2,018 matches
-
e în realitate obiectul pe care vrei să-l definești!" l-am întrerupt eu. Am citit asta într-o carte, nu mai știu unde, nu vă supărați, vă rog! ― Și dumneata ai simțit în ora mea, ca să zic așa, un simțământ de lene, care te-a făcut să vezi litere chinezești de Algebră, pe tablă, și să te gândești la fete! Faci poezii, ai pretenția absurdă că ești sentimental... și, când colo, dumneata nu ești capabil să-mi dai definiția sentimentului
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
-nțelege că mă place; iar lui Gică nu-i făcuse, cum se numește, nici un avans. I-am răspuns puțin intimidat: ― M-a rugat să-ți fac un acrostih. Ți l-am făcut și-am pus în el cele mai curate simțăminte... L-am scris așa ca și cum l-aș fi scris cu adevărat iubitei mele... Pe urmă m-a rugat să-ți mai scriu și biletul acela explicativ. Și, sfiindu-se să ți le dea el, personal, m-a trimis pe mine
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ați învățat, ce ați primit și auzit de la mine, și ce ați văzut în mine, faceți. Și Dumnezeul păcii va fi cu voi. 10. Am avut o mare bucurie în Domnul, că, în sfîrșit, ați putut să vă înoiți iarăși simțămintele voastre față de mine. Vă gîndeați voi la așa ceva, dar vă lipsea prilejul. 11. Nu zic lucrul acesta avînd în vedere nevoile mele; căci m-am deprins să fiu mulțumit cu starea în care mă găsesc. 12. Știu să trăiesc smerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
pentru a-i face mai înțelepți și mai buni... Primesc cu plăcere mulțumirile lor, le mai arunc o privire de rămas bun și, cu inima bucurată, mă îndrept spre masa de lucru pentru a-mi așterne pe hârtie gândurile și simțămintele care mă asaltează. Cine iubește copiii, florile și soarele iubește viața! Bobiță Așa se numește un cățel care aparține unei rase comune de câini, de talie mijlocie, fără ascendență genealogică nobilă dar cu calități deosebite. A avut o perioadă de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
niciodată și că toate speranțele i s-au spulberat, dar o privește și mai tulburat cum pedalează furioasă, de parcă ar dispărea din strada Broad în altă lume, pierdută pentru totdeauna, nemaiputând să ajungă vreodată la ea. Țintuit locului de aceste simțăminte, nici nu observă exemplarul din Fleur Du mal ( împrumutată de la Levine) care i-a căzut din buzunarul jachetei. — Ce naiba avem aici? Se întoarce la timp ca să vadă că ziua asta și așa proastă, este pe cale să devină și mai rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe fratele său cu un asemenea devotament. — Dar... prințul Kung a fost măcar vreun pic gelos? — Nu a existat vreun semn. Însă doamna Jin a fost. Ea a fost amărâtă de supunerea prințului Kung. Dar a reușit să-și ascundă simțămintele. E o iarnă groaznică. După un ger năpraznic, pe străzile din Peking sunt găsite trupuri înghețate. Îi dau mamei tot ce câștig, dar nu e suficient pentru a plăti cheltuielile. Cămătarii fac coadă la ușa noastră. Ușa a căzut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Marii Împărătese, Vremuri fericite timp de zece mii de ani. Menționarea de către An-te-hai a numelui lui Nuharoo alături de acela al împăratului Hsien Feng îmi tulbură gândurile și îmi stârnește gelozia. Nu-mi place să fiu meschină, dar nu-mi pot împiedica simțămintele. Mă întreb cum se împacă alte concubine cu invidia lor. Oare au împărțit patul cu Hsien Feng deja? — Povestește-mi despre visurile tale, An-te-hai. Mă așez. Îmi dau seama brusc că drumul spre salvare îmi e inaccesibil. Mă macină disperarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
apei și cât de nespus de liberă mă simțeam alergând după rațele sălbatice. Acum eram cea mai puternică femeie din China, și totuși spiritul meu era închis în acel sicriu gol cu numele și titlul meu gravate în piatra rece. Simțămintele mele erau împărtășite de un alt suflet. Am băgat de seamă că Yung Lu mă observa dintr-un colț al sălii. În ultima vreme, fusesem prea ocupată cu umbra lui Su Shun pentru a permite gândurilor mele să alunece spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ei, în clipa în care au citit, și care îi va face ca aproape totdeauna să fie alături de un copil aflat în primejdie. Puterea sentimentelor o dată născute nu va fi ștearsă de nici un dezastru. Arta care a dat naștere unor simțăminte atât de adinei nu se va simți umilită niciodată. Astfel îmi spuneam în timp ce vizitam la Sighișoara distrusa stradă a Clujului și în timp ce vasul-amfibie mă ducea pe deasupra satului înecat Vădeni, de lângă Brăila. Mă aflu pe cheiul portului Galați. Apa este la
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și să se Înfioare, căci cine știe dacă ar mai fi avut În viață un asemenea prilej. Copiii, Însă, se opreau o clipă În fața bolovanului căcăniu, stăteau cu capu-ntre urechi - cum stați voi acuma -, se prefăceau că erau străbătuți de simțăminte de negrăit și se grăbeau să ajungă În curtea școlii ca să bată mingea sau să țopăie peste coardă. Eu, să știți, am fost - și sunt Încă - chiar prieten cu Directorul, deși ne despart unele păreri politice și, desigur, Înspre partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gândindu-se că va trece printr-o nouă și fundamentală experiență artistică, să pozeze goală În cadru natural pictorului Foiște și prozatorului Gurgui, care aveau să valorifice acea priveliște În opere de artă cu o mare Încărcătură de idei și simțăminte. Au dus-o cu mașina la pădure, au așternut o pătură Într-un loc ferit, i-au dat să bea niște lichior de cacao și s-au Întors cu spatele când fata se dezbrăcase. La Început se rușinase să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui Ectoraș se Încingea atunci când Își Închipuia că aleargă cu Aleasa, Închidea ochii ca să-i ferească de loviturile bezmetice ale crengilor, avea În nări miros de frunze și de buruieni strivite, gâfâia amarnic și-și lăsa sufletul copleșit de un simțământ tulbure, amestec de iubire crâncenă și de presimțire a morții. Imaginea celor doi fugari Îl hotărâse pe Ectoraș - căruia pe atunci nu i se spunea Încă nici Monstrulică, nici Repetentu - să ia și el parte la bătăile prefăcute ale străvechiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
câteva zile, iar Oyu simțea o plăcere nespusă privindu-l, în acea frumoasă dimineață. Deodată, însă, avu un sentiment de deznădejde, amintindu-și cuvintele medicului: „Sunt foarte puține speranțe de vindecare.“ Însă nu avea de gând să se lase pradă simțămintelor. Câți pacienți nu-și reveniseră, după de doctorii îi declaraseră ca și morți? Își făgădui să-l îngrijească pe Hanbei până se însănătoșea - a-l vedea sănătos era un scop pe care-l împărtășea cu Hideyoshi, de la care primise, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de văzut că, unul câte unul, toate fleacurile care nu meritau să ajungă la urechile lui Nobunaga se făceau auzite în Azuchi și deveneau subiecte de calomnie. Hideyoshi, însă, nu dădea niciodată multă atenție vorbelor. Era și el, om, avea simțăminte firești, ca oricine, și nu s-ar fi putut spune că nu observa asemenea lucruri; pur și simplu nu-și bătea capul cu ele. Mărunțișurile nu-s nimic mai mult decât atât, spunea el. Ori de câte ori sunt cercetate, se clarifică. Singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Fuwa, fuseseră zărite unități sub comanda lui Hideyoshi, iar lui Katsuie și generalilor din statul său major, stând în șei, li se făcu părul măciucă. Încercând să-și imagineze efectivele și strategia inamicului care aștepta în calea lor, îi copleșiră simțăminte negre precum cerneala. Trupele fură oprite brusc în fața râului Ibi, în timp ce Katsuie și comandanții săi discutau problema în pădurea capelei locale a satului. Să atace frontal sau să se retragă? O strategie posibilă ar fi fost aceea de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din urmă îi aștepta așezat pe scăunelul său de general, cu o expresie trufașă. Katsuie arăta întotdeauna demn, indiferent de situație. Shogen fu primit imediat. — De data asta, ai dat greș, Shogen, începu Katsuie. În timp ce-și arăta adevăratele simțăminte, avea pe chip o expresie ambiguă. Toată lumea spunea că unchiul și nepotul Shibata aveau firi intrigante și egoiste, iar acum atât Katsuie, cât și Genba îl așteptau pe Shogen, cu expresii reci, să vorbească. Scăparea îmi aparține, spuse Shogen, conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un motiv de bucurie. — A noastră e victoria! declară Hideyoshi. Apoi, fără a mai pierde vremea, începu să dea ordine. Generalii care-i primeau ordinele plecau imediat, aproape fugind cu toții înapoi, spre taberele lor. Oamenii aceia, pe care-i presase simțământul alarmant că se aflau într-o primejdie critică, erau acum nervoși și încordați, așteptând să le fie rostite numele, în timp ce Hideyoshi împărțea ordine. Cu excepția pajilor și a slujitorilor lui Hideyoshi, toți generalii se retrăseseră să-și facă pregătirile. Doi localnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
falsul interes, manifestat atât cât trebuia, față de securitatea tuturor în ceea ce privește Gardienii sau acum Terra, puteau fi doar manevre menite să-i distragă atenția. Nici acum nu știa sigur ce hram poartă Angir. Se liniști însă puțin la gândul că în ciuda simțămintelor pe care tânărul i le crea, atenția și judecata nu îi erau afectate prea mult de acestea. Sau poate devenise el paranoic. Nu mai era sigur de nimic. - De ce crezi că nu aș fi la prima călătorie spre Terra? îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
un individ care, ani de zile, a avut forța de a strânge și ține la un loc, într-un act de cultură perpetuă și autentică, tineri indiferent de profesia lor prin sufletele și talentul cărora a indus unor generații degringolate simțământul că aparțin unei nații, de care, în nici,un caz, nu trebuie să le fie rușine. Cenaclul Flacăra a fost un "no man's land", în sensul enclavizării sale culturale față de lagărul doctrinar. Un offshore artistic, în interiorul unui sistem dictatorial
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în ochii stelelor de gheață... Tu-mi încăpeai în palmele rotunde și miroseai curat ca o floare cu petalele abia plesnite... Zarea se colora nătâng în pamblică violacee... Oamenii își desprindeau cu greu picioarele încimentate și mirosea în jur a simțăminte argintii.” Pentru că, dincolo de orice altceva, Dorina Neculce rămâne o tenace și nestăvilită autoare de imnuri diafane și viu colorate închinate Iubirii. Valentin Ursianu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
la munca lor” (apud Constantin, Ț., 2004, p. 186). Duane și Sydney Schultz (1990) consideră satisfacția în munca ca fiind dispoziția psihologică a oamenilor față de slujba lor . Keith Davis și J.W. Newstrom (1985) definesc satisfacția că un set de simțăminte favorabile sau defavorabile legate de cum își văd angajații muncă . Fred Luthanj (1987) o consideră o colecție de atitudini față de muncă ce sunt înrudite și pot fi împărțite într-o varietate de aspecte ale muncii. Pentru măsurarea cât mai adecvată a
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]
-
căldura lui. El o mângâie, murmură, geme și se vaită ca un nebun. Ea își lasă trupul să-i spună cât de dor i-a fost de el. Toată lumea are pretenția să fiu un Buddha de piatră, fără dorințe sau simțăminte, gâfâie el deasupra ei. Tovarășilor mei le-ar plăcea mai mult de mine dacă aș fi un eunuc. Însă eu sunt un tigru care nu poate fi vegetarian! * 1938. Mao este în sfârșit recunoscut de Moscova. În septembrie, Partidul Comunist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
uit de Mao. Fă orice trebuie să faci. Ea îl visează pe Mao. Noapte după noapte. Blestemul - că-și dorește ca el să fie mort - a venit să o îngroape. Și totuși, există încăpățânarea asta înnăscută. Felul în care lucrează simțămintele ei. Ele sunt propria lor cușcă. O blochează. Ea se află într-un port, făcând cu mâna spre mulțimea din spatele ei. Întoarce-ți capul în altă parte, își strigă singură. Inima ei refuză să-l dea uitării pe Mao. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Tu ești omul meu. Face o pauză ca să se stăpânească, dar îi dau brusc lacrimile. Dacă trebuie să mă faci să te implor, sunt în genunchi acum. Te implor să nu mă mai insulți... Nu sunt rece și lipsită de simțăminte, din fire... Am ales iubirea înainte. Dar nu mi-a adus un sens în viață... Am pierdut sufletul unei artiste... Este soarta mea cea bolnavă. Poți vindeca boala, dar nu și soarta. Bătălia pe care o port este inevitabilă. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
decât acum. Dar nu asta e problema. Atunci care e problema? a întrebat-o el nonșalant. —Te iubesc, vreau să mă mărit cu tine, și este natural să vreau să încerc să fac un copil cu tine. Să știi că simțămintele astea ale mele nu sunt deloc ieșite din comun, Nick. De asta au femeile hormoni, utere și toate celelalte ustensile de reproducere care ne fac atâtea probleme în viață. Susan s-a frecat la ochi străduindu-se să ignore senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]