18,720 matches
-
horcăitul de moarte ori respirația sufocată în apă. Chiar dacă aceste zgomote sunt mai izolate fonic decât urletul, ele fac parte tot din limbajul durerii. Fiecare organ chinuit, fiecare bucată de trup și de psihic emite o anumită sonoritate, care nu seamănă cu nimic altceva. Urletul unui torționar cu pregnanță sonoră poate să facă să vibreze trupul supliciatului său. Prin lovirea alternativă a urechilor (după tehnica "telefonul"), un bâzâit interior face să vibreze capul victimei: sonoritatea se desfășoară, în acest caz, între
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
al scenei culturale și cu toți actorii săi, poți avea o imagine de ansamblu despre cum funcționează condiționările în presa culturală românească dar, mai ales, despre calitatea intelectualului de care ești înconjurat și cu care, între timp, ai ajuns să semeni și tu. Nu poți nega o asemenea experiență, mai ales când naivitatea cu care ai venit ajunge un fel de etalon pentru felul în care alegi să evoluezi. Căci portretul intelectualului român, dar, în fine, veți vedea... Suntem provinciali și
Nervii intelectualului român by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11844_a_13169]
-
care nu aflăm prea multe...) îi dă "povestitorului" un anume "ascendent". Cărțile lui, încă nescrise, de asemenea. Arta de-a te păstra așa cum ai fost coincide, în bună măsură, cu priceperea de a-ți găsi, într-o lume care mai seamănă foarte puțin cu ce era, un punct de sprijin. Ancora lui Radu Ciobanu pare (doar pare...) a fi romanul de familie. Un roman al destrămărilor, al micilor drame date la "remaiat", toate consumate în spațiul cam strîmt al unei bucătării
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
cu plastica elementului malign: Câtă frumusețe se poate ascunde/ sub cearcănele tale, demnitate?// Iată-mă cum muncesc aici,/ în atelierele reci,/ cum îmi oblig tinerețea la penitență,/ cum refuz să cred că dincolo de ferestre/ se naște ceva care nu-mi seamănă./ Și cui aș putea explica/ dorința ascunsă/ (viermele gânditor)/ de a mi se întâmpla lucruri obișnuite?/ Uneori îmi imaginez/ o imensă piață publică/ în care ideile sunt jupuite încet/ (pielea lor foșnitoare)/ și aprind un rug din carne de om
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
trezesc în mare înfricoșare sufletească, mai ales acum, după 1 aprilie, și îmi pare că aud prin buzunare șuierând un vânt ca de "katiușe" și un huruit ca de tancuri "Ferdinand" la Cotul Donului... Culmea e că, din profil, iuncheru' seamănă simultan cu domnul Prim-ministru Tăriceanu și cu domnul general Stănculescu pe când avea piciorul în ghips... Doamne, ferește-ne de zidurile Târgoviștei!... -Ca să vezi! Și soacră-ta, ce zice de toate astea ? Că o știu mare tălmăcitoare de visuri
Așa grăit-a Haralampy... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11848_a_13173]
-
doar învățătura poate aduce ordine pe lume. Când am câștigat o bursă la Cambridge, cred că m-am înscris în tradiția mamei, născută Compton. Dar mă fascinau viețile încrezătoare, nesăbuite ale celor din familia tatei. Și nici nu voiam să semăn cu mama, care era o femeie cam timidă; nu era urâtă, dar trăia o cumplită nefericire din cauză că un RH negativ a ucis toți copiii pe care i-a conceput după mine. Așadar, când am început să scriu în anii '50
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
influențate de Ted Hughes. Dar eu am scris un poem lung, The Celebrants, care mă distanțează de atracția lui seducătoare pentru șamanism. Amândouă am fost influențate de Leonard Basin cu înspăimântătoarele lui păsări/sibile cred. Oricum, în versuri nu prea semănăm. L.V. Ai un curaj care conviețuiește cu spaima, fragilitatea, regretul. În Regret scrii, "Dumnezeu pedepsește regretul." Trebuie să mergem înainte cum putem. E aceasta filozofia ta de viață? Am impresia că nu te lași abătută din drum, oricât ai părea
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
poemul City Lights), spui, poeții nu se "integrează" (Modern Tower). Această neputință de a se simți acasă și ocrotit e tipică autoului Desperado. El e le mal aimé. Cred că aici te încadrezi în grup. Poemul tău Hotel Maimonides, 2 seamănă bine cu The English Country Cottage de Ruth Fainlight. Scrii: "De ce sunt visele mele tulburate/ de hotare de trecut, ascunzători, istorii/ cu țărani mânioși.../ Am trăit într-o insulă de pace." Ca o ultimă întrebare: de ce rasă, religie, grup de
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
Mircea Martin alege, întrucîtva previzibil, echilibrul. Trecuți prin "polarizorul" propriei metode, criticii francezi, de la Sainte-Beuve și Brunetičre la Picon sau Starobinski devin, la rîndu-le, exemple de lesnicioasă potrivire, cu o virtuozitate care anunță grația, în niște tipare. Sigur că nu seamănă, nici în stil, nici în vederi, firește că rațiunile așezării lor în linie, în lipsa "punților"de comentariu, ne mai și scapă dar, spune, lămuritor, Argumentul (mult mai "în clar" decît cel al primei ediții...), ceea ce-i poate ține împreună este
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
vacarmul din local (de multe ori se discuta între mese aflate în colțuri diametral opuse ale încăperii și se rîdea mult și zgomotos), cu chipul său de erou de western (barba atent îngrijită îl făcea, ieri, ca și azi, să semene cu Kenny Rogers), Petre Stoica părea un om fără vîrstă, cu aerul așezat al unui raisonneur rătăcit într-o lume a excentricilor de tot felul. Un om mai degrabă discret, dar a cărui apariție în peisaj nu trecea niciodată neobservată
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
s-ar putea numi un poet "pour les connaisseurs". Antiretorică, poezia sa este una a universurilor minore, a faptelor mărunte și a obiectelor insignifiante care pot defini cel mai bine specificul unei existențe. Pînă la un punct, universul său poetic seamănă cu cel al lui Mircea Ivănescu. La Petre Stoica se simte însă o mai mare participare sufletească. În vreme ce versurile lui Mircea Ivănescu sunt albe, aparent complet lipsite de sentimentalim, Petre Stoica nu ezită să-și exhibe stările sufletești. Poemele sale
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
scriu și scriu/ ca să-mi distrug posibilitatea de a primi o cunună de lauri" (Mărturie, pp. 184-185). Prin tonul său vag nostalgic, melancolic și prin valoarea pe care o acordă obiectelor care compun universul casnic, cotidian, scrisul lui Petre Stoica seamănă cu cel al prozatorului Daniel Vighi. Aceeași fascinație în fața banalității existenței, același efort al redesenării vieții din perspectiva inocenților utilizatori ai unor obiecte care azi ni se par desuete și puțin ridicole, se regăsește în scrisul celor doi scriitori bănățeni
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
sau cu dreptul. Dar diferența dintre jocul pe scenă și jocul în film e imensă. În primul rând teatrul este viața sub lupă, dacă vrei... Cuvintele încep să devină mari, literele puțin cam deformate, și așa mai departe. În film, seamănă mai mult cu realitatea. Oricum, depinde de subiect. Mie îmi place meseria în sine care cuprinde și filmul, și teatrul, pentru că nu sunt statice, nici relația dintre ele nu e, pentru că e mereu loc de inovație în ambele. E un
Actorul care joacă și se joacă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11888_a_13213]
-
în amintire, o siluetă îndepărtată, după care degeaba fugi, la ani distanță. Brașovul, orașul vacanțelor cu tata, rămîne, pentru Bianca Balotă, de nevizitat o vreme. Străbătîndu-l, într-un tîrziu, la pas, cu niște turiști străini, întîlnește o "siluetă" de bătrîn, semănînd atît de bine cu "domnul Marcu", acela de pe vremuri...Da, doar că el a murit de mult. Ceva mai sobru, mai metodic și reținut, își amintește Dorli Blaga întîmplări care au punctat un destin de scriitor. E o mărturisire "în
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
statornic, celor tineri, care nu-i bănuiau tulburările. Dincolo de ele (sau, mai curînd, în ciuda lor) , profesorul Petru Apolzan a rămas pînă (aproape) la capăt binevoitor și deschis: "M-aș bucura dacă aș ajunge să spun într-o zi că îi semăn tatii în ceea ce a fost el în chipul cel mai adînc și mai esențial: un om cumsecade." O responsabilitate trecută firesc, în familie, dă relief celor cîteva simple, altminteri, amintiri: "rotunjirea" unui destin de dascăl. În alt chip, dar cu
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
gîndurile ei și invers. Adică, despre mine aș fi vrut să scriu despre tine... Mai selectez, dintr-o lungă listă, "spusa" Martei Petreu, în încheierea volumului propriu-zis, "introdusă" de un fragment din jurnalul lui Kafka, Scrisoare către tata. Un tată semănînd cu Dumnezeul Vechiului Testament, aprig, neîndurător, tăcut. Titlul evocării ei, Căci a ta este împărăția..., e o recunoaștere îndoită a unei puteri "odioase", exagerînd, de bună seamă, disprețul față de învățătură al unora din oamenii de la țară. Ștefan a Petrei Ciubotariul
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
privit neapărat ca rai al "consumarismului" (!), al marketingului, al comerțului, al producției, adică exact acele lucruri unde știm sigur că societatea românească nu a excelat niciodată în performanțe. Așa se face că lumea romancierului pare că ar fi închisă etanș, seamănă cu o cameră de gazare în care omul este agresat cu sălbăticie, redus la un pachet de resturi instinctuale, iar existența se convertește în "supraviețuire". Radu Aldulescu cunoaște bine psihologia și, nu în ultimul rând, ignoranța, uneori vastă, cum ar
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
nici jurnal, nici memorii, sau cîte puțin din ambele, volumul publicat de Editura Institutului Cultural Român readuce în atenție numele unei scriitoare despre care s-a vorbit nemeritat de puțin în ultimii ani. Pînă la un punct, destinul Verei Călin seamănă cu cel al Ninei Cassian. Scriitoare de origine evreiască, la fel ca Nina Cassian, Vera Călin nu a cunoscut în țară popularitatea acesteia, fapt de înțeles, cîtă vreme domeniul său de activitate a fost, cu precădere comparatistica și teoria literară
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
a poetei în anii '50, cel al Verei Călin pune în discuție, cu precădere, marile evenimente și dezbateri ale prezentului, este o cronică la zi, fapt ce îl apropie, ca mod de abordare, de Jurnalul Monicăi Lovinescu. Însemnările "diaristei" (notațiile seamănă cu cele de jurnal, chiar dacă ele nu sînt datate, iar unele dintre ele au un caracter rezumativ, cvasi-memorialistic, evocînd întîmplări petrecute pe durata mai multor zile sau chiar săptămîni) urmăresc obsesiv cîteva teme: viața în București înainte de plecarea din țară
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
moarte, Elias Canetti își amintește de făptura ei uriașă, invadatoare, împodobită cu un surîs dulceag și cu ochi mari, albaștri, sticloși. Cînd farmecele au început să pălească, Alma își făcea apariția umbrită de pălării gigantice, ornate cu pene de struț, semănînd ba cu un d'Artagnan, ba cu un travestit, sau cu un armăsar înhămat la un car funebru, scria aceeași Claire Goll. Personaj shakespearian prin natura ei ambivalentă, colosală, prin lumile în care s-a perindat, Alma Maria Schindler a
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
Liviu Dănceanu Tot mai marginalizați, mai ostracizați, compozitorii seamănă din ce în ce mai mult cu niște tăciuni care scot mult fum, fără să încălzească și fără să lumineze. în plus, izolarea și abandonarea lor de către cetate au dezlănțuit ambiții și orgolii precum moartea ce vrea să pună gheara peste tot. Așa se
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
sacourile lor zmeurii - și ei sunt de râsul curcilor. Unii sunt prea puțin îmbrăcați, alții sunt prea de tot îmbrăcați, esența e însă aceeași - lipsa de stil. Lipsa stilului generează neîncredere în sine și agresivitate. în Franța, rusul tinde să semene a francez, în America - a american, în Ungaria - a ungur. Dar tot îi scapă ceva și-l apucă furia. E suficient să te uiți la reportajele din străinătate ale jurnaliștilor noștri de televiziune. Sau să le privești pe femeile noastre
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
70-'80 a folosit unele dintre procedeele maiakovskiene timpurii, refuzând să recunoască și cea mai infimă înrudire cu el. E vorba de caracterul șocant, de jocul de-a cinismul, de umorul negru, în sfârșit, de dezgustul față de cultură. Conceptualismul moscovit seamănă cu timpuriul Maiakovski prin manifestare și prin stilistica happeningurilor sale. Dar conceptualiștii, mai maturi și mai rafinați din punct de vedere cultural, au împrumutat image-ul formal al poetului, lepădându-se de conținutul acestuia. Maiakovski era demult obsedat de ideea sinuciderii
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
Dar care dintre noi a scris poema Acestui eu cu osebite nume? Ce importanță poate-avea un nume, Cînd una e și-aceeași anatema? Groussac ori Borges, simt înduioșarea De lumea ce-n zăbranic se-nfășoară. Cenușă este, palidă, ușoară, Ce seamănă cu visul și uitarea. Oglinzile Eu, care simt o spaimă de oglinzi, Nu doar cînd văd cristal de nepătruns Unde se-ncheie (începe?) aspru, ascuns, Vid de reflexe înspre care tinzi, Ci și naintea apei ce-a reluat Azurul celălalt
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
bine că instigarea unor membri ai societății împotriva altora este o metodă, sinistră, dar o metodă eficientă de a conduce? Nu-l rănesc, oare, zbieretele ce schimonosesc auzul "Moarte intelectualilor! Moarte studenților!"? Nu-l doare pe acest scriitor sensibil dezbinarea semănată cu luciditate și cinism? Am lăsat-o mai moale. Cu timpul. Cînd vicepreședinta Fundației a fost Carmen Firan, m-am apropiat serios de proiectele și de atmosfera de acolo. Mi-am temperat excesele. Numele strînse în echipa Fundației, abilitatea cu
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]