2,270 matches
-
totuși, oricine le poate citi, dacă a învățat cum să o facă. Prin urmare, oricine poate vizualiza efectul pe care îl produce asupra celuilalt atunci când farmecul lui acționează. Și aceasta este, negreșit, una dintre principalele chei ale seducției: cei mai seducători oameni sunt capabili, intuitiv, să judece foarte rapid efectul pe care vorbele sau imaginea lor îl produc asupra interlocutorului. Astfel, ei niciodată nu „dau cu bâta-n baltă”, pentru că înțeleg foarte repede ce simte celălalt. „Instinctul lor vizual” le permite
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
spirit a interlocutorului și să se adapteze la ea fără să o facă anume. Sunt capabili să seducă fără să se gândească anume la asta. Toți am auzit, probabil, de zeci de ori pe câte cineva fermecat de o persoană seducătoare cum zice: „Mi s-a lipit de suflet...”, ducându-și mâna la inimă... Aceasta este caracteristica persoanelor seducătoare: nu folosesc un discurs pregătit dinainte, ci se străduiesc să descopere cum sunt în realitate interlocutorii lor. Pot să fie sau să
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
fără să se gândească anume la asta. Toți am auzit, probabil, de zeci de ori pe câte cineva fermecat de o persoană seducătoare cum zice: „Mi s-a lipit de suflet...”, ducându-și mâna la inimă... Aceasta este caracteristica persoanelor seducătoare: nu folosesc un discurs pregătit dinainte, ci se străduiesc să descopere cum sunt în realitate interlocutorii lor. Pot să fie sau să nu fie empatici, dar ceea ce contează cu adevărat și ce arată ei cu adevărat, este că sunt prezenți
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
pândindu-și victima, să se bată cu pumnii ori să tragă cu pistolul. Firește că o doză de romantism subzistă în Philip Marlowe, în ciuda eforturilor lui Raymond Chandler de a-l pune să evolueze mai ales în situații dezavantajoase. Expresivitatea seducătoare a detectivului provine din singurătate, din puterea de a îndura nu doar adversitatea unor inamici violenți, ci, mai ales, propria melancolie sufocată de un cinism coroziv-înduioșător. Marlowe trezește simpatia pentru că e un înger căzut, un ins la final de etapă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
al spiritului rațional asupra încifrării realității. Invocarea lui R. Austin Freeman drept posibil model pentru știința destrămării treptate a misterului nu e întâmplătoare. Încă de prin 1907, Freeman a lansat un gen de povestire polițistă - avându-l drept erou pe seducătorul dr. Thorndyke - ce contrasta puternic cu direcția auster-dominatoare a lui Conan Doyle. Freeman lasă indiciile crimei la vedere, mizând pe inteligența cititorului. În realitate, el doar mimează cooperarea, deoarece povestirea e concepută asemenea unei rachete cu mai multe trepte. Invitat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
distruge crusta impenetrabilă a enigmei, îngăduind participarea subiectivității cititorului la marele festin final. Nu e însă necesar și nici dezirabil să-l duci de nas până la capăt pe adevăratul iubitor de literatură polițistă. Un mister pe jumătate ghicit e mai seducător decât unul în care cititorul rătăcește în plină beznă - notează Chandler (1977, p. 65). El știe ce avantaje ai, ca scriitor, atunci când ești însoțit de un partener - fie și unul virtual. La nivel de psihologie a creației, astfel de subterfugii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cele șapte romane ale lui Raymond Chandler. Dar, mai presus de asta, am dorit să reconstituim o biografie prin ricoșeu a marelui personaj Philip Marlowe. El nu e doar figura centrală a creației lui Chandler, ci o ipostază pe cât de seducătoare, pe atât de enigmatică a umanității aflate sub neobosita presiune a unei stranii energii nevrotice. Deși cărțile pe care i le-a dedicat Raymond Chandler au o vechime de cinci-șase decenii, Philip Marlowe este mai viu astăzi decât fusese la
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pentru a se lăsa admirat, ci un om de o extraordinară raționalitate care încearcă, prin strategii retorice pline de suculență, să-și ascundă esența existenței. Masca lui Marlowe, în această primă zi a existenței sale ca erou ficțional, e una seducătoare, strălucitoare, tocmai pentru că astfel de măști ascund cel mai bine. Deși vizita lui la reședința Sternwood pare a ține de rutina muncii detectivului, un impuls subconștient îl avertizează că a ajuns la o cotitură a existenței. Nu cred că trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
buzele îi erau reci ca gheața. Am ieșit pe ușă și am închis-o în urma mea fără zgomot, iar o rafală de ploaie suflă pe sub verandă, mai puțin rece ca buzele ei. Mona Mars este singura femeie din cortegiul de seducătoare întâlnite de Marlowe în răstimpul celor cinci zile ploioase căreia îi cere să-l sărute. E singura pe care n-o respinge și singura căreia îi va purta o amintire durabilă. Este și singura a cărei imagine se leagă de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
poetică reformistă în intenție, dar, practic, vag anchilozată după primele cărți ce-i respectau cerințele, Chandler s-a sustras primejdiei de a-și vedea eforturile compromise odată cu epuizarea mesajului. Mizând pe expresivitatea literară, el a făcut din mesaj un obiect seducător: înainte de a fi un joc al minții, el este un joc al sufletului. Ce izbește la lectura celei de-a doua cărți a lui Chandler este libertatea pe care și-o ia autorul în raport cu formula literară asumată. Nici unul dintre detectivii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
anilor ’40. Ca și în cărțile anterioare, femeile ocupă un rol privilegiat. Și tot ca în The High Window, Farewell, My Lovely sau The Lady in the Lake, femeile sunt distribuite în partituri negative - ceea ce nu le face mai puțin seducătoare. Doar corifeii corectitudinii politice sau victimele interpretărilor din sfera gender studies ar putea vedea aici un antifeminism visceral. De altfel, problema intelectualilor din această categorie este că nu se adresează niciodată realității. Ei nu doresc să schimbe starea de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
doilea. Recitind, la intervale neregulate, una sau alta din aventurile lui Philip Marlowe, am păstrat un atașament tandru volumelor care mă cuceriseră în adolescență, The Big Sleep și The Little Sister. Aveam toate argumentele: ele reprezintă două ipostaze complementare ale seducătorului detectiv, ipostaze în care trăsăturile bitter-sweet se decupează irezistibil. The Long Goodbye (Rămas-bun pentru vecie) mi se părea, pe de o parte, insuficient de „antrenantă”, iar pe de altă parte, dezamăgitor de săracă în cadavre. O lectură „profesionistă” ce exclude
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pare să aibă nici un motiv de a refuza plăcerile - oricât de întâmplătoare - oferite de femeile întâlnite. Subzistă, însă, în aceste scene un aer de falsitate, de simplă și brutală mecanică: ele n-au nici dezinvoltura risipită în jur de un seducător de profesie, dar nici tensiunea jenată a unui adolescent ce vizitează pentru prima oară bordelul. Totul se desfășoară într-o penumbră pe care Chandler a populat-o cu prea multe cuvinte și prea puțină grație. Un alt termen care se
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a revigorat pe Sherlock Holmes în The Italian Secretary, iar Juliette Shapiro a propus o continuare la Mândrie și prejudecată de Jane Austen. În spațiul românesc, Radu Albala s-a amuzat să încheie munca lui Mateiu I. Caragiale, imaginând o seducătoare soluție pentru nuvela neterminată Remember. Sunt doar câteva exemple dintr-o veritabilă galaxie a „continuărilor”.) Cu toate aceste atuuri, deși premisele păreau să indice un succes, Perchance to Dream a avut parte de o primire negativă. Mitologizarea lui Chandler, prestigiul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cartografieze, fără exces de zel, zonele de interes ale romanului. El remarcă „eleganța” premiselor, dar deplânge precaritatea parcursului propriu-zis, modul repetitiv și lipsit de logică internă al acțiunii. Labirintul în care ne poticnim alături de Marlowe nu este nici terifiant, nici seducător: e doar o structură dinainte fixată la care ne obligă tradiția unui gen extrem de gelos de a-și păstra specificitatea. Drumul de la crimă la descoperirea făptașului trebuie să fie, obligatoriu, descrierea unei iluminări, a obstacolelor învinse de eroul prins în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a-l „moderniza”, printr-un efort deloc ascuns de sincronizare epică și etică, n-au dat rezultatele scontate. Sub pana lui Parker, Marlowe vorbește mai liber și acționează mai dezinhibat în relațiile cu femeile, dar asta nu-l face mai seducător decât fusese la prima lui apariție ca personaj de roman. Martin Amis oferă o descriere adecvată atunci când vede în primul Marlowe o figură ce plutește undeva între cult și mit: el este în egală măsură fierbinte și rece, viril și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
luminoase basmele copite cresc”, când corect ar fi „basmele copile”, cu sensul de tinere, inocente, pure, sens pe care copile Îl are În multe alte contexte eminesciene. Plecând de la transcrierea greșită copite În loc de copile, G. Călinescu a făcut un comentariu „seducător și persuasiv, dar, vai, funciarmente fals” (Funeriu, 1995, p. 19). Iată comentariul lui G. Călinescu: Scena e Însă de mare umflătură barocă. Basmul este văzut ca un animal fabulos În continuă generare, contemporană cu ninsoarea stelelor, metaforă minunată, prin chiar
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Patriciei, prezentat de André și Légeron (1995). Patricia (30 de ani) este o tânără adaptată, exceptând eurotofobia sa: roșește puternic în anumite circumstanțe, ceea ce o face să se piardă cu totul. În urmă cu 15 ani, în prezența unui invitat seducător, tatăl său a tachinat-o în legătură cu acneea sa și mania de a se privi în oglindă. De atunci, în ciuda unei psihoterapii întinse pe durata a mai mulți ani, ea nu reușește să scape de acest handicap. Deși elimină anxietatea, terapia
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
afirmă ea, iar dacă le privim prea de aproape, ne rătăcim. De aceea, autoarea ne sfătuiește cu umor: „Ca să vedeți șaceste mecanismeț trebuie să vă scoateți ochelarii, nu să vi-i puneți”. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" În pofida imaginii seducătoare pe care o conferă sublimării, Freud insistă asupra faptului că marea majoritate a oamenilor au nevoie de o „anumită doză de satisfacție sexuală” și că o frustrare în acest sens antrenează riscul unei îmbolnăviri. El își exprimă chiar îngrijorarea în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
persoană de sex feminin mai mică de 18 ani de a avea cu el raport sexual, comite delictul de seducțiune și se pedepsește cu închisoare corecțională de la 1 la 3 ani.” Un triumf al noului cod penal este și sancționarea seducătorului, dând prin aceasta satisfacție principiilor moralei și dreptului. ș...ț Personalitățile de netăgăduită suprafață intelectuală care au creat dispozițiunile atât de lăudabile ale noului cod au ascultat, desigur, nu numai vocea sentimentală intimă a conștiinței lor, ci și imperativul de
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
1981) și Pândă și seducție (publicat în 1991, dar scris în 1976) se vădesc, în cele din urmă, a fi întruchipări ale aceleiași obsesii privind relația individului cu sine și cu lumea. Perspectiva de abordare este a mitului modern al seducătorului; cele două cărți sunt de fapt componente ale unei macrotrilogii, Don Juan, a cărei ultimă parte este nu un roman, ci, la rândul ei, o masivă trilogie, Amfitrion (1994), formată din volumele Demonii mărunți, Procuratorii și Alberta. Deși întâmpinat de
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
puterea și seducția se manifestă în sânul cuplului - cuplul stăpân-sclav, stăpân-slugă, cu varianta magistru-discipol - acesta fiind un motiv omniprezent: motivul „cuplurilor care se devoră” (Eugen Simion). Dominarea și seducerea sunt deseori reversibile, câte un personaj putând fi, simultan sau succesiv, seducător și sedus, „stăpân” și „sclav”. Polaritatea a fost interpretată și prin opoziția masculin-feminin sau explicată prin virtualul cuplu simbolic Don Juan - Don Quijote. E în joc o tipologie a „slabilor” și „puternicilor”, dar cei doi termeni ai opoziției se regăsesc de
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
Întâlnirea, lunga proză finală din volumul Vară-primăvară, 1989). Toată țesătura elitei stă sub privirea Vicăi Delcă, omul de rând și fără cruțare, când resentimentar, când înțelegător și compătimitor, iar în final supus aceleiași legi a degradării fizice, singurătății și morții. Seducător (dar și iritant) amestec de vitalitate mercantilă, scepticism arțăgos, cinism bârfitor și sentimentalism comprehensiv, Vica Delcă transfigurează în derizoriul bătrâneții ei servile și, totuși, stăpânitoare, „grandoarea și decăderea” elitei înzestrate cu virtuți categoriale. Virtuozitatea scriiturii alternează monologul interior al Vicăi
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
mai pot fi citite decât prin grila romanului din 1983 sau par niște simple încercări. Drumul egal al fiecărei zile (1975) descria „efortul unei studente provinciale, provenită dintr-o familie discriminată politic, să realizeze o carieră științifică seducându-și profesorul. Seducătoarea este însă o adolescentă timidă și săracă, iar lumea în care va intra va fi la fel de sufocantă ca și aceea din care se silise să scape”, repetând, așadar, același „drum egal al fiecărei zile”, cum explică autoarea în cuvintele ce
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
în costum negru, care ținea în mână un pahar de șampanie. Acel eu însumi, care îmi apărea ca o caricatură reușită, prin aviditatea lui de a trăi, așteptarea febrilă a noii sale vieți, graba lui de a plonja în complexitatea seducătoare a Occidentului, cu pistolul la subsuoară și cu un pahar rece în mâna fierbinte. Viața noastră a șters rapid caricatura asta, devenind o epuizantă goană după oamenii care fabricau moartea. Cei ce inventau armele în confortul protejat al laboratoarelor, cei
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]