărmanei sale locuințe tocmai se isprăvise, fântâna din sat secase, iar gradina de lângă casă se vestejise fără ploaie. Omul trăia hrănindu-se cu micile curmale sălbatice pe care le găsea prin păduricea de lângă sat, niște curmale amare cât se poate. Mai știa el să dezgroape din nisipul pustiei niște rădăcini
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
în dorul meu de cerb, rotund ca simpla fantezie a începutului supus în poezia plânsului? Mă apropii de mine, nu mă regăsesc, naufragiat în haosul ceresc ideile au devenit un fel de piatră grele, dureroase, fără sete, fără apă. Piatră seacă. Piatră! Referință Bibliografică: O piatră / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1836, Anul VI, 10 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
O PIATRĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375065_a_376394]
-
inima-mi-biată bătăi de poartă cabalină, de verde crud îmbălsămată e doar o clipă cât o doară, e doar o doară cât o clipă și timpu’-n mine o să doară fiindcă la tine-i buza-aripă și-am alergat în viața-mi seacă, amar de vreme-ntunecată să te găsesc departe...-n mine, o simplă rază ferecată... Referință Bibliografică: O simplă rază ferecată / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1578, Anul V, 27 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela
O SIMPLĂ RAZĂ FERECATĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373877_a_375206]
-
Acasa > Versuri > Iubire > CUVINTE GRĂBITE Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2094 din 24 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cuvinte grăbite să sece fântâni, Se-nghesuie în cord ca-n menueturi. Mi-au încolțit privighetori în sâni. Îmi scurmă cu aripa-n alfabeturi. Cuvinte fără-accente : NU si DA sau DA si NU îmi e totuna. De vrei să mai înoți în seva mea
CUVINTE GRĂBITE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373893_a_375222]
-
-ngreunați și plumburii, În case-i bine-n sobe arde focul, Un mistic dans de flăcări aurii. Din când în când un scârțâit lugubru, Trezește din visare orătănii, E cumpăna ce-npunge orizontul Și vadra aplecându-se-n mătănii. Fântâna e secată, doar rugina Ce mușcă din bucata argintie, Mai spune că aici a fost odată, Izvor de apă rece, apă vie. Ca un oștean ce-și apără sorgintea, O troiță stă pavăză-n răscruce, Atât a mai rămas ca moștenire, Atât
LĂSAȚI PE DUMNEZEU SĂ GUVERNEZE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374106_a_375435]
-
afli în habitatul unui frizer - și, de fapt, nici nu te afli. Salonul de coafură și de cosmetică este doar ceea ce îi aduce bani lui Lucian; ar fi putut fi orice altceva, pentru că, dacă Știi, scoți bani și din piatră seacă, cum se spune în popor. Bruma de atenție pe care a acordat-o circulației, la volan, o redirecționează, imediat ce mașina a ajuns în garaj, ușa este încuiată în urmă iar obloanele trase. În liniștea creată, Lucian aprinde candelele. Se înfundă
POLUL VRĂJITOARELOR de LIA BEJAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374117_a_375446]
-
pomenit de Frankl (symptoms of maladjustment). Pe scurt ne pune la-ncercare puterea de adaptare. În speranța că istoria nu va repeta refrenul vânării de vânt, rămâne de văzut dacă haiducii modernității vor reuși să ne treacă și această vale seacă. ------------------------------------------------ Gabriela CĂLUȚIU SONNENBERG Benissa, Spania 7 ianuarie 2017 Referință Bibliografică: Gabriela CĂLUȚIU SONNENBERG - VÂN(Z)ARE DE FERICIRE / Gabriela Căluțiu Sonnenberg : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2200, Anul VII, 08 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Căluțiu
VÂN(Z)ARE DE FERICIRE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375301_a_376630]
-
minerului. Săndruțu tocmai dădea să plece. Văzând cât de frumos era acesta, Măriuța se îndrăgosti pe loc, dar nu așa, cu o dragoste care poate trece cu timpul, ci cu o dragoste fierbinte, care poate muta munții din loc, poate seca lacurile și poate deschide porțile cerului. Ei, dar flăcăul nu avea ochi pentru ea. Plecă la treburile lui ca și cum fata nu ar fi fost nimic mai mult decât o mătură uitată după ușă. Mare lucru și acesta, pentru că Măriuța era
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
intenție, cel care îl săvârșește cum va fi atenționat, dacă nu cu mâna destinului cel mai bine, că greșește?! Ce farmec ar mai avea toate dacă ele vor fi cunoscute dinainte și doar așteptate a fi jucate, într-o tăcere seacă și în vinovată complacere asumată, monoton, în rutina banală, în rolurile primite?! Cum s-ar mai câștiga și prețui, treptat, din înțelepciunea vieții în sine, dacă aceasta va fi dezvăluită pe deplin tuturor, de la începuturi, chiar și așa, puțini dintre
LA O CAFEA CU LAPTE, DE VORBĂ CU PROPRIUL DESTIN de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375470_a_376799]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > CÂT DE TANDRĂ EȘTI, IUBIRE! Autor: Gabriel Stănciulescu Publicat în: Ediția nr. 2068 din 29 august 2016 Toate Articolele Autorului Nicicând n-aș fi bănuit iubire, Că fără tine viața-i seacă, Nu tu dragoste, nu tu simțire Totul doarme și se îneacă. Căutăm discret, nu răscolim, În mrejele iubirii, croită pentru doi, Unii au spor, alții tânjim La idile păstrate pentru noi. Îți gust spontan din roua de pe buze, Și-mi
CÂT DE TANDRĂ EȘTI, IUBIRE! de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375551_a_376880]
-
nemuritoare , Lângă o amintire prefacuta-n stea Sclipind printre mărgăritare ... Să zbor prin gândurile împrăștiate Uitând de tine-n amintirea tăinuita, Să-mi descânt toate șoaptele spulberate, Ce-au învăluit iubirea mea adormita... În lumina clipei doar mângâierea Să-mi sece privirea înlăcrimata , Cu aripile-ntinse să sting durerea Ce-mi frânge speranța însângerata ... Să pot privii când lacrimile mă inundă , Să zbor cu tot ceea ce m-ai fermacat , Departe de clipele ce se scufundă În necunoscut , de când ai plecat .... Să
SA ZBOR de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375562_a_376891]
-
Toate Articolele Autorului În țară e căldură mare Și râde soarele pe cer Dar el nu știe ce ne doare, La el durerea-i un mister. Crăpată-i glia de arșiță, Se ofilesc legumele. Uscată e frunza de viță, Ne seacă-n râuri apele. Un pic de ploaie,de răcoare, Privind la cer noi așteptăm Azi zăpușeala este mare, Dar resemnați,o suportăm. De la noi Domnul și-a-întors fața Căci infractorii apărăm, Cu legi ei ne sufocă viața, Penalii hoți îi tolerăm
NEAMUL DAC,NU VA PIERI! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371893_a_373222]
-
s-a instalat Și este greu de îndurat. Fac slujbe specifice popii Ca Domnul să trimită stropii. Pământul să îl răcorească, Natura din nou să-nverzească. E totul ars, pe câmp, pe dealuri. Apele scad toate-ntre maluri. Dunărea albastră seacă-n valuri Și mâlul se depune-n straturi. Sperăm și avem mare dorință Să scăpăm iute de arșiță. Pe Domnu’ Înalt Îl invocăm, Nu mai putem să suportăm. Se pare că ne-a auzit, De azi încoa’ s-a răcorit
CANICULĂ de IONEL GRECU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371899_a_373228]
-
pierd, ori mor. Am plâns tăcut în foc și geruri Pe câmp de luptă, la oștiri. Așa crestatu-s-au în riduri, Pe chipuri, hărți de amintiri. De n-am mai plâns, e că izvorul Din care amândoi luau lacrimi, Secase scurs din ea, când dorul De el o asuprea. Și-n Patimi. *** Ciclul "Povești din veac" Referință Bibliografică: Când plâng bărbații ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1431, Anul IV, 01 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
CÂND PLÂNG BĂRBAŢII ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371967_a_373296]
-
picioare Și culcuș făcut din paie, Ai să vezi - fără de milă - Cum ea singură-o să-ți ceară Târâindu-se umilă Să o iei de soțioară! Tace. Și apoi se-apleacă Și îi face vânt pe ușă: - Du-te, căpățână seacă, Ia-o-n jos, pe cărărușă Și să nu te-ntorci acasă, Că îți scot dinții din gură, Fără mândra cea frumoasă! De nu vrea, ia și o fură. Într-o zi, când ciocârlia Se înalță-n cânt spre soare
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
la murat. Ici colo, mai găseai câte un pepene mai mare decât pumnul, dar nu știai dacă a apucat să se coacă, ori s-a pălit înainte de coacere. Nici să crească curpenii nu au avut timp. Și cum lacul era secat din cauza secetei prelungite, nu aveai de unde să cari apă cu găleata să le dai un strop de viață la rădăcină. Cândva aici în acest lac cu izvoare de suprafață, se adunau și apele ploilor abundente căzute peste câmpia dobrogeană, scurgându
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
a bătut joc și de strămoșii României, Prigonindu-i fii în vileagul pribegiei, Ca șleahta de pungași să aibe ce fura, Pe toți moștenitorii din țară ai înjura, Și ai extorca prin mii taxe și impozite, Extrăgând și din piatră seacă depozite... Cu prea multe fițuici și-a făcut levitare, De la ce poporul așteapta aprobare.. Secții de votare, nu multe ci suficiente, Ca lumea să arunce infecțiile virulente, Ce nici după înfrângere nu se dau duse, Că vor funcții de nomenclaturi
REUŞIND URSUL SĂ TREZEASCĂ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372046_a_373375]
-
chinuri tușind și vărsând sânge pe nas. Era însă doar începutul... Norii toxici se adunau în atmosferă și acopereau soarele... Pământul îngheța... Nu mai creșteau plante... mai ales în Texas, mureau vitele... mai ales în Arizona... Marile lacuri din Nevada secau... Poporul american cerea intervenția imediată a armatei... Președintele american, cu multă distincție și tristețe, ordonă bombardarea zonelor unde se produceau acei nasturi. Desigur, un bombardament selectiv, în care vor fi pedepsiți numai exploatatorii! Copiii scapă și îi cântă ceva bunului
RĂCIREA GLOBALĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372330_a_373659]
-
să m-atingă iarăși, să mă învie dorul pentru un nou dor! Aș vrea să mor din prea multă iubire. Să fie multă, fără de hotare. Să dau din ea la toți care-mi vor cere. Să izvorască fără să mai sece. Izvoare din izvoare să se nască. Să fie multe, cât cuprinsul lumii. Iar din izvorul dat la fiecare, măcar un strop la mine să se-ntoarcă. Și să se facă din mulți stropi o mare. O mare de iubire din
VIAŢA CA O SCENĂ (POEM) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372873_a_374202]
-
Obârșia dumnezeirii, de unde a purces prin Voia Atotcreatorului în Chipul dăruit primului Om creat și prin el tuturor celorlalți oameni. În fiecare om există deci sâmburele jetfei, dar în cei care-și atrofiază Chipul prin ruperea definitivă de Dumnezeu, sâmburele seacă, astfel încât jertfa nu rodește și nu înmugurește niciodată. Acest privilegiu divin revine numai celor Chemați și Aleși dintre fiii omenirii, care se desăvârșesc prin fapte deosebite, supreme. Mântuitorul Cosmosului - Iisus Hristos, ca Dumnezeu adevărat și Om adevărat a îndumnezeit Jerta
UCENICI, MARTIRI ŞI MĂRTURISITORI DACOROMÂNI AI SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372834_a_374163]
-
Cum să nu-mi placă viața, dacă-i poezie? Mă simt sub a cuvintelor anestezie. Te vreau lângă mine, prin fapte și cuvinte, căci nu te pot scoate din inimă, din minte. Ia-mă cu totul, lacrimile să mi le seci, În ceața asta densă toate-n jur sunt reci. Simt o foame, o sete, ca niciuna alta. Răspund la iubirea-ți. Voi arunca unealta. M-am zbătut între inimă și rațiune, poate Dumnezeu îmi va dărui o minune. sursa foto
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]