15,120 matches
-
VIII, 22) vor interpreta „emigrarea” ca pe o „traversare” (Paști, diabasis) dinspre întuneric spre lumină, dinspre Egiptul morții/patimilor spre Canaanul vieții/nepătimirii („sărbătoarea Paștelui începea în a zecea zi, pentru că însemna depășirea - diabasis - oricărei patimi și a oricărui lucru sensibil”). - Iezechiel 47,3. Biblia românească (după TM): „Când bărbatul acela mergea spre răsărit, ținea în mână sfoara și a măsurat o mie de coți; și m-a dus prin apă și apa era până la glezne (opsayim)”. LXX: „Un om a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ani de către Nichifor Crainic. Acestea fiind spuse, nu trebuie să exagerăm totuși influența pe care opera și personalitatea lui Crainic au putut s-o exercite asupra confratelui său mai tânăr. Dincolo de surse comune și asemănări, între cei doi există diferențe sensibile, asupra cărora nu este locul să insist aici. Să spun doar că Stăniloae îl depășește pe Crainic printr-o mai bună cunoaștere a izvoarelor, printr-o abordare spirituală, care-i este proprie, în vreme ce Crainic propune o viziune hermeneutică mult mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în vedere 224. Este vorba despre următorul scenariu: după ce s-a retras în chilia sa, călugărul „își ridică mintea de la tot ce-i deșert și trecător”. Pe urmă, trebuie să-și sprijine bărbia în piept și să-și îndrepte ochiul sensibil și toată mintea către ombilic. De asemenea, trebuie să-și „comprime respirația” și să se concentreze asupra „locului inimii”. La început, călugărul va afla un întuneric și un strat „gros de nestrăbătut”, însă, prin stăruința exercițiului, va vedea „aerul din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
unei traduceri: „Ea este bună atunci când nu pare o traducere” (e de-ajuns să citești Faust în traducerea poetului nostru pentru a înțelege modul în care este pus în practică acest mod de a traduce). Cea de-a doua, extrem de sensibilă la literalitatea operei de tradus, încearcă din răsputeri să redea în limba proprie străinătatea expresiei celeilalte limbi. Acest mod de a traduce, pus pe picioare de romanticii germani (Goethe, Voss, frații Schlegel, Hölderlin), este o constituire de sine printr-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și o pereche de pantofi asortate cu costumul și mare și plăcută surpriză o trusă completă cu scule de frizerie, fabricată în Spania după licență italiană, cu familiarul profil al bărbierului din Sevilla imprimat pe capacul cutiei. Atins la coarda sensibilă și clintit momentan din scepticismul său obișnuit, Ticu își luă în primire darurile, mulțumind pentru generozitate, apoi îi propuse cumnatului său să probeze toate acele scule perfecționate pe podoaba lui capilară. A, nu, cumnate dragă, nu e nevoie, mille grazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
noastră! Lăsați-i naibii pe ungurii ăștia și problemele lor!... Universitatea n-are nimic de-a face cu politica!... păreau să spună acești colegi. În schimb, alături, la filologie era o altă situație. Studenții de aici se arătau mult mai sensibili la evenimentele din țara vecină, care luau de la o zi la alta, nu mai era nici o îndoială, turnura unei insurecții anticomuniste și antisovietice. Împreună cu Dobrescu și cu Romică ochelaristul, Victor ajunse să-și petreacă o bună parte din timp pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
apăru agitat într-o dimineață la universitate, cu alți doi politehniști și cu un prieten medicinist, ca să vadă cum stăteau lucrurile pe acolo. Mă, Victore, voi ce dracu învârtiți pe aici?... Văd că dormiți în papuci!... îl atacă la coarda sensibilă amicul Tase, de cum dădu ochi cu el, în ușa unei săli de curs. De, mă Tase, băieților de pe-aici nu prea le pasă de altceva, în afară de studiu! îi replică Victor. Iar profesorii noștri, de când cu evenimentele de la unguri... ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și ale fascicolului vital pe care îl vede pentru prima oară pe viu. Fascicolul pe care l-a văzut de atâtea ori în cărți și atlasuri când își pregătea examenele de specialitate... Acolo, în profunzime, este nervul IX, cel mai sensibil dintre toate și care se intersectează în mod haotic cu ..., cu complexul de vene pietroase... "Cum de nu s-a vizualizat prin I. R. M. conflictul nervului IX ?", se trezește întrebând cu voce tare. Explicabil. Este foarte adânc, în umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fără voia lor. Simte un fel de bandă care îi înconjoară strâns capul fără să o jeneze, ci mai degrabă dându-i un fel de certitudine că nervii care comandă simțurile sunt ținuți la locurile lor. Nara stângă, mereu mai sensibilă ca dreapta, este jenată de o gâdilătură. Cu coada ochiului drept înregistrează defilarea negrăbită a unor picături care cad din înălțimi spre ființa ei de parcă ar fi o scurgere lentă din streașina cerului. Nu îndrăznește să încerce să își miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tonului, Dora încearcă să își miște piciorul, tentativă care îi dă o arsură vie în coapsă. Fără să își dea seama, face o grimasă de durere. Aude dialogul șoptit care se instalează între Alindora și altă femeie : Excelent ! Dacă este sensibilă la durere însemnă că nervii lucrează perfect ! Nu înțeleg ce are piciorul cu capul ! Profesorul a aplicat noua tehnică de plastie : cu o mică prelevare de țesut din coapsă a protejat incizia, înainte de sutură. Se pare că vindecarea rănii este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
toată tinda, focul este întreținut cu lobde mari de lemn și căldura lui se răspândește spre pereții tuturor camerelor, așa cum nu întârzie Dragoș să precizeze cu o notă de ironie : Avem o adevărată încălzire centrală ! Vocea îi tremură. O per-soană sensibilă ar putea lesne sesiza că spune nimicuri pentru a-și ascunde tulburarea atunci când o ajută pe Dora să-și scoată vesta. Desigur că Ștefana, care își cunoaște bine bărbatul, i-a sesizat vocea schimbată, dar nu spune nimic. Deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că din povestirea pe care Ciprian o continuă, ca pe o epopee dureroasă care se cere destăinuită, va afla și detalii care o interesează direct. Când eram mici, Dragoș era mai lipit de mama care era, ca și el, visătoare, sensibilă la poezie și mai ales la muzică. Era fata unor oameni cu stare din Cernăuți, crescuse cu guvernantă, cu franceză, cu pian... Odată cu comunismul și mai ales cu necazurile care au dat peste tata, săraca de ea a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dar eu, care nu contenesc să completez hârțoagele mele, treabă pentru care am nevoie de informații, știu multe. Și-apoi, vremurile s-au schimbat. Controlul nu mai este făcut de NKVD-ul sovieto-bolșevic de altă dată, ci de persoane fine, sensibile la cadouri. Și mai este un detaliu foarte important : doamna Dora are cetățenie franceză ! Și față de francezi problemele se pun diferit față de "indezirabilii" de români ! Chiar presupunând că se întâmplă ceva, la Kiev este ambasadă franceză care poate soluționa orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în casă. Aparent nimic nu îi deosebea pe cei trei bărboși îmbrăcați în zdrențe. Numai inima mea l-a simțit, chiar înainte de a-l privi. Simion ! Cine în afară de mine ar fi putut recunoaște în bărbosul scheletic și tăcut pe tânărul sensibil și plin de viață cu care mă iubisem în nopți îmbălsămate cu parfum de liliac ? Ființa mea accepta că această schimbare nu avea nici o importanță. Pentru mine important era doar că revenise. Emoția revederii nu semăna cu cea dată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ca și noi, femeile. Am fost tunse, deparazitate prin stropire cu dezinfectanți care îți tăiau respirația și te orbeau și supuse controlului ginecologic cu coapsele desfăcute pe un fel de capră din lemn. Un bărbat m-a uns la părțile sensibile cu un tampon îmbibat în creolină ; o usturime vie mi-a ars intimitatea de femeie, în timp ce niște degete grosolane au scormonit-o cu stăruință. La sfârșitul acestui examen m-au îmbrâncit de pe capra de lemn, am simțit o palmă zdravănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
chemarea care am avut-o pentru tatăl tău, Dora. Puteam să mă dărui lui numai închizând ochii și gândindu-mă la celălalt, la Simion. Duioșia nu a lipsit dintre noi, căci bărbatul aparent sobru și foarte pragmatic era de fapt sensibil și dornic de tandrețe. Iar umărul lui mi-a fost un neprețuit sprijin atunci când am trecut prin ce am trecut. Despărțită de cel care îi era ca un frate și fără alte prezențe tinere în preajma ei, Minodora a devenit apatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
scăpase și în biserică. Poate și din cauza asta, târziu, în noapte, l-am auzit pe bunicul spunându-i bunicii ceva în genul: depravatul ăsta mic s-a țicnit de tot, trebuie dus din nou la oraș. Dar bunica, puțin mai sensibilă, a aruncat un potop de vorbe cu surdină asupra lui, solicitându-i, imperativ, să nu mă mai eticheteze așa, pentru că, la urma-urmei, cu ce este de vină copilul, cui să-i semene, dacă nu lui bunică-su și lui tac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tu, că nu-i balerină. Au cules-o de pe... I-a căzut omului cu tronc și gata, i-au și strecurat-o băieții în așternut... Natura ne acordase fericit, se pare, urechile tuturor copiilor din cartier la vibrațiile cele mai sensibile ale Universului. De pildă, la ceas de seară, pe când ne jucam prin preajma blocului, niște domni îmbrăcați cu siguranță la același croitor au sosit în zonă șușotind secretos de tot, dar Liță, pramatia de la etajul I, a prins din zbor, de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
părinților lui..." Cei doi, având probabil pragul auditiv ceva mai ridicat, nu-și imaginau că eu aud ce vorbesc. Osânza în albastru a rămas puțin descumpănită, agățându-se, pentru câteva clipe, de un "Cum adică?"... Știți, zice directorul, copiii sunt sensibili și orice discuție de acest gen poate avea urmări. Am și eu, aveți și dumneavoastră copii și cred că... Dumnezeule mare! Ha, ha, ha! Directorul era îngerul meu păzitor! Omul care mereu tuna și fulgera, de parcă era trimisul pe Pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
I pity myself. As I cannot stop the Sun from setting one day. ... As much as I love the stars on the sky, the sky set in jewels. Și iubesc pisicile, mici, puternice, feminine, atlete, prietene, partenere. Prefăcute, actrițe, nobile, sensibile, sincere, curajoase, curioase, iubite. Perfecte. Încăpățânate. Și câteodată cerul este acoperit cu o pânză neagră, pânză bătută cu pietre scumpe, pe care stelele par lumini cu diamante. Și Ileana Consînzeana cu Făt frumos se plimbă în caleașca aurită. Dincolo de copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
neimportanți și trecători. Naturii nu-i păsa de noi. Și acest sentiment al zădărniciei îți arată cât ești de norocos să fii prezent și cât de sfântă este amintirea. Eram puțin invidioasă pe acea frumusețe care îi cunoștea o parte sensibilă a tatălui meu și care mie nu-mi rămânea decât să mi-o imaginez. Vântul bătea la înălțimea la care eram, la ultimul nivel al hotelului. Angi era frumos, înalt, suplu, tânăr. Femeile întorceau mereu capul după el, se țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
că totul este rațiune, totul este biologie. Și citind o carte în carte, îmi amintesc: El era un împărat ce trecea drept ins de rând. Ea era o fată virgină, incredibil de frumoasă, perfectă. Iar el încrezut, ea mândră și sensibilă. Se văzură la o nuntă pa care ea o organiza, și de viitorul căreia depindea viitorul întregii sale familii. Timpul afară era dulce, se simțea firav când vremea se frângea în vântul săgeată rece. Frunzele erau în șfichii de culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
la fel de carnal, fu simțit mai sălbatic. Într-o împletire ne rostogolirăm jos, unde ne oprisem câteva clipe pentru a ne privi în ochii râzând inocenți, și apoi el, cu aceeași atingere fină, delicată îmi luă mâinile, alunecând pe pielea lor sensibilă, și mi le lăsă deasupra capului, după care coborî spre sâni, sfârcuri. Eu zâmbeam cu ochii închiși, simțind aceeași libertate, și în acest fel de dragoste o continuare a primului, respect, libertate și intimitate, care însă era acum mai senzual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai vru altceva. Și mintea lui puternică astfel pe toate le cuprinse. Însă își făcu visul lui. Și ținu la el. Așa fug eu peste câmp, îmi iau zborul. Și fuge cu mine el blondul dulce, însă inteligent și hotărât, sensibil, înțelegător și puternic. Fug peste câmpii. Floricele pe câmpii. Și e totuși inocent ceea ce facem, cum ne simțim. Și iubirea noastră are un nume tandrețe, gingășie și iubire. · Când vine noaptea și cad stelele în ploi fierbinți de înghețate ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe drept, acea finețe și sensibilitate specifice, de care sexul tare, într o bună măsură, este lipsit. De fapt, sincer, cred că până și cea mai insensibilă femeie va avea întotdeauna cu un dram mai multă sensibilitate decât cel mai sensibil bărbat! Și nici nu vreau să mă obosesc să verific dacă aici chiar am dreptate; este părerea mea și mi-o păstrez. Mai mult, până și în secolul acesta viciat, în care trăim acum, când mai toate femeile par a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]