1,780 matches
-
femeie, se repezea la ei și, cu o voce dogită, le arunca insulte izbitor de vulgare, care o făceau pe biata femeie să fugă cât vedea cu ochii. Apoi Livia îi cerea scuze lui Vultur-în-Zbor, încercând să pară o fetiță sfioasă îo priveliște care-ți făcea greață), și spunea: — îmi pare rău, iubire. Ți-am cam stricat cheful, nu? De doamna Cramm nu puteai scăpa. Deggle apăruse pe scenă destul de recent: acum vreo optsprezece luni. Asta făcuse traiul și mai insuportabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mă luam cu una, cu alta și se făcea târziu pentru a mai merge la Sfânta Liturghie. Ascultam doar clopotele mănăstirii cum băteau grave, maiestuoase, cu rezonanțe rostogolite de pe deal, greoaie, leneșe, bătrâne. Se suprapuneau clopotele bisericii din preajmă, mai sfioase, cu bătăi grăbite, zorite să nu fie înghițite de cele de la Antim. Veneau și dinspre Patriarhie dangătele marelui clopot, cu muzica lui profundă, de bas, făcând să vibreze înalții plopi și să tresalte șirurile de crăițe din grădina vânzătoarei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă doream toropit de reveriile unor ținuturi în care nu aveam să ajung nicicând: — Kerim, îi spuneam, pot să te întreb ceva? Mă privea cu ochi înguști, scormonind parcă în mine întrebarea nepusă, cântărind dacă merita să o primească, zâmbea sfios, clipind des, puțin speriat: — Putem, de ce nu putem. Întrebam orice la Kerim, dar nu întrebar de-m lovește la inim, la Kerim ast întrebar nu puneam. Kerim nu raspunde la ast întrebar de rana sângerar la inim facem. Nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
s-a lămurit niciodată, i-a atras expulzarea din armată. Chiar și atunci, reputația Îi depășea rangul și atribuțiile. Despre el se spuneau multe, Însă, Într-o și mai mare măsură, lumea se temea de el. Francisco Javier Fumero, băiatul sfios și dezechilibrat care obișnuia să strîngă frunzele uscate În curtea interioară a colegiului San Gabriel, era acum un asasin. Se zvonea că Fumero lichida personaje notorii pentru bani, că elimina figuri politice din Însărcinarea diferitor mîini negre și că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
regăseam adesea, hoinărind Prin labirintul vremilor trecute, Privind uimită-n juru-i și zâmbind Cum rătăceam pe drumuri abătute... Iar uneori, îți tremura-n priviri Și se-ascundea în ochii tăi ca marea Apoi, pierduta-n taina dragei firi Își aștepta sfios îmbrățișarea... O clipă cuget pragul ne-mplinit, O zbatere ce stăruie sub pleoapă; Cum poți cuprinde-atâta infinit, Cât marea și oceanele îngroapă?...
A FOST A?A... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83738_a_85063]
-
legănat cu drag din toată inima. Vrăbiuța înțelese cât de mult greșise în purtarea sa, se rușină și își luă zborul de pe crenguță fără să spună o vorbă. După câteva zile se întoarse la crenguță și-i spuse cu glas sfios: Te rog să mă ierți pentru purtarea mea, îmi pare rău. Te-am iertat deja. Hai! Vino să te dau huța. Astfel, vrăbiuța și crenguța s-au împrietenit. În fiecare zi, crenguța o legăna pe vrăbiuță, iar aceasta îi povestea
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
toamnă. Crengile deja golașe, legănate de vânt, băteau în fereastra camerei în care dormea Ilenuța. În casă era liniște și pace, doar un murmur se auzea nedeslușit. Fetița se foi în pat, deschise ochii mari și privi de jur împrejurul odăii luminate sfios de o rază de lună. La început nu știu ce o trezise dar ciuli urechea și prinse în auz murmurul care devenea tot mai vioi și mai îndrăzneț, însă glasurile nu-i erau cunoscute. Poate vă așteptați să-i fie frică? Da
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
le depozitează în cămară, pentru iarnă. Decât să vă plângeți, mai bine v-ați odihni, că mai este puțin și se luminează de ziuă, acuș vine stăpâna și vă pune iar la muncă. Toate vasele tăcură rușinate și-și plecară sfios capul în barbă, iar soba închise calm ochii, pregătindu-se pentru odihna binemeritată. Dincolo de prag, Ilenuța se rușină și ea, nici nu se gândise vreodată cât de multe treburi face mămica ei într-o zi! Privi într-un colț al
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
răspunde la întrebările celor care se apropie de mormântul lui, unde vei avea poate și tu privilegiul de a-i auzi glasul. Bradamanta, uimită de aceste cuvinte și de ceea ce vedea, nu mai știa dacă era trează sau visa. Uluită, sfioasă ea a plecat ochii și s-a roșit ca macul la față. O, ce sunt eu pentru ca un profet atât de mare să-mi facă cinstea de a-mi vorbi! Totuși, cu nemărturisită bucurie ea a urmat-o pe preoteasă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
fac bucate din belșug Și își golește sacul, Țăranul care-a fost la plug, Să aibă și săracul... Iar la biserica de sus, Se-adună toți miloșii Și-i dau drept jertfă lui Isus Păști și cu ouă roșii... Aștept sfios lângă altar Momentul ce-o să vină, Când preotul cu al său har Ne-o dărui lumină... Este lumina din străbuni Ce sufletu-mi încântă, Din Țara Sfântă, oameni buni, Din Țara Sfântă!...
DE PA?TE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83775_a_85100]
-
să întâlnesc Profesori, lectori și colegi, Să stau și să le povestesc Destinul vieții, nopți întregi... Să regretăm că timpul trece Și-n noaptea cea de catifea, Să coborâm la Bolta Rece, Să bem o ceașcă de cafea... Să urc sfios în amfiteatru, Ce viitoru-mi prevestea Și-n foaierul de la teatru, Să cuceresc o nouă stea... Să văd “Iașii în carnaval”, S-admir actorii care trec Apoi, să urc în personal, Să-mi iau adio și să plec...
IA?UL TINERE?II MELE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83804_a_85129]
-
răspunse. Într-un fel, fratele său avea dreptate. Arta citirii gândurilor nu trebuia folosită decât În situații de primejdie, și atunci În cazul dușmanilor. Încălcase una din regulile Ninja. - N-a să mai intru nepoftit În mintea ta... spuse, aproape sfios, Ștefănel. Iartă-mă. - N-ai intrat nepoftit. - Nu Înțeleg. - Voiai să recuperezi optsprezece ani din viață. Voiai să afli ce mă frământă. Și eu aș fi făcut la fel. - Serios? Ai fi făcut la fel? - Asta Încerc și acuma. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Nory. Mini regreta că nu a cerut să vadă cerceii, dar avea parte să nemerească la Hallipi mereu când erau necăjiți. Baba Smoala avea ochii mici, vioi, și gâtul gros. Mâinile harnice le ținea bine încrucișate pe pântece. Fetele, mai sfioase, le împleticeau stângaci, urâțele și sperioase de a se vedea "închipuite pe pînză"; fratele defunct părea ofticos. Mini ar fi vrut să întrebe de portretul doamnei Calliope și de pianul de la moșie, dar nu cuteză. Erau cele două obiecte care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Lumina roșietică a zorilor de zi îmi mângâia pleoapele împovărate de dulceața somnului... Și totuși, ca să cuceresc inima iubitei trebuie ca și în noaptea ce vine să fiu pescuitor de stele. Chemarea dragostei Întâi a fost o privire, fugară și sfioasă, însoțită de un zâmbet cu semnificație vagă. Primul dialog s-a însăilat timid, procurându-le amândurora inundație în cămările inimii, văpăi în obraji și vibrații în glas. Când mâinile li s-au împreunat, au simțit că se dezlănțuie furtuna dragostei
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
împinseseră fiul s-o ceară în căsătorie. Nunta a avut loc. Totul se petrecuse fără incidente. A fost stabilită o oră de bun augur și ceremonia s-a desfășurat conform tradiției. Preotul rostise mantrele corect, iar mireasa arborase același zâmbet sfios și rezervat, lăsându-se împodobită cu bijuterii de tinerele din noua ei familie. Se împărțiseră dulciuri tradiționale unui număr neverosimil de mare de rude, iar mirele, când apăru în fruntea procesiunii, arăta mai mult sau mai puțin atrăgător. În ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cam lipsit de convingere. Se oprește. Apucându-se de una dintre frânghiile care susțin cortul, ca să se sprijine, Lily Parry începe să râdă ca nebuna. — Continuă, îi zice printre chicoteli. Spune-o din nou. — Te iubesc, repetă Bobby, devenit brusc sfios. — Mă iubești? O, dragă, mă iubești? Poate că lucrurile se mișcă în direcția cea bună. Bobby desface brațele. Rămâi acolo, soldat! Mă iubești? Dumnezeule, bietul de tine! Biată corcitură. N-ai idee, nu? — Ba da, protestează Bobby neconvigător. Corcitură? Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a primăvară Când prin poeni tăcute adesea ne plimbam, îți infloreau caișii cu dor de mine iară Strângând în pleoape fluturi când vântul ascultam ... Mi-am pus pe frunte raze și roua de pe flori în verde îmbrăcată pășeam în vis sfioasă, Un soare strălucea stârnind în noi culori Și-n zbor de curcubeu cocori ne vin acasă... O mierlă ne cânta pe note-o simfonie înfiorând parfumul de doruri străjuit, Plutea încet prin aer fulg alb de păpădie Noi îmbătați de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
a fost Se revarsă în unde Spre mine Inundând căni de lut Și ulcioarele vii în suspine, Dacă seceta grea Va musti, într-o zi, De iubire, Muguri vii în cuvânt Și livezi vor zâmbi Peste fire. Salcia Apleacă-te, sfioaso, șoptește în vânt Sau lasă-ți cuvântul să cadă-n prundiș. Sortirea-ți se arată în vag luminiș Ca umbrele pletelor verzi pe pământ. Schițează în arcuri de cerc tot ce vrei Pendule-ți atârnă din creștet de lemn Clepsidra
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dumneavoastră, Majestatea Voastră, pentru tot restul vieții mele. Însă dacă veți stărui să rămâneți, voi rămâne aici cu dumneavoastră. Îngenunchind ca să-i întâlnesc ochii plini de lacrimi, încetez să mă zbat. Vom fi iubiți? îl întreb. — Nu. Vocea lui e sfioasă, dar nu hotărâtă. Dar mă iubești? — Da, doamnă! Nu respir decât ca să vă iubesc. Pășesc afară în lumină și aud trei bubuituri care vin din spatele nostru. Este zgomotul bilelor de piatră care se rostogolesc la locurile lor. În clipa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
chipul fetei. O izolai de roiul celorlalte și, pe măsură ce umbra din privirea ei mă subjuga, mă scufundam în neant. Îmi stăpînii cu greu pornirea de a-i atinge părul înfoiat. Simțind fluidul, pleoapele tinerei începură să se zbată. Întoarse fața. Sfioasă, obrajii i se împurpurară iar în ochi îi clipiră scîntei. Mă privea uimită. Schimbul acesta părea un fapt ceresc și în afara timpului concret, ca o zare fără de sfîrșit. „Nesfîrșit e cerul care se începu, Nesfîrșită-i zarea unde ești și tu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cinci lei. Vreau să put frumos și asta nu-mi vine decît de la Rexona. Deși, pentru băieți, dragostea cu ea era cam așa cum ai fi mers la cantină, feminitatea stranie a Madlenei mie îmi păru tulburătoare. Deveneai cu ea ori sfios ori de o exuberanță exagerată. Din pricina căldurii, a băuturii și fumului de țigară, atmosfera era năbușitoare. Toți ne dezbrăcasem la cămașă. Nici n-am observat cînd Madlen se lăsase în furou. Sprijinindu-și talpa de genunchi, cu o mișcare bruscă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
al moșului răcnind: - Nu da, omule! Stăi, nu da!... Departe, în șesul Siretului, două case răzlețe se ițeau printre vișini desfrunziți. La una din ele o femeie alăpta un prunc. De după fustă i se ițea altul. Speriată, nevasta ne zîmbi sfioasă. Bădia Nică o întrebă: - Ai făcut cererea, Mariță? - Nu-i acasă omul. Să vie el, răspunse ea. - Da’ ce, fa, crezi că o țară întreagă stă în loc pentru voi? Iscălește-o tu. - Nu știu carte. - Pune degetul. - Cum să pun
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
modelului său: sinceritatea. La Costică cel real nu întîlneai decît un viguros oportunism. Cînd era contrariat, el producea un singur argument: „Tovarăși, să nu ne abatem de la linia partidului”. Argumentul îl rostea cu niște priviri atît de îngustate încît deveneai sfios. Din ce în ce mai tare mă năpădea sentimentul singurătății. Cînd mă întorceam acasă, nimic nu mi se părea familiar. Bunăvoința Tomuleștilor era obositoare. Nici dînșii nu mă acceptaseră ca pe unul dintr-ai lor și, față de mine, își supravegheau cuvintele. N-aveam nici un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
știe nimeni și poate nici n-are să se afle vreodată. Lui Enin cel tânăr i se scurgeau ochii și-i sângera inima după Marianti, dar nu Îndrăznise ori nu avusese cum să intre În vorbă cu ea. Era, poate, și sfios: se temea să n-o sperie cu dragostea lui ori cine știe. După ce i-a ascultat pe ăia doi, a luat-o spre casă, s-a băgat În atelierul lui tată-său și a dat drumul la polizor. Dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lipanului. Pe vremea aceea poetul, conferențiarul, pictorul, omul de cultură și toate câte va mai fi fost umbla numai beat, Întru potolirea, dar și Întărâtarea demonilor săi lăuntrici. I se Întâmpla să vină beat și la școală. Odată, un elev sfios și tuns la chelie dădea târcoale cabinetului Directorului. Ăla era plin de draci: trebuia să calculeze tabelele de plată ale personalului - nu avea Încredere În secretar, care era o hahaleră - și, peste toate, i se mai anunțase și inspectorul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]