4,167 matches
-
mai mult de 2 ani pentru a ajunge în Cairo. În acest timp, Hasan pleacă într-o lungă călătorie, a cărei mare miză pare a fi cunoașterea popoarelor învecinate țării lui, a obiceiurilor acestora și nu în ultimul rând cunoașterii sinelui. Deși există informații puține legate de această călătorie se știe că Hasan a trecut prin Azerbaidjan, Armenia (unde a fost dat afară dintr-un oraș după o ceartă aprinsă cu câțiva preoți creștini), Iraq, Siria pentru a trece din Palestina
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
Rowenei de către Ligeia ar fi fost mai graduală; Poe a fost de acord mai târziu, deși el folosise deja o posedare mai lentă în „Morella”. Poe a scris că ar fi trebuit ca Rowena posedată de Ligeia să recadă la sinele său adevărat, astfel încât ea ar putea fi înmormântată ca Rowena, „modificările corporale stingându-se în mod treptat”. Cu toate acestea, el a retractat această declarație într-o scrisoare ulterioară. Ar fi existat anumite dezbateri dacă Poe ar fi intenționat ca
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
parte, un fir de nisip și de gând, din cosmos, că în acest firav bob de rouă, străluminat de simțire și gând, se reflectă întregul cer. Aceasta este faza superioară în care uimirea îl așază în centrul lumii și în jurul sinelui său lumea începe să se ordoneze. Nimic din Craiova nu-i rămâne copilului V. G. Paleolog nepipăit cu privirea și neînscris pe pagina albă a simțirii și minții. Când el absorbea orașul cu lumea sa, adolescentul Constantin Brâncuși își încerca
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
mine. Iar acolo unde plec, te voi cunoaște acolo așa cum te cunosc aici, fiindcă suntem toți frați, iubindu-ne infinit unii cu alții”". Viziunea teologică a lui Neville asupra „Făgăduinței” evocă o cosmogonie a uniunii cu Tatăl (conștiința de sine, sinele superior) după moarte, uniunea respectivă fiind însuși scopul vieții fiecăruia dintre noi, scop al cărui traseu este descris în Biblie - o dramă psihologică ce este comună fiecărui om. Spunea despre „Făgăduință” că "„Nu se câștigă; este un dar, este grație
Neville Goddard () [Corola-website/Science/316180_a_317509]
-
8 Decembrie, 1990. Michal Kobialka a fost primul traducător în engleză al scrierilor lui Tadeusz Kantor. Cartea sa „O călătorie în alte spații. Teatrul lui Tadeusz Kantor” concepută ca o deschidere către arta lui Kantor, cuprinde trei capitole: „În căutarea sinelui: praguri și metamorfoze“, „În căutarea celuilalt: spațiu și memorie“ și „Realitatea găsită“. Tadeusz Kantor - un artist complet
Tadeusz Kantor () [Corola-website/Science/330681_a_332010]
-
Attila Bartis În regia lui Lucian Dan Teodorovici Trei singurătăți ciocnindu-se Într-un spectacol care poate fi În același timp o poveste despre frumusețea amară a existenței și despre nimicitoarea căutare a ei, despre moarte, realitate interioară, incongruență a sinelui cu ceilalți, despre artă și egoism, despre formele pe care le Îmbracă spaima și dăruirea și căutarea unei soluții și despre speranță și pasiune și cât de aproape se află toate acestea de egoism, nimicnicie, mizerie. O piesă despre Înfrângere
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]
-
care se situează în afara canonului, ca așa zisa literatură de mahala a lui Anton Pann sau ca manelele. Dar majoritatea celor educați se sfiesc să cânte, strâmbă din nas și cenzurează. Cultura națională - cultură eminamente modernă - este o tehnologie a sinelui măiestrită de clasele intelectuale și politice din secolul 19 și până azi; ea formează suflete, ca să zicem așa. Pe calea internalizării, ea a contribuit la difuzarea în masă a stigmei inventate de filozofii din Vestul continentului și de atunci generație
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
Aflați Într-un proces de negare continuă a valorilor pe care le primesc prin filieră religioasă, oamenii Încearcă să anihileze prezența Divinității În viața lor. Această atitudine reprezintă o formă de schizofrenie În care individul se luptă În interior cu sinele, Într-un demers de anulare a nevoii firești de a crede, iar În exterior, Într-un demers de afirmare forțată a unor idei violente ce camuflează tocmai această criză. Simptomatic este faptul că fiecare om are În structura sa morală
ALECART, nr. 11 by Anastasia Gavrilovici () [Corola-journal/Science/91729_a_92867]
-
modernitatea romanului prin caracterul aparent aleatoriu al retrospectivei. Aceasta surprinde doar imagini disparate prin care se refac mai multe destine. Boala și perspectiva morții apropiate asigură tonului narativ nu doar onestitate, ci și inflexiuni nostalgice, capacitatea unei analize obiective asupra sinelui și a celorlalți, protagonistul fiind bântuit de spectrele alegerilor sale. Actul narării și implicit al rememorării se naște din dorința subconștientă de catharsis a muribundului care, Încetul cu Încetul, țese nucleele unei istorii personale dominate de ororile celei de-a
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
PS, 313). Poetul Adrian Păunescu a reușit, în anii totalitarismului, „să mobilizeze masele”, îndeosebi noua generație, întru receptarea „poeziei și muzicii tinere”, umplând până la refuz stadioanele României, realitate fără asemănare la scară planetară; căci văzută ca „spital de urgență” al sinelui, poezia devine și „spital de urgență” al "ens"-ului ce se regăsește în ea, al omenirii întregi [...]. Puterea de a dăinui a unui popor prin istorii - după cum subliniază criticul / istoricul literar Ion Pachia Tatomirescu - nu o constituie „banii”, ci constă
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
mai ales prin păduri izolate și regiuni deluroase locuite de triburi primejdioase. După 13 luni de la despărțirea de lumea materială, el își leapădă veșmântul monahal, umblând pentru tot restul vieții complet gol ca semn al detașării supreme și al abjurării sinelui. După cei 12 ani, la vârsta de 40 (42) de ani el va obține starea extatică de "Jina" ("cuceritor") eliberându-se complet de ciclul reîncarnărilor. În următorii ani se va întoarce în societate pentru a predica învățăturile dobândite și pentru
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
de meditație numită "Samayika", a cărei denominație înseamnă în limba sanscrită "calm" și derivă din cuvântul "samaya" (suflet). Scopul Samayikei este obținerea unei senzații transcendente de liniște imperturbabilă, care depășește variabilitatea ființei umane și identifică sufletul cu adevărul neschimbător al sinelui ("atma"). Meditația de acest tip pornește de la dobândirea stării de echilibru în timp, prin contemplarea regenerării nesfârșite a universului și a propriului "jiva". Samayika capătă o importanță deosebită în timpul sărbătorii religioase Paryushana și este profesată în ritualul Pratikramana, din ultima
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
formă umană, fiindcă oamenii sunt singurele ființe înzestrate cu acest dar. Ca și în cazul budiștilor, conștientizarea adevărului este pur empirică, nu poate exista o mijlocire între veridicul "atma" și sufletul "jiva". Jainiștii cred că eliberarea se produce din interiorul sinelui, prin intermediul "atmanului" conștientizat prin meditație. Jain Dharma împărtășește o mare parte din concepte și credințe cu hinduismul. Amăndouă religiile respectă aceiași zei (Devas) și zeițe (Devis) și conțin elemente ca reîncarnarea și karma. Cu toate acestea există și diferențe izbitoare
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
un nou simbol jainist, o semilună întoarsă cu coarnele în sus, care întruchipează tărâmul absolut Moksha, aflat la marginea universului, care transcende cele trei lumi cunoscute și care este adăpost pentru sufletele eliberate. Un punct in interiorul semicercului selenar întruchipează sinele eliberat, "siddha". Un alt simbol jainist este silaba "om" și reprezentarea acesteia. În hinduism, "om" este silaba sacră a genezei, este sinonim cu "Logosul" creator al grecilor; jainiștii vor vedea în acest cuvânt o formă reverențioasă de a numi cele
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
textul cucerind, în special prin invocarea acelui ținut mitic - Hiperboreea. „În acest spațiu simbolic - gnoseologic - are loc, de fapt, o nouă naștere a ființei ca ființă cunoscătoare; nu o naștere «absolută» ca până acum, ci ulterioară zămislirii propriu-zise, din «neant»: sinele «știutor» este (re)născut viu”, afirmă Cristian Moraru. ("Nichita Stănescu - sistemul poetic", postfață la vol. "Nichita Stănescu: Poezii", Editura Minerva, 1988, p. 358). În schimb, Eugen Simion îi atribuie poetului paternitatea acestui ținut, atunci când afirmă că în a opta elegie
Elegia a opta, hiporboreeana () [Corola-website/Science/309932_a_311261]
-
Scrisori către părintele Niculae, Editura Ministerului de Interne, 2001 22. LIMBĂ, LITERATURĂ, STIL - opinii culese de Aurelian Titu Dumitrescu (1987 - 1989), Editura Ministerului de Interne, 2001 23. Maranatha, Editura Ministerului de Interne, 2001 24. Convorbiri cu Aurelian Titu Dumitrescu - Motivarea sinelui de Preot Niculae Constantin, Editura Ministerului de Interne, 2001 25. Capul și pajura, Editura “Axa”, 2001 26. Ceremonii nocturne, Editura “Regent House Printing&Publishing”, 2002 27. Ateliere în paragină - 24 de ore și miezul nopții cu Aurelian Titu Dumitrescu de
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
Conform unei legende chineze, un discipol al lui Buddha Shakyamuni a fost alungat din Paradis pentru că a ajuns să disprețuiască legea budistă. A fost trimis în lumea oamenilor și forțat să își petreacă zece vieți, reîncarnându-se și practicând cultivarea sinelui pentru a-și răscumpăra păcatele. În cea de-a zecea viață, care s-a potrivit să aibă loc în timpul dinastiei Tang (618-907 d.Hr), el s-a reîncarnat drept un călugăr pe nume Xuanzang. Fiind un călugăr celebru, ce cunoștea
Călătorie spre Vest () [Corola-website/Science/331022_a_332351]
-
momentelor sale intense de dezvoltare personală. Apariția lor indică faptul că la nivelul psihicului are loc o profundă reechilibrare. Jung era convins că pictarea mandalelor personale îl face pe individ să acționeze integral asupra personalității. El mai afirma că atunci când sinele reușește să se exprime prin desen, inconștientul răspunde determinând o atitudine de reverență față de viață. Când privim o mandala, ea ne armonizează forul interior, ne aduce liniște și pace, ne pune în echilibru, stimulează în noi idei creatoare, capabile să
Mandala () [Corola-website/Science/330642_a_331971]
-
și feminitatea, și este sursa adevărului, frumuseții, și bunătății. Ființele umane și universul reflectă natura, scopul și personalitatea lui Dumnezeu. "Relația de Dare și Primire” (interacțiunea reciprocă) și "Pozițiile de subiect și obiect" (inițiator și receptor) sunt "conceptele cheie", și sinele este proiectat pentru a fi obiect al lui Dumnezeu. Scopul existenței umane este de a reîntoarce bucurie lui Dumnezeu. "Fundamentul celor Patru Poziții" este "un alt concept important", și explică în parte importanța familiei. Eugene V. Gallagher a comentat: "Analiza
Biserica Unificării () [Corola-website/Science/318176_a_319505]
-
Miller, atracția fatală către June, atașamentul față de Hugo, soțul ei, și rămășițele iubirii adolescentine incestuoase cu vărul ei, Eduardo, toate aceste sentimente se întretaie și se decantează treptat în jurnal. Întreaga viață a lui Anaïs Nin stă sub semnul explorării sinelui, căutare căreia i se subordonează atât panerotismul, cât și pasiunea pentru psihologie. Incendiar și violent în distrugerea preconcepțiilor asupra vieții de cuplu, fidelității, căsătoriei, sau iubrii senzuale, „Henry și June” conturează trei personaje puternice și contradictorii, care sunt de fapt
Henry și June: Din Jurnalul Dragostei (necenzurat) () [Corola-website/Science/320744_a_322073]
-
În profunzime, unele judecăți de valoare se impun definitiv, unghiul percepției este tot mai nuanțat, Încât George Popa este considerat (deocamdată de voci singulare) drept cel mai de seamă eminescolog al ultimelor decenii. Într-o introducere de autor, intitulată Arhetipul sinelui eminescian, acesta se află În căutarea nucleului originar activ al poetului Eminescu, pe care Îl găsește În acele cuvinte repetitive „ce exprimă totodată chintesența operei respective”. Beneficiind de largi deschideri În orizontul liricii universale, George Popa este capabil să facă
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
două părți ale Întregului poetic rezultat astfel : „De observat că În diversele poezii evocarea luceafărului este aproape constant asociată cu evocarea mării, aceasta simbolizând agitata lume a omului, furtuna de patimi a eului intramundan al poetului, În raport cu imuabilitatea increatului, cu sinele transmundan”. La spiritele creatoare se observă influența arheilor, concepuți de Eminescu nu pe linia lui Platon, ci pe o alta, identificată mai târziu de Constantin Noica În Sentimentul românesc al ființei (1978) ca esență, sublimat al sinelui cel mai adânc
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
originar, iar prin titlul propus: Eliberarea dincolo de dincolo, ca și prin subtitlul incitant: Luceafărul - poem neterminat, George Popa ne propune o interpretare proprie a ultimelor concluzii ale celui mai de seamă poem eminescian. Iubirea Înțeleasă ca „aspirație supremă”, devine pentru sinele poetului modalitatea „de a se elibera de o lume neizbutită și neprimitoare”, dar și trecerea spre „radicala eliberare metafizică”. O asemenea abordare depășește hermeneutica obișnuită, ba chiar și pe cea trecută Întâmplător prin filtre filosofice sau estetice. Recepționată ca „transcendere
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
vizat prin sinecdocă are patru cardinale repere: floarea - ca punct inițial, „epifanic“, „primăvară“, sau „vară“, ori „toamnă“, cu fragranța vieții; ochiul - bază a receptării întru reflectare, întru cunoaștere de orizonturi; buzele - „treaptă“ a senzorialului / carnalului, „garoafă“ a rostirii, a exprimării sinelui etc.; mormântul - punct terminus al vieții, loc al ocultării, al trecerii din «Țara-cu-Dor» în «Țara-fără-Dor», spațiu al metamorfozelor "ens"-ului uman, al „transcenderii“ etc. "Catharsis"-ul blagian este rezultatul trăirii în tot mai «largi fiori de sfânt mister», condiție "sine
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
și tulburare, în sfârșit, iarăși de aceeași nebunie 141. Invers decât în cazul iubirii, concupiscența este atrasă și influențată numai de frumusețea sensibilă. Dragostea, dintre toate sentimentele, este cea care se potrivește cel mai bine spre a justifica abdicarea de la sinele propriu, pentru că ea ne împinge să ne jertfim pentru cei pe care-i iubim. Între această dăruire de sine și abandonul de sine, satana păstrează mai multe pante atât de ușor înclinate, încât abia se simt. El știe că dragostea
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]