1,491 matches
-
și tot ce ține de anturajul sportiv intră Într-un fel de „viziune“ a existenței ca simplă competiție: victorii și Înfrângeri, etape către Împlinirea unui destin Înalt, singular... Amuzant pe multe pagini, jurnalul adolescentei A. Împletește stilul exaltat, metaforic și simbolist specific vârstei cu contabilitatea strictă a evenimentelor zilei (gen: „M-am Împăcat cu Fredy, iată și acest vis atât de depărtat realizat. Ce bine-mi pare! Azi am făcut 4 ore de gheață și mă simt mai bine ca oricând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu autograf a lui George Moore. Mi-am pus ochelarii și am supus unui examen imparțial volumele de mult prăfuite. Erau acolo previzibilele cotoare galbene de la Mercure de France, care-și avusese clipa sa de glorie; cele mai renumite producții simboliste de la sfârșitul secolului și unele tomuri disparate din O mie și una de nopți de Burton, Heptameronul Reginei Margot, Decameronul, Contele Lucanor, Calila și Dimna, ca și poveștile fraților Grimm. Nu mi-au scăpat nici Fabulele lui Esop, adnotate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
această petite histoire Începe, asemeni atâtor altora, la Paris. Precursorul, omul-far care a dat primul șut În minge, a fost, după cum se știe, chiar flamandul sau olandezul Frans Praetorius, pe care steaua lui bună l-a aruncat Într-un bordel simbolist pe care Îl frecventa, chiar dacă precum pasărea călătoare, chiar perimatul Vielé-Griffin. E 3 ianuarie 1884; mâinile pătate cu cerneală ale tineretului literar Își dispută, cine s-ar Îndoi de așa ceva, ultimul exemplar al revistei Étape, care tocmai a ieșit călduț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ajungă la cititor și să Îl amuze...“. p. 100-101. p. 108. pp. 115-116. Un personaj cu numele acesta apare În Cronici: flamand sau olandez, el se numește Frans Praetorius, „pe care steaua lui bună l-a aruncat Într-un bordel simbolist pe care-l frecventa, chiar dacă precum pasărea călătoare, chiar perimatul Vielé-Griffin“. p. 97. Printre aceștia, alături de Adolfo Bioy Casares, dar Într-o postură ușor diferită, Esther Vásquez, Delia Ingenieros, Leonor Acevedo de Borges (mama sa) și María Kodama (soția sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
proiectează pe un perete de contimporaneitate”. Sunt formulări ce participă la fondul comun de idei al tendințelor „moderniste” ale momentului, neavând în ele însele nimic șocant. Vorbind despre „sufletul nou în poezie”, un Ovid Densusianu le anunță încă în spațiul simbolist, iar pentru E. Lovinescu „spiritul veacului” va constitui una din pietrele de temelie ale doctrinei sale. Și când Voronca afirmă, în primul număr al revistei Integral, că: „tăria însăși a curentului actual constă în integralul tuturor eforturilor de pretutindeni, filon
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
streșinile roase / prin care curge brumă tăcerea nopții joase / (ca un tavan sub care privirea ți-o apleci) / și ulițele strâmbe ca niște brațe rupte...”), celelalte texte țin de universul reveriei sentimentale, într-un decor citadin modelat în câteva toposuri simboliste, receptate fie din sursă directă, fie - mai evident - din interpretările bacoviene ale unor Demostene Botez sau Camil Baltazar, văzute cu ochiul unui adolescent ce-și pune pe față, până la identificare, masca lamentației elegiace. De la autorul Plumbului, Voronca moștenește cadrul orașului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
confesiuni înscrise într-un album adolescentin: „Până când va târî sufletul mantaua mâhnirilor sfâșiate? /.../ Păsările tristeții mă ciugulesc ca pe o bucată de pâne, / și-mi văd, sub roțile deșertăciunii, nădejdile zdrobite toate, toate” (Neliniști). Însemnări, așadar, tânguitor-juvenile, regizate în decorul simbolist amintit, de unde nu pot fi absente, desigur, nici referințele muzicale tipice - „notele de pian în singurătate”, „clavirul... cernit și stins”, „serenada plopilor”, „sonata tăcerii”, „romanța apei” etc. etc. Pe alocuri, semnele unei conștiințe a convenționalității acestui univers transpar cu destulă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cu destulă claritate: „Era în toate acestea tristețea unei poezii vechi”, „Toate acestea - știi? - sunt ca într-un vechi album”, „Vezi seară romantică și fată ca lumină la ferestre”; rare momente de distanțare, într-o poezie dominată, totuși, de langoarea simbolistă, de „spital”, întreținută de decorul monoton-sumbru al „orașului întunecat”. Tentația evaziunii („Case mici și albe voiau din orașul întunecat să fugă”, „O! Lumina care vine acolo de pe câmp, luminoasă”) completează evantaiul simbolist al viziunii; eliberare promisă de un peisaj idilic
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
distanțare, într-o poezie dominată, totuși, de langoarea simbolistă, de „spital”, întreținută de decorul monoton-sumbru al „orașului întunecat”. Tentația evaziunii („Case mici și albe voiau din orașul întunecat să fugă”, „O! Lumina care vine acolo de pe câmp, luminoasă”) completează evantaiul simbolist al viziunii; eliberare promisă de un peisaj idilic, (cvasisămănătorist!): „Și am vrut amândoi bisericuța mică și albă din sat / așa simplu, cum ar vrea un copil bun o jucărie” - e afirmată decis: „Vreau să rătăcesc dincolo de mâhniri”. Iar acest „dincolo
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
prodigioasă de a se exprima în comparații și imagini” care, adaugă criticul, „se anulează tocmai prin acumulare”. Or, acest imagism, de pe acum abundent, atestă o fantezie asociativă extrem de mobilă, cu îndrăzneli „moderniste” în linia unui Adrian Maniu, prelucrând abil sinestezia simbolistă și forțând, în sens pre-avangardist, apropierea unor elemente relativ distanțate. Dacă numeroase metafore in praesentia precum „mantaua mâhnirilor sfâșiate”, „roțile deșertăciunii”, „păsările tristeții” ori „vata mâhnirilor” pot trezi serioase rezerve, altele - cele mai multe - nu sunt ale unui poet oarecare: „iedera glasului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
indică întreaga distanță - enormă - parcursă într-un foarte scurt interval de tânărul poet. Ceea ce frapează, la nivelul universului imaginar, este întâi de toate o importantă amplificare și transformare a reperelor: decorului posomorât și opresant al orașului provincial, modelat conform convențiilor simboliste cu urme, chiar, de idilism tradiționalist în configurarea orizontului „evaziunii”, i se substituie acum viziunea caleidoscopică a metropolei moderne, spectacolul înnoit și mereu surprinzător al „fazei activiste industriale” promovate de Contimporanul, peisajul natural profund marcat de însemnele civilizației tehnice. „Geometria
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cu ușurință. Ea contează deopotrivă în demersul mai general avangardist al momentului de reformare a limbajului liric românesc prin elemente cert înnoitoare, ca și în evoluția propriei personalității a poetului, ca încercare (și reușită) de autodepășire, în sensul abandonării epigonismului simbolist, al concentrării și rafinării expresiei. În ciuda distanțelor pe care le ia față de universul Restriștilor, această carte conservă totuși date esențiale ale unei sensibilități elegiace, neliniștite. Ele transpar îndeosebi în reinterpretările expresioniste ale unor elemente constitutive universului imaginar al cărții de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Fără să prefigureze prea mult din spectaculoasa evoluție avangardistă a lui Voronca, Restriști-le debutului trasau totuși o schiță semnificativă a ceea ce urma să se definitiveze ca vectori ai viziunii sale în întreaga creație următoare. Rezolvată, pentru moment, în interiorul convenției simboliste de coloratură bacoviană, „schema” structurantă viza organizarea universului imaginar ca spațiu închis, stagnant și inert, opresant pentru ființă, generator, ca atare, al unei permanente tensiuni, exprimate fără vehemențe conflictuale, dar lizibilă în lamentația elegiacă a subiectului liric urmărit de imaginea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
V. se face auzită odată cu Boheme, volum remarcat de N. Iorga. Disciplinat, echilibrat, versul pare că umple cu ușurință forma fixă, cultivată în epocă de simboliști, de care pe autor îl apropie tematica obsesiv-sentimentală. Accente de menuet susțin stângaci atmosfera simbolistă, estetizantă: „Aud la streașină aceeași/Melancolie, pic, pic, pic.../ Și mai rămân uitat de-aseară/ În farmecul unui nimic.// Îmi prinde luna prin fereastră/O acuarelă pe perete./ Din depărtări s-aud crâmpeie/De hăuriri întârziete.// Cu capul rezemat de-
VERNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290496_a_291825]
-
Și toată ești acuma/Muietă în miragi” (Singuri). Cele mai personale reflexe sunt legate de sentimentul golului, al suspendării: „Îi gol, îi larg, nu simt nimic - / Ceasornicul a stat” (Singurătate). În poeziile din Suave flori V. se eliberează de artificiile simboliste, ajungând la simplitate; prin echilibrul reținut și tandru, unele secvențe amintesc vag de sonetele eminesciene („Și mai mult acum îți placi tu ție/ Și te întreci pe tine-n toate cele;/Ai prins în ochi lucirile de stele/ Și toată
VERNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290496_a_291825]
-
lui dătătoare de adânci incertitudini, un cimitir evreiesc în care „mormintele că viermii se târăsc”, o cazarmă din care răzbat cântece triste, un ospiciu, un pension etc. Poetul nu pare încă decis să pornească o campanie de distrucție asupra tiparelor simboliste, iar momentul sentimentalismului adolescentin îl reține un timp în preajma unor motive erotice tratate elegiac. Semnele detașării există însă de pe acum. Tristețea este mai mult a peisajului și a obiectelor, ceea ce rezultă e o poezie descriptiva, în care elementele alcătuitoare se
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
Te iubesc pentru că ești simplă și visezi / Și ești bună, plângi și rupi scrisori ce nu au înțeles / Și îți pare rău că ești departe de ai tăi și că înveți / La Călugărițe unde noaptea nu e cald”. Apele gravitații simboliste se retrag repede, iar refluxul lor da la iveală desenul unei poetici noi. Pare că Ț. a întreprins doar o expediție de recunoaștere, a cartografiat terenul, a înregistrat și toponimizat reperele, după care le supune unui tir de hărțuire. Țintele
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
Nu este indicat vreun colegiu de redacție, colaboratorii semnând de regulă cu pseudonime. Din articolul-program, Scopul nostru, rezultă că publicația își propune să fie o „tribună românească la îndemâna tuturor românilor”. Numai „Pagina de duminică” conține literatură; versurile, îndeosebi de factură simbolistă, aparțin lui Al. Macedonski (Rondelul plecării), G. Bacovia (Amurg, Toamnă, Note de toamnă), Ion Pillat (În vie, Florica), Al. T. Stamatiad (Doina), Tudor Arghezi (Sfârșitul toamnei), Demostene Botez (Sector liniștit), Perpessicius (Peisaj), Nichifor Crainic (Cules de vii), Octavian Goga (Toamnă
VIITORUL CETAŢEI ALBE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290563_a_291892]
-
notații sentimentale dominate de senzual. Sunt aici sunete, inflexiuni lirice, fulgurații ale sensibilității întâlnite, în aceeași perioadă, la G. Bacovia sau la I.M. Rașcu. Dar alăturarea de imagini și metafore, unele mărturisind predilecția pentru mitologie, încercând să refacă o experiență simbolistă (Paul Verlaine, Jean Moréas), se păstrează nu rareori la stadiul de rezolvare tehnică. Cea de-a doua carte de versuri, La sânul tău, Cytheră..., mărturisește înrâurirea lui Charles Baudelaire (autor al poemului Un Voyage en Cythère). V. este acum, dar
VIŢIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290589_a_291918]
-
1999 la Universitatea Tibiscus, unde este conferențiar la Facultatea de Drept și Administrație Publică. Și-a susținut doctoratul în 1990 cu teza Simbolismul poetic românesc: atitudini, concepte, procedee. A debutat la „Orizont” în 1976, iar prima carte personală este Teoriile simboliste românești, apărută în 1987. Mai colaborează la „Analele Universității din Timișoara”, „Studii de literatură română și comparată”, „Caietul «Cercului de studii»” (publicație a Centrului de Științe Sociale, al cărei secretar de redacție a fost), „Aradul cultural”, „Paralela 45”, „Limbă și
VLADUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290606_a_291935]
-
Stilurile nonartistice ale limbii române literare din secolul al XIX-lea (I-V, 1982-1986), Text, figură, coerență (1987), Semiotică și poetică (1992), La Terre et l’Écrit. De la découverte archéologique au texte scientifique et littéraire (Montbrison, 2000) ș.a. Volumul Teoriile simboliste românești va fi reluat și amplificat în Poetici simboliste în România și Franța (1999), unde V. dă o lucrare academică consistentă, cumpănit structurată și redactată cu rigoare. Cercetarea este una de erudiție, de recenzare și interpretare a informației. Deși obiectul
VLADUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290606_a_291935]
-
și autoritatea ochiului său critic, ordonator și selectiv. Iar vastul său aparat bibliografic atrage luarea-aminte nu numai prin ceea ce nouă filologilor ne place să numim «acribie» exemplară, dar și printr-o neobișnuită «voluptate» științifică ce pulsează dincolo de slove”. SCRIERI: Teoriile simboliste românești, Timișoara, 1987; Poetici simboliste în România și Franța. Interferențe retorico-stilistice, introd. G. I. Tohăneanu, Timișoara, 1999. Repere bibliografice: Livia Vasiluță, „Elemente lexicale de limbă vorbită în stilurile nonartistice ale limbii române literare din secolul al XIX-lea”, SCL, 1986
VLADUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290606_a_291935]
-
celor care s-au bătut la Mărășești. În schimb, nimeni nu se Îndoiește de coerența și caracterul distinct al generațiilor pașoptistă, junimistă sau sămănătoristă În cultura și politica românească și nici de succesiunea clivajelor care i-au departajat pe academiști, simboliști ori expresioniști În viața artistică pariziană. Generațiile despre care vorbeam au fost alcătuite, de obicei, din așa-numiții „tineri furioși”, „tineri revoltați” sau „tineri oțeliți”, care au contestat Întotdeauna cel puțin o parte din valorile Înaintașilor, În numele solidarității lor de
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
disciplinei (Komparatistische Imagologie), ilustrând-o atât prin contribuții teoretice care definesc problematica și obiectul său de studiu, cât și prin numeroase cercetări aplicative. Se remarcă cercetători ca Hugo Dyserinck, cunoscut prin studiile sale privitoare la imaginile naționale prezente În scrierile simboliștilor belgieni de limbă franceză (studii care au reabilitat acest gen de cercetări), precum și prin cele referitoare la problematica imagologiei, Klaus Heitmann, specialist În literaturile romanice moderne, sau Manfred Fischer, autor al unei lucrări care se ocupă de istoria studierii imaginilor
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
prolepsă) prezente în cele două fragmente. 5. Comentează conceptele timp obiectiv - timp subiectiv, cu referire la cele două citate. 6. Prezintă problema raportului dintre timpul „pierdut” și cel „regăsit”, așa cum apare în fragmentele date. 7. Notează un element al esteticii simboliste, care poate fi identificat în fragmentul B. 8. Evidențiază relația dintre real și imaginar, plecând de la fragmentul B. 9. Exprimă-ți, în 4-6 rânduri, opinia despre timp, pornind de la afirmația autorului: Timpul de care dispunem în fiecare zi este elastic
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]