3,068 matches
-
secretarei (zeflemea): Sărmanul dom' director se străduie să vă dea la toți de mâncare. Și voi? O șleahtă de bețivani! Burtosul ăsta nu se apleacă niciodată mai jos de genunchi să nu tragă un pârț. Secretara: Eh...? Muncitorul: Eh...? Vocea secretarei: Asta este adevărat că și eu am auzit cu urechile mele fine și delicate. Vocea muncitorului: Și acasă nu cred că face altceva decât să se ghiftuiască. Vocea secretarei: De unde știi? Vocea muncitorului: Dacă la serviciu râgâie tot timpul? Vocea
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357102_a_358431]
-
genunchi să nu tragă un pârț. Secretara: Eh...? Muncitorul: Eh...? Vocea secretarei: Asta este adevărat că și eu am auzit cu urechile mele fine și delicate. Vocea muncitorului: Și acasă nu cred că face altceva decât să se ghiftuiască. Vocea secretarei: De unde știi? Vocea muncitorului: Dacă la serviciu râgâie tot timpul? Vocea secretrei: Ăsta nu e chiar așa de prost cum pare la prima vedere. Muncitorul: Ce e drept, e drept. Secretara (îl privește surprinsă):... Eu n-am spus nimic. Muncitorul
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357102_a_358431]
-
cred că face altceva decât să se ghiftuiască. Vocea secretarei: De unde știi? Vocea muncitorului: Dacă la serviciu râgâie tot timpul? Vocea secretrei: Ăsta nu e chiar așa de prost cum pare la prima vedere. Muncitorul: Ce e drept, e drept. Secretara (îl privește surprinsă):... Eu n-am spus nimic. Muncitorul: Ce e drept, e drept. Secretara: Pe cuvântul meu că n-am spus nimic. Pe cuvântul meu de secretară! Acum mă crezi? Vocea muncitorului: E tare nostimă, mititica! Are pe vino
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357102_a_358431]
-
la serviciu râgâie tot timpul? Vocea secretrei: Ăsta nu e chiar așa de prost cum pare la prima vedere. Muncitorul: Ce e drept, e drept. Secretara (îl privește surprinsă):... Eu n-am spus nimic. Muncitorul: Ce e drept, e drept. Secretara: Pe cuvântul meu că n-am spus nimic. Pe cuvântul meu de secretară! Acum mă crezi? Vocea muncitorului: E tare nostimă, mititica! Are pe vino-ncoace. Muncitorul: Cum să nu te cred? Țâșnește sinceritatea din ochii dumitale la fel ca
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357102_a_358431]
-
prost cum pare la prima vedere. Muncitorul: Ce e drept, e drept. Secretara (îl privește surprinsă):... Eu n-am spus nimic. Muncitorul: Ce e drept, e drept. Secretara: Pe cuvântul meu că n-am spus nimic. Pe cuvântul meu de secretară! Acum mă crezi? Vocea muncitorului: E tare nostimă, mititica! Are pe vino-ncoace. Muncitorul: Cum să nu te cred? Țâșnește sinceritatea din ochii dumitale la fel ca flăcările din două aruncătoare. Secretara: Daa? Ai grijă de stingătoare să fie pe la
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357102_a_358431]
-
n-am spus nimic. Pe cuvântul meu de secretară! Acum mă crezi? Vocea muncitorului: E tare nostimă, mititica! Are pe vino-ncoace. Muncitorul: Cum să nu te cred? Țâșnește sinceritatea din ochii dumitale la fel ca flăcările din două aruncătoare. Secretara: Daa? Ai grijă de stingătoare să fie pe la îndemână. Vocea secretarei: Și domnul director mi-a spus că am pe vino-ncoace. Muncitorul: Ca să vezi. Vocea muncitorului: Se pricepe hodorogul la prospătură. Vocea secretarei: Mai bine ar fi fost el
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357102_a_358431]
-
crezi? Vocea muncitorului: E tare nostimă, mititica! Are pe vino-ncoace. Muncitorul: Cum să nu te cred? Țâșnește sinceritatea din ochii dumitale la fel ca flăcările din două aruncătoare. Secretara: Daa? Ai grijă de stingătoare să fie pe la îndemână. Vocea secretarei: Și domnul director mi-a spus că am pe vino-ncoace. Muncitorul: Ca să vezi. Vocea muncitorului: Se pricepe hodorogul la prospătură. Vocea secretarei: Mai bine ar fi fost el director! Ar fi fost cu totul și cu totul altceva. Dar
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357102_a_358431]
-
fel ca flăcările din două aruncătoare. Secretara: Daa? Ai grijă de stingătoare să fie pe la îndemână. Vocea secretarei: Și domnul director mi-a spus că am pe vino-ncoace. Muncitorul: Ca să vezi. Vocea muncitorului: Se pricepe hodorogul la prospătură. Vocea secretarei: Mai bine ar fi fost el director! Ar fi fost cu totul și cu totul altceva. Dar cine știe dacă odată ajuns director și ăsta... Referință Bibliografică: O scenetă banală / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 310, Anul
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357102_a_358431]
-
mediul acesta...intim...te făcea să simți altfel cele auzite /spuse, ori că vocea preotului îmi era familiară, ori că melodiile corului erau cu totul și cu totul deosebite...Am întâlnit, când așteptam să fim miruiți, persoane de care uitasem...secretara de la facultate...o mămică din prima mea generație...un cântăreț bisericesc pe care îl meditasem...cu muuulți ani în urmă. După ce am primit salcia sfințită și anafura, am mai participat și la un parastas (o colegă, profesoară de sport, și-
ÎN MIEZUL ORELOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357135_a_358464]
-
de plastic, tinerii de la liceu care se ascund de profesorii duri, pensionarii căutători de bastoane lăcuite, șomerii fără direcție, muncitorii fugiți de pe șantier, învățătorii care vor să cumpere clanțe la ușile școlii lor, asistente medicale care caută spirt și tifon, secretarele de la primărie care sunt disperate în găsirea dosarelor cu burduf, instructorii de la școala de șoferi care ochesc potențiali elevi și câte nu vezi într-un asemenea loc. La intrarea în târg tocmai se vede căruța lui Filaret, bărbatul de vreo
TÂRGOVEŢII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357786_a_359115]
-
domnișoara Pitrinjel?, l-am întrebat apoi pe roșcovan. UASCR-istul, care nu se aștepta la o asfel de situație, a început să dea din colț în colț: c-o fi, c-o păți, că e fată bună, c-a fost secretară de UTC pe liceu, că învăța foarte bine... I-a sărit în ajutor și un alt coleg de la prezidiu, Ion Atănăsoaie; la fel, și acesta, a început să înșire calitățile domnișoarei Pitrinjel, deși nu fusese coleg de liceu cu ea
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
la Secu’? E, asta, da! O băgasem pe mânecă, ce mai! În ziua și la ora stabilite, m-am prezentat la Rectorat, era chiar deasupra Sălii Pașilor Pierduți, în jumătatea de clădire dinspre Râpa Galbenă, care aparținea Universității „A. I. Cuza”. Secretara a format la telefon un număr interior și a spus doar atât: - A venit... Da, am înțeles! Apoi, întorcându-se către mine, mi-a spus amabilă, arătându-mi o canapea mare, de piele maro: - Vă rog să așteptați, luați loc
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
prea mult. Am fost luat în primire de un tip bondoc, negricios, între două vârste, care purta niște ochelari fumurii, cu rame groase, îmbrăcat într-o haină de piele neagră, trei sferturi, și care, fără să-și spună numele, deși secretara mă prezentase, m-a luat amical de braț spunându-mi: - Haideți să facem câțiva pași... Am trecut pe lângă bibliotecă și pe lângă Aula „Eminescu”, apoi am străbătut tăcuți Sala Pașilor Pierduți până în jumătatea dinspre Copou a Universității, care aparținea Institutului Politehnic
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
cu mare viteză pe roșu în intersecția tocmai ocupată. Victima a fost lovită din lateral și de la fereastră se putea vedea mormanul de tablă strivită devenită. Împins de conștiința profesională doctorul Kurt trecu vijelios prin sala de așteptare în care secretara tocmai alegea următorul pacient. A prins în ultima clipă ascensorul rapid al blocului apoi s-a îndreptat spre locul accidentului strigând: „faceți loc, sunt medic”. Lumea care contempla accidentul făcuse ciorchine în jurul mașinii zdrobite și respectuos a făcut loc medicului
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
tot consumul întregii săptămâni pregătind una nouă. Cine ești tu doctore Kurt? Trecuseră circa două săptămâni de la accidentul povestit când, în cabinetul doctorului Kurt, intră vijelios un om zdravăn care cere imperios să vorbească de îndată cu doctorul. Cu greu secretara îl oprește să dea năvală în încăperea de consultații. Doctorul, auzind zgomotul provocat a ieșit în sala de așteptare și salutând noul venit și-a cerut scuze pentru câteva momente ca să termine consultația începută. Intrusul s-a trântit într-unul
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
guru în dificultate Potrivit obișnuințelor, devenite cutume, viața decurgea normal. Într-o bună zi însă doctorul Kurt observă pe fotoliul din sala de așteptare un pacient ciudat. Îl chemă în cabinetul de consultație fără respectarea ordinii venirii strict ținută de secretară. - Ce este cu Dumneata aici? Parcă îți rețin figura, deci ai mai fost pe aci. - Da domnule doctor. Am fost cam săptămâna trecută. De atunci mă simt foarte bine din punctul de vedere al sănătății dar a apărut o altă
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
avocat. Orice hotărâre ai lua, o discuți cu noi, în prealabil. Nu uita că aici și oriunde reprezinți, în primul rând, interesul meu. Adică al firmei. Orice litigiu îl discuți cu mine și vei susține opiniile mele. Am dat dispoziție secretarei să se ocupe de întocmirea deciziei și a altor formalități. Deocamdată, vei lucra în același birou cu ea până îți voi repartiza o altă încăpere. Ai un computer acolo, telefon și fax. Le vei folosi strict în probleme de serviciu
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
Nu de munca specifică juristului, cât de alte treburi pe care trebuia să le rezolve. În urma scandalului provocat prin refuzul de a face cafeaua la ora 9. 30 și a-l servi pe patron în biroul său, treabă rezolvată de secretară până în acea zi, Adriana trebuia să se ocupe și de corespondență, de întocmirea zilnică a pontajului muncitoarelor din secție și a personalului auxiliar, să lucreze la calculator orice-i dădea patronul și la orice oră avea acesta nevoie, chiar după
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
Acasă nu a povestit nimic. Să nu-și supere părinții. Avea și teamă că tatăl său, oarecum impulsiv în ultimul timp, va merge peste patron și nu se știe cum se putea finaliza o discuție cu acesta. A vorbit cu secretara, între patru ochi, rugând-o să păstreze secretul și s-o povățuiască. Aceasta, cu doar cinci ani mai mare decât ea, i-a spus direct: - Fetițo, învață să te porți cu șefii! Ce? Nu poți sa fii amabilă, să-i
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
fac așa ceva și nici nu pot! El este cu 20 de ani mai mare și este patron, pe când eu... - Și ce? Crezi că dacă are 45 de ani nu-ți face față? Grija asta o ai tu? a întrerupt-o secretara privind-o cu ironie nedisimulată, semn că nu glumea. - Bine, dar ce spui tu este o... - O cale de păstrat postul și de a trăi bine aici. Asta e! Ești proastă, nu vezi? Nu judeci? - Și tu..., tu ai procedat
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
acesta? Așa ai rezistat aici? - Asta nu te interesează pe tine și nu-ți permit să gândești urât despre mine! Hai! La treabă, nu mai pierde timpul! Ar fi bine să te hotărăști până nu este prea târziu, a adăugat secretara examinând-o cu coada ochiului. Adriana a înghițit în sec, a șters cu mâneca primele lacrimi și nu a mai fost în stare să scoată o vorbă ori să gândească coerent la ceva. Scotocea pierdută în geantă după batistă, uitând
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
Se pare că știa ceva, întrucat mi-a spus căștie că nu-i adevărat ce s-a scris, dar n-are ce face fiindcă așa-i în politica(!). Seară am intrat peste domnul Trandafir, avea ședințăde partid la sediu, fărăca secretara sămăpoatăoprii și l-am luat la întrebări. De fata era și doamna Ada Tatu, cea care-mi solicitase întrevederea și care a fost martorăla toatădiscuția. Au recunoscut căam dreptate, dar ei nu pot sadea o desmintire pentru căs-ar compromite în fața
ALEGERILE TREC, ALESII SI OBICEIURILE RAMAN de TUDOR URLEA în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357554_a_358883]
-
stabilit candidatul acestei formațiuni am avut un scor zdrobitor: 17-1. Contracandidatul meu a fost unul din consilierii municipali în funcție, care reprezenta PNL-ul, dar acest lucru nu l-a împiedicat pe domnul Puiu Hașoti, președintele PNL Constanța, să ceară secretarei de ședință să modifice scorul și să scrie 10-8. Întrebat de unul din colaboratorii săi de ce a făcut asta, a motivat ca nu schimbă cu nimic datele problemei, dar i se pare cam rușinos ca un consilier în funcție să
ANOTIMPUL ALEGERILOR de STELIAN PLATON în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357661_a_358990]
-
că știa ceva, întrucât mi-a spus că știe că nu-i adevărat ce s-a scris, dar n-are ce face fiindcă așa-i în politică (!). Seara am intrat peste domnul Trandafir, avea ședință de partid la sediu, fără ca secretara să mă poată oprii și l-am luat la întrebări. De față era și doamna Ada Tatu, cea care-mi solicitase întrevederea și care a fost martoră la toată discuția. Au recunoscut că am dreptate, dar ei nu pot să
ANOTIMPUL ALEGERILOR de STELIAN PLATON în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357661_a_358990]
-
sunt un înger al recunoștinței! - Poftim? Eu nu cred în îngeri! Bărbate, nu face glume proaste cu mine! Unde ascunsăși difuzoarele? Parcă te știam plecat pe teren sau te-ai întors în cabinetul tău!? Fără să aștepte răspunsul, îi strigă secretarei: - Duduie, ți-a venit șeful? - Nu, tovarășa! - răspunse pe dată femeia, ivindu-se în prag. - Să mă anunți când se întoarce! - ordonă ea scurt și-și afundă nasul în hârțoage. „Probabil de atâta muncă, mintea mi-a luat-o razna
XXVII. NĂLUCA ŞI DICTATORUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357750_a_359079]