1,322 matches
-
la loc de cinste și de suflet se află scrisorile de la venerabilii: Stan Cucu, Victor Apostoleanu, Petru Todicescu și Ștefan Vancea. Domnul Ion N. Oprea, pus la curent cu această enormă sursă de informare documentară, m-a și rugat cu sfială, spunându-mi că l-ar interesa o lucrare biografică la adresa mea, din care să ofere exemplare fiicei mele, după ce mi voi încheia existența, cu angajamentul de a fi restituite scrisorile după realizarea scopului propus”. „Cu poșta de astăzi, 27 aprilie
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
viață, încununată de mari realizări și satisfacții. Ce poți să-i dorești unui om care a atins această venerabilă vârstă, care a cunoscut din plin succesul, un om respectat și poate invidiat pentru tot ce a realizat?! Cu emoție și sfială, vă adresez Domnule Profesor Gheorghe Mustață felicitări pentru tot ce ați făptuit până acum, multă sănătate și putere de muncă pentru a continua să ne răsfățați cu noi cărți și discursuri de neuitat, viață senină și plină de bucurii și
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
poziții oferite de soartă. Mare ne-a fost surpriza s-o cunoaștem pe Katia, nevasta profesorului Vasilică. Era o blondă de o frumusețe răpitoare. În plus, era amabilă și dansa cu noi toți "mucoșii". Dacă la început o prindeam cu sfială și cu un soi de frică, cu timpul o apropiam mai strîns de noi, ca să-i simțim căldura corpului. Katia dansa cu plăcere și rîdea cît putea, dar fără alt efect decît acela de a fi și mai frumoasă. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cumva ?). Îl am în minte pe acest domn Averescu drept un om sobru, înalt, fără a fi gras, îmbrăcat tot timpul elegant dar puțin comunicativ. Nu l-am auzit niciodată făcându-ne observații. Treceam pe lângă el, când era cazul, cu sfială, dar el parcă nici nu ne vedea. Nu era simțit ca director. De aceea, poate, adevăratul director al școlii noastre părea a fi doamna Averescu. Femeie mai mult măruntă decât voinică, cu trăsături aspre, aprigă, fâșneață, nu ierta nimic. La
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
multă angajare personală sinceră în tot ceea ce pare o scenografie mecanică. La limită, trebuie să te gândești de două ori înainte de a face un gest sau de a participa la un tip de manifestare care nu ți se potrivesc. Puțină sfială, puțină rezervă nu strică. Dimpotrivă. (Adaug, totuși, că autenticitatea e altceva decât „spontaneitatea“ naturii fruste, inapte de autocontrol, negrădinărite, dezvol tate numai pe palier psihofiziologic. Și dl Vanghelie, și dl Becali sunt autentici. Dar nu sunt decât autentici. Chiar și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
tale zile-n mână, ș-a ta cinste sub călcâi, Și călări pe tine, țară, se cred zei, aceste bestii, Cum se cred ades copiii împărați călări pe trestii, Ei sunt mari și tari, și nu au nici rușine, nici sfială, Că-ntr-o zi, poate, urmașii le vor cere socoteală De-a lor fapte. Ce le pasă? Lopătari la cârma țării Sunt stăpâni pe vas, pe vânturi, și pe valurile mării! Și când cugeți c-acești trântori, astă haită de
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
starețul Melchisedec. Te primește! E chiar curios să te vadă, auzind că ești licean de la Fălticeni, unde-a învățat și dânsul și unde-a stat multă vreme și-a scris un vraf de cărți... Mă frământ încă. Sunt stăpânit de sfială și, totodată, de teamă. Cum de-am cutezat să-mi iau inima-n dinți spre această mică și incredibilă întâlnire? Vreau să-l întreb ceva! Numaidecât! Să aflu de la El, Ceahlăul slovei românești, răspunsul de care am nevoie, care mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
-n cale doamna Sadoveanu. E o femeie măruntă, sprintenă. Cu părul aureolat de argintul anilor. În mâna dreaptă are un bastonaș din lemn de corn, cu mânerul aurit. Mă întâmpină cu o privire deschisă, blândă, destinsă. Îi sărut mâna cu sfială. Mă ajută să prind curaj. Ne continuăm drumul alături, împreună. Aveți, poate, vreun manuscris pe care doriți să i-L citiți? Să știți că îi place să-l citească El. Nu să i-L citiți. De aceea, aș vrea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de acord. Nu vreau să stau singură. Că stau eu destul, acasă! Fiindcă, al meu este mai mult oaspete pe-acasă... Da? Sunteți de acord? Îmi ceru doamna să precizez. M-am fâstâcit. Am zâmbit. Și m-am înroșit din sfială, ori din teamă sau, mai exact, dintr-amândouă motivele și am rostit un "da" abia auzit, înclinând ușor fruntea, aprobator. Rectorul ne-a dat fiecăruia câte-o cheie. Și începând de-a doua zi am devenit colegi de birou. După ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să zăbovim, ce ne-am zis: haidem mai bine la biserică! Tocmai ajunsesem în fața uriașei Catedrale Ortodoxe din centrul orașul, o veritabilă operă arhitecturală, în stil clasic, ridicată în ajunul celui de-al Doilea Război Mondial. 2 Am pășit cu sfială și cu uimire în acest templu al Domnului. Era încă dimineață. Catedrala abia se deschisese. Eram printre primii. Nu veniseră înaintea noastră decât câțiva credincioși. Puteai să-i numeri pe degetele de la o mână. Și aceștia nici nu păreau din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
oarecare nedumerire. „ - Mă duc eu, Căpitane..!”. Baltă îl privi oarecum surprins, și, rămase câteava clipe ochi în ochi cu el... farurile din coșmar, revenindu-i în minte. „ - Eu am o mătușă în Bălan... m-ași duce eu !”, se oferi, cu sfială, Sofronie. „ - Bine, „Profesore”... du-te !.. hotărâ căpitanul după o clipă de chibzuință... Și, fii cu mare băgare de seamă, iar la întoarcere... să urci pe coasta nordică, înțelegi... de ce !” Sofronie fără a mai sta mult pe gânduri, își dădu drumul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
simt cât mai aproape trupul ei încordat ce mă ține strâns, în timp ce mă conduce ca pe un bicisnic. Adopție ratată Sunt pe cale să adopt o veveriță: îi dau de mâncare zilnic, ademenind-o în fel și chip să-și înfrângă sfiala și să se apropie ca să-și ia hrana direct din palma mea. De câteva zile însă, micuța vietate refuză să se hrănească; doar se oprește la doi pași de mine și mă privește intens cu ochii ei puri. Parcă ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
momentul cel mai neprevăzut și încordându-se cu împotrivire, în schimb, tocmai când credeam că o sedusesem definitiv. Adesea mi-a fost teamă și am rămas total deconcertat la gândul că poate n-aveam să reușesc niciodată s-o înțeleg. Sfielile ei misterioase m-au făcut pe mine, acel magister din Ars amatoria, mai inert și nevolnic. M-am rușinat pentru grosolana mea neștiință. Licantropie Ninge. Mă visez la Sulmona: încă sunt copil și mă joc cu albul fulgilor de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ea s-a așezat chiar în locul unde ședea Aia de obicei și ațintea de acolo, îngândurată, flăcările din vatră. Am crezut că e chiar ea și că trupul îi fusese astfel transformat prin niște vrăji. Am luat-o cu nespusă sfială în mâini și am dus-o la piept, în dreptul inimii, mângâind-o febril pe căpșor. Mi-a răspuns cu un tremur imperceptibil al membrelor, ca și cum ar fi consimțit. Am legănat-o și am plâns bezmetic. Ca un prost. Nimicire Tulburat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cu dăruirea de sine cu ajutorul unei bogate fenomenologii a dezgolirii, dar și a celui primit, ca în cazul iubirii Aiei: „Într-o noapte friguroasă, încercând să-mi oprească tremurăturile, Aia m-a imbrățișat; m-am bucurat de ea cu o sfială copilărească pe care nu bănuiam c-o mai am. A fost un dar neașteptat.”). Să-mi fie permisă o scurtă paranteză ca să spun că orice dar, ca să fie dar, trebuie să fie neașteptat, așa cum se întâmplă în Revelație, dimensiune deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și 428 engleză, aruncând cu petale de flori de trandafir și iasomie. Copii În uniforme, pantaloni scurți la băieți și fustițe la fete cărămizii, cămăși de culoare bej și cravate roșii la gât, ne priveau deschis În față, fără nici o sfială, bucuria Întrevederii fiind Întipărită pe fețele lor. Toți Întindeau spre noi mânuțele și apoi o zbugheau În mulțimea de capete zâmbitoare. Cadrele didactice, În frunte cu directorul, se străduiau, În zadar, să țină piept valului de copii, frumoși În uniformele
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Templul Tongdosa și Altarul Chungnyeolsa (cel mai mare templu din Coreea și cel mai sacru, fondat În 646 de un călugăr ce a studiat În China, adăpostind În cele 50 de clădiri, 200 de călugări). Munții pitici Își ridicau cu sfială, parcă, piscurile lor viorii În văpaia de aur a soarelui Înflăcărat; aburi ușori și străvezii, 725 Templele: Bulguk-sa, situat pe țărmul mării la 750 m altitudine (secolul al VI-lea), cel mai renumit templu din țară; Kirimsa, secolul al VII
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
predominau femeile și copii, bărbații fiind plecați la muncă În sectorul forestier sau În orașele cu un anumit potențial economic, pentru câștigarea subzistenței familiei numeroase, și aici copii se zbenguie În praf și gălăgioși se apropie de noi, fără nici o sfială, solicitând bomboane, gumă de mestecat și chiar bani. Dar, surprinzător pentru o astfel de zonă, majoritatea copiilor Învață Într-o școală modernă, cu săli de clasă aerisite, laboratoare, terenuri de sport, ateliere, măsură ce face parte dintr-o strategie mai
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
unde trebuie. În zadar un avocat ar nădăjdui să cîștige inimile judecătorilor, dacă toată elocvența sa de tribunal ar socoti-o numai în niște țesături încurcate și în niște strigări netrebnice și vrednice de osîndă într-un lăcaș însuflător de sfială și icoană a tribunalului ceresc. In zadar un general s-ar încerca să învierșuneze duhurile și inimile soldaților săi arătîndu-le pe vrăjmaș, dacă mișcările sale cele de Tersit nu vor putea să meargă în același paralel cu ale viteazului care
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
bătrânele cu o voce tristă. Oamenii politici care vin să se facă văzuți an de an la Iași sunt percepuți ca o fatalitate, „o încercare pe care ne-o dă Sfânta în fiecare an”. Chiar așa au spus, cu neprefăcută sfială. Mai aflu de la ele că înainte de 1989, Miliția nu împiedica desfășurarea pelerinajelor, dar nici nu intervenea atunci când ar fi fost nevoie, în timpul anumitor momente de îmbulzeală, inevitabile. „Parcă voit o făceau, să se sperie lumea de înghesuială, să spună apoi
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
căutare. Tot ritualul și ceremonialul din templele strămoșilor erau acțiuni simbolice 487. Acestea îi arată credinciosului ce înseamnă cer și Dumnezeu, îl pregătesc pentru ceea ce îl așteaptă și dacă în fața conștiinței sale nu a greșit. Strămoșii noștri se apropiau cu sfială de divinitate și în tradiție încercau să redea adevărata putere a acesteia. Că deja în urmă cu trei mii de ani religiile maya, egipteană, feniciană și altele, pure până atunci, s-au transformat în idolatrie, preoțimea învățându-i pe oameni
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Hutin, Oameni și Civilizații dispărute, PRO, 2006. 81 James Churchword, The Children of Mu, 1931. 82 mirosurile sacrificiilor, al arderii unui testament, al lumânărilor sau bețelor îmbibate cu diverse arome de tămâie. 83 Goethe: "Scoală, ucenicule și îmbăiază-ți, fără sfială, pieptul pământesc în Auroră!". 84 În religiile universale s-au dezvoltat sisteme complicate de iconografie, ca reprezentare a divinității în pluralitatea emanațiilor sau încarnărilor sale sau ca om în relație cu sfera sacrului. Este de asemeni evidențiată lumea într-un
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sfințenie, nu cu perversitate, cu înșelăciune, cu întinare și cu batjocorirea intenției sfinte pe care El o are spre preamărirea noastră. Iubite frate mai tânăr, dacă ai înțeles cât de cât acest cuvânt, pe care l-am pus cu toată sfiala înaintea lui Dumnezeu și a sufletului tău, ia aminte, căci cu toții am păcătuit, toți suntem ușor de înșelat și ne supunem păcatului. Cei pe care-i cinstim și-i numim Sfinți - și sunt, căci i-a confirmat Dumnezeu prin semne
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
învățături? Au venit niște predicatori unguri în sat și ne-au învățat. Și sunteți mulți? Nu, că am rămas doar eu. Zici că cunoști poruncile. Știi să-mi spui ce zice porunca a cincea? Da, a zis el, cu oarecare sfială. „Ascultă pe tatăl tău și pe mama ta”... Spune-o toată! „... ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți și fericiți pe pământ”... Așa! Deci după cinstirea și ascultarea de Dumnezeu, tot El ne zice să cinstim și să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în sandale. Mișcarea suplă prin care se ridica în picioare, din poziția ghemuită, în perfect echilibru, pe paralele din sala de gimnastică. Senzația mâinilor ei puternice, prin pânza cămășii, când îmi strângea umerii. Ne mângâiam, unul pe celălalt, fără nici o sfială. Dar tinerețea noastră arzătoare se supunea, docilă, cavalerismului pasiunii pure. Eram pregătiți să așteptăm. Vai, vai! Niciodată, de atunci încolo, nu am simțit cu atâta puritate și duioșie, dar și cu atâta intensitate, acest jind sacru și absolut al trupului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]