3,370 matches
-
păduri, peste poiene și peste susurul pâraielor se aude o chemare de bucium. O, Doamne al acestor locuri, nouă, nu puteai să ne dai ceva mai frumos decât că, din lemnul din care își fac ciuberele, spetele, furcile, casele și sicriele în care iau drumul mântuirii, din același lemn să învețe să facă buciume! Buciume, să-și tânguie jalea și durerile, bucuriile lor simple de oameni ai muntelui, ori să se cheme în codrii, la vremuri de răstriște!” Ultima parte a
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
-mi accelerez pulsul până se transforma în bătăi de aripi și uneori mai departe, până când bătăile de aripi se îngemănau taciturn și nocturn, undeva, într-un nor, cu zborul îngerului meu păzitor. Acuma, cum stau așa, culcat pe spate în sicriul ce mă poartă spre mine însumi, iată, pot să-mi număr mai bine stelele și păcatele, zâmbetele și visele ucise, laurii și bătăliile pierdute. Undeva, departe și târziu, dincolo de orizontul însângerat al acestui tărâm pârjolit, pustiit, se odihnesc morții la
SUSPIN ȘI BUCURIE COLECTIVE ÎN NOAPTEA DE ÎNVIERE (30 APRILIE 2016, DUPĂ 6 LUNI DE DURERE ŞI TĂCERE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378788_a_380117]
-
-mi trece vântul, capul arde pustit" (Scrisoarea IV) "Viața-mi se scurge ca și murmura Ce-o suflă-un crivăț peste pustii." (Amicului F.I) " Pe inima pustie zadarnic mâna-mi țiu Ia bate ca și cariul încet într-un sicriu." (Melancolie) sau: "O, capul meu, capu-i încins cu fortune O, capul meu, capu-i ruină" (variantă, Mortua est, Opere, vol. 1, 309) Numai prin această reglare a presimțirilor pustiului din afară cu vidul interior, ca o depresurizare, "un înstrăinat
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Strigoii; "Memfis se înalță, argintos gînd al pustiei..." Egipetul) creează un vid interior (Și în gându-mi trece vântul, capul arde pustiit" Scrisoarea IV; Pe inima-mi pustie zadarnic mâna-mi țiu / Ea bate ca și cariul încet într-un sicriu" Melancolie; Viața-mi se scurge ca și murmura / Ce-o suflă-un crivăț peste pustii" Amicului F.I.). Relația dintre universul întreg și eul poetic ține de acel moment hegelian al unui spirit universal care se înalță și se împlinește în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
am auzit pe nabab: Ce vrei, oamenii scenei... Iar după încă vreun kilometru: Birjar, trage, te rog, pe dreapta. Am tras pe dreapta: Pompe funebre, indica firma. Dacă rezum intrarea noastră în... cochetul magazin care ne-a întîmpinat cu luxoase sicrie și la fel de luxoase coroane și jerbe și precizez că giganta și frumoasa patroană, genul care-și bagă repede bărbații în groapă, l-a săltat pe nabab și l-a dus în odăile din spate, eu rămînînd aici, în față, printre
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și ea iar boala ei se dovedește a fi una fatală! Iar lucrurile nu se opresc aici: în primele zile ale lunii Iunie, soția compozitorului se îmbolnăvește de o formă violență de encefalita și pe 19 Iunie 1840 al treilea sicriu părăsește locuința lui Verdi ! Verdi scria: “ Am rămas singur!... singur! În decursul a numai două luni de zile, trei ființe pe care le iubisem nespus au dispărut pe vecie: familia mea era distrusă! În mijlocul acestei teribile nenorociri trebuia să compun
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
nu doreau publicitate pentru asemenea incidente. Totuși, la ora aceasta dosarul fiind desecretizat, putem să-l analizăm în tihnă. 2. Faptele: Onorabila domnișoară Astrid Julie Lucie van Krumpelstein, din atât de onorabila familie van Krumpelstein (cea cu marea firmă de sicrie de lux Krumpelstein & Fiii), a rămas gravidă! Cum domnișoara Astrid Julie Lucie pretindea că stimabilul Iosif Placeanovici, al IX-lea conte Placean, ar fi fost tatăl copilului, iar Iosif Placeanovici tăgăduia cu încăpățânare o implicare decisivă în conceperea fătului ("că
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
din afaceri imobiliare (cam dubioase, după cum spunea în șoaptă lumea), n-a fost o problemă ca maestrul Ludovic L. (sub alt nume) să-i fie vârât drept avocat Astridei. (Onorabila familie van Krumpelstein, proprietara de șapte generații a firmei de sicrie de lux Krumpelstein & Fiii, avea, desigur, compartimentul ei de avocatură și a fost destul de dificil să-i fie impus un apărător de afară, chiar dacă acela era celebrul maestrul Ludovic L.. Dar cum dânsul i-a fost propus sub alt nume
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
acela era celebrul maestrul Ludovic L.. Dar cum dânsul i-a fost propus sub alt nume și cu altă înfățișare, iar onorariul îi era achitat de un sponsor anonim, dar extrem de binevoitor și care nu cerea, în schimb, decât un sicriu de lux pentru momentul care ne vine, la un moment dat, tuturor și cum cei din familia van Krumpelstein erau cunoscuți nu numai pentru marea lor noblețe, ci și pentru că erau foarte zgârciți, avocatul minune a fost acceptat. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Ambele aforisme Îi aparțin lui Wilde. Dar iată cum sună aceleași principii sub pana lui Villiers de l’Isle-Adam: „Să trăim? O s-o facă pentru noi servitorii”. Sau, mai radical, la Barbey d’Aurevilly: „Să rămâi artist chiar și-n sicriu!”. Fără a se identifica În Întregime cu apologeții estetismului (fie el decadent, prerafaelit, postsimbolist etc.), dandy-i aparțin totuși acestei familii de spirite. „Fie că este vorba despre veșminte sau accesorii, despre echipaje, apartamente luxoase, aranjatul unei mese sau despre
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a știut s... fie nici unul, nici altul. El refuz... s... Împrumute calea hrușciovian... și s... adopte, precum noul secretar-general al URSS-ului făt... de Stalin, o atitudine critic... În privința lui Hodja. A f...cut exact contrariul. La funeraliile dictatorului, În fața sicriului, Îi jur... fidelitate și Îi șoptește v...duvei: „Nu a murit, nu a murit...”. În anii urm...tori instaureaz... un adev...raț cult În memoria defunctului, public... lucr...ri consacrate lui În 1985 și 1986, iar În fiecare lun..., pe
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
găina sau oaia sting focul, cocoșul alungă spiritele rele etc.). În planul economiei rurale, ele realizează o redistribuire a bunurilor către cei mai nevoiași. În planul relațiilor sociale, cimentează sistemele de obligații reciproce Între rude și vecini. În groapă, alături de sicriu se pun unele lucruri cu valori magice (bani, lumânari). La capătul mormântului se pune crucea, pomul sau bradul. După Îngropare, participanții se spală pe mâini, iar rudele și apropiații se Întorc la casa celui dispărut, unde are loc o masă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unele sate chiar și două de aceste chipuri mititele, și anume: unul bărbătesc, iar celălalt femeiesc. După ce au făcut ele acest om, care se numește În cele mai multe părți Caloian sau Scaloian, iar pe alocurea Muma Ploii, Îl pun Într-un sicriu mic, făcut anume spre acest scop, sau pe o scândură, Îl Îmbracă În straie țărănești cu opinci și cu căciulă, Îl Înconjoară cu coji de ouă roșii păstrate de la Paști, precum și cu fel de fel de flori, printre care predomnește
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lumii chtoniene (A. Olteanu, 1998, pp. 28-30): Înainte de Înmormântare Însă, una dintre fete se face popă, alta dascăl, a treia duce steagul, adică o trestie cu o batistă albă În vârf, Înaintea popii, și iarăși alta sau și două duc sicriul sau scândura cu Caloianul, căruia Îi urmează celelalte cu lumânări aprinse, plângând și rostind următoarele cuvinte: „Iane, Iane,/ Caloiane!/ Te caută mă-ta/ Prin pădurea deasă/ Cu inima arsă,/ Prin pădurea rară/ Cu inim-amară,/ Și ea că te plânge/ Cu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dezgroapă și apoi, bocindu-l: „Caloiene/ Ene!/ Mă-ta/ Te cată/ Prin pădurea deasă,/ Cu inima friptă, arsă,/ Prin pădurea rară,/ Cu inima fript-amară”. Îl aduc În sat și aici Îl aruncă Într-o fântână sau Îi dau drumul cu sicriul sau scândura pe vreo apă curgătoare, urând ca anul să fie ploios și plin de belșug. În cele mai multe locuri Însă, Caloianul e Întâi frânt În bucăți și abea după aceea diferitele sfărâmături sunt aruncate prin fântâni sau puțuri, prin bălți
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Încă două ori, bradul invocând de fiecare dată existența unui alt cuib, cel al vidrei și cel al șerpoaicei. Atunci când sufletul Îl amenință că voinicii vor veni să-l taie și să facă din el punte peste mare (aluzie la sicriu sau poate la tăierea bradului de Înmormântare, bradul cedează: „Iară mortul Îmi trecea/ Unde dorul Îl ducea/ Marea fără nume/ La ailaltă lume”. Aici el se va Întălni cu alte locuri sacre: Ține, dragă suflete,/ Drumul Înainte/ Până vei ajunge
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
phénomène assez fréquent dans la traduction de Veturia Drăgănescu-Vericeanu. Voilà un premier exemple ; nous avons comparé la version de cette traductrice à celle de Paul Miclău : O, cine știe ? Poate că din trunchiul tău îmi vor ciopli/ nu peste mult sicriul [...] (Gorunul) (Blaga, 2010 : 23) Ô, qui le sait ? Peut-être, dans ce tronc va-t-on tailler bientôt mă bière [...] (Le jeune chêne) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 55) Ô, qui sait ? Peut-être dans ton tronc va-t-on bientôt / couper leș planches de mon cercueil [...] (Le chêne
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Ou dans la terre engouffrée ? (Dans le grand passage) (Romanescu, 1998 : 72) Sous leș rochers, peut-être, a-t-elle péri. Sous la terre, peut-être, elle s'est engloutie. (Au fil du grand parcours) (Loubière, 20003 : 21) [...] ascult cum crește-n trupul tău sicriul, sicriul meu, cu fiecare clipă care trece, gorunule din margine de codru. (Gorunul) (Blaga, 2010 : 23) Et moi, j'écoute comme dans ton tronc, À chaque instant qui passe, Mon cercueil pousse... Le sais-tu, Chêne de l'orée du bois
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
dans la terre engouffrée ? (Dans le grand passage) (Romanescu, 1998 : 72) Sous leș rochers, peut-être, a-t-elle péri. Sous la terre, peut-être, elle s'est engloutie. (Au fil du grand parcours) (Loubière, 20003 : 21) [...] ascult cum crește-n trupul tău sicriul, sicriul meu, cu fiecare clipă care trece, gorunule din margine de codru. (Gorunul) (Blaga, 2010 : 23) Et moi, j'écoute comme dans ton tronc, À chaque instant qui passe, Mon cercueil pousse... Le sais-tu, Chêne de l'orée du bois ?... (Le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
mai toți poeții simboliști din faza insurecției) fantasmele decadenților, tristețile lor delirante, decorurile îndoliate. B. cultivă mica scenă livresc-existențială în care există un unic simbol liric dezvoltat prin câteva detalii repetitive. Iată, Plumb, poemul liminar din volumul apărut în 1916: sicrie de plumb, cavou, veșminte funerare, coroane de plumb, aripi de plumb, flori de plumb și, în acest decor, amorul de plumb pe care îl strigă, deznădăjduit, poetul copleșit de singurătatea lui. Totul se învârte în jurul acestei fantasme puse în scenă
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
sugerează o dezolantă, apăsătoare culoare metalică (plumbul care nu are propriu-zis o culoare sau are una, indistinctă, negrul degradat spre cenușiu). Care este simbolul memorabil, unde e marea poezie în aceste versuri care adună și învârt asemenea detalii?: „Dormeau adânc sicriele de plumb / Și flori de plumb și funerar vestmânt - / Stam singur în cavou... și era vânt... / Și scârțâiau coroanele de plumb. // Dormea întors amorul meu de plumb / Pe flori de plumb, și-am început să-l strig - / Stam singur lângă
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
a meritat să moară, a fost atacat de corbi și și-a pierdut vederea. În timpul ceremoniei de înmormântare, de pe data de 6 februarie, deși era o zi frumoasă, vremea s-a stricat brusc, incepand să ningă. Catifeaua neagră care îmbracă sicriul regelui a fost acoperită de un strat gros de nea albă, regaliștii susținând că era un mesaj divin. Toate aceste legende locale nu arata decât că monarhul, după execuția să, a devenit un simbol, fiind mult mai respectat și iubit
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
mă încătușase în trecutul acela visat, din care aruncam priviri distrate spre viața reală. Și viața reală era stratul de apă pe care, tremurând, îl văzusem băltind în fundul gropii, în ziua înmormântării. Sub o ploaie măruntă de toamnă, încet, coborau sicriul într-un amestec de apă și de noroi... Viața reală s-a făcut simțită și o dată cu sosirea mătușii mele, sora mai mare a tatălui meu. Locuia într-un orășel muncitoresc, a cărui populație se scula la cinci dimineața și se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
În fragmentul consemnat în ajun, scriam: „În izba mare din fața imobilului în care locuiește Charlotte a murit un băiat de doi ani. Îl văd pe tatăl copilului sprijinind de balustrada scărilor o ladă lunguiață, acoperită cu pânză roșie - un mic sicriu! Dimensiunile lui de păpușă mă îngrozesc. Trebuie să găsesc imediat un loc, sub cerul ăsta, pe pământul ăsta, în care să mi-l pot imagina pe copil în viață. Moartea unei ființe cu mult mai tinere decât mine repune în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acea carne sfâșiată care Etern dorește și nemărginit, De-aceea nimeni, nimeni nu vorbește. Ei nici văd fața, ei văd sfinxul rece, Ei văd icoana - înțelesul nu. 11 2259 [ÎMPĂRATUL] De v-ați întinde [umbra] moartă, albă, Din ale voastre-urieșești sicrie Ce am vedea că a rămas în ea, În ea ce se-ntindea după pămînt? Nimic. Titani, sărmani titani de cari Se spune c-au fost prăvăliți din cer, De ce-au căzut ei oare?... Pentru că Pără de margini li-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]