2,599 matches
-
de stil, unul dintre cele mai puternice romane din literatura română. Este istoria unei familii țărănești din Câmpia Dunării, din primăvară până în toamnă. Satul se cheamă Siliștea Gumești (ca și satul natal al autorului) și, reluat în alte cărți (Marele singuratic, Delirul), devine un fel de imago mundi. Alungate de istorie în alte locuri, personajele lui P. revin cu gândul sau cu pasul la Siliștea Gumești, drumurile lor trec totdeauna prin acest spațiu privilegiat, individualizat literar în chipul în care alte
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
ale momentului, sugerând reala tragedie a lumii țărănești în perioada comunistă. Între primul și al doilea volum din Moromeții, P. a încercat să evalueze și lumea urbană. Sunt două cicluri romanești în opera lui: ciclul moromețian (Moromeții, I-II, Marele singuratic, parțial Delirul și, tot parțial, romanul autobiografic Viața ca o pradă) și ciclul care ar fi nimerit să fie numit, după o definiție memorabilă dată de prozator, ciclul omului care este o divinitate încolțită de circumstanțe, unde cadrul este lumea
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
pradă, Cel mai iubit dintre pământeni). Ar trebui, poate, să fie distinsă și a treia categorie, aceea a romanelor ce fac legătura între cele două medii (sat-oraș) și dintre cele două cicluri (Delirul, Viața ca o pradă, în parte Marele singuratic). Satul nu dispare complet în aceste romane orășenești. Scriitorul are mereu un ochi atent la ceea ce se petrece acolo. Spionii lui se duc sau se întorc din satul românesc postbelic și îi dau de veste. Nu toate romanele pe teme
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Ce sugerează aici este că nu există totdeauna o potrivire între logica destinului individual și logica existenței, că individul poate deveni, împotriva voinței și calităților sale, victima istoriei, mânat de o forță oarbă, căreia prozatorul îi spune subdestin. Cu Marele singuratic P. revine la romanul tradițional (istoria unui destin, prezentarea mediilor sociale, conflict moral, intrigă sentimentală etc.). Cu o experiență nouă, totuși, în ceea ce privește tehnica epică (introduce masiv eseul romanesc). Tema mai intimă este încercarea de a ieși din istorie. Eșuând în
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
1972; Friguri, București, 1963; Întâlnirea din Pământuri. Desfășurarea, pref. Mihai Gafița, București, 1966; Întâlnirea din Pământuri, București, 1968; Intrusul, București, 1968; îngr. și pref. Mihai Ungheanu, București, 1974; Martin Bormann, București, 1968; Imposibila întoarcere, București, 1971; ed. București, 1972; Marele singuratic, București, 1972; ed. I-II, pref. Magdalena Popescu, București, 1978; Delirul, București, 1975; ed. 2, București, 1975; ed. îngr. și pref. Ion Cristoiu, București, 1991; Viața ca o pradă, București, 1977; Cel mai iubit dintre pământeni, I-III, București, 1980
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Al. Piru, „Moromeții”, I-II, R, 1971, 11; Ardeleanu, „A urî”, 14-26; Mincu, Critice, II, 219-233; Adrian Păunescu, Sub semnul întrebării, București, 1971, 378-391; Stănescu, Cronici, 24-57; Ov. S. Crohmălniceanu, Un privilegiu literar, LCF, 1972, 10; Al. Piru, „Intrusul”. „Marele singuratic”, R, 1972, 4; D. Micu, „Marele singuratic”, „Scânteia”, 1972, 9 137; Matei Călinescu, Farmecul literaturii, RL, 1972, 31; Al. Piru, Perspectivă critică, RL, 1972, 32; Gheorghe Grigurcu, Clasicismul operei lui Marin Preda, F, 1972, 8; M. Nițescu, Un realist modern
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
11; Ardeleanu, „A urî”, 14-26; Mincu, Critice, II, 219-233; Adrian Păunescu, Sub semnul întrebării, București, 1971, 378-391; Stănescu, Cronici, 24-57; Ov. S. Crohmălniceanu, Un privilegiu literar, LCF, 1972, 10; Al. Piru, „Intrusul”. „Marele singuratic”, R, 1972, 4; D. Micu, „Marele singuratic”, „Scânteia”, 1972, 9 137; Matei Călinescu, Farmecul literaturii, RL, 1972, 31; Al. Piru, Perspectivă critică, RL, 1972, 32; Gheorghe Grigurcu, Clasicismul operei lui Marin Preda, F, 1972, 8; M. Nițescu, Un realist modern, VR, 1972, 8; Caraion, Duelul, 329-353; Ciobanu
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
ribellione di un sanzionista, pref. N. Iorga, București, 1936; Pax americana - o pax sovietica, I-II, Madrid, 1947; Dotla - rien que des cendres, Paris, 1948; ed. tr. Badea Nicolescu, Alba Iulia-Paris, 1996; Un junimist antisemit: A. C. Cuza, Madrid, 1956; Un singuratic: C. Stere, Madrid, 1956; Poezie și politică - Octavian Goga, Madrid, 1956; Nicolae Iorga, Madrid, 1957; ed. București, 1990; Tudor Arghezi: tejgheaua cuvintelor, Madrid, 1958; Articole de fond - „Curentul”, ianuarie-august 1944, München, 1978; Adevăruri care trebuiesc amintite, Madrid, 1980; ed. Iași
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
plimbare la Băneasa (1962) se refugiază în atmosfera Bucureștiului de la mijlocul secolului trecut, cu aceeași înclinație către mica patologie a caracterelor și a moravurilor. Nuvelele din Vârsta de bronz (1969) și Duminică frumoasă de primăvară (1971) certifică interesul pentru psihologia singuraticilor, pentru micile drame ale neinserării sociale sau familiale. O tânără handicapată își terorizează familia cu neputințele sale (Duminică frumoasă de primăvară), un bătrân profesor suedez se pregătește febril să își întâmpine o prietenă mult mai tânără, sub reproșurile umilitoare ale
SOARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289737_a_291066]
-
anumită mentalitate literară (aceea care cultivă poezia evenimentului și respinge programatic modernitatea), ei au prins cu greu cadența impusă de noul eșalon al generației, afirmat după 1960. [...] Gh. Tomozei s-a adaptat cu dificultate și a rămas, în esență, un singuratic. Prietenia de mai târziu cu Nichita Stănescu nu i-a modificat prea mult stilul poetic, deși unele schimbări (îndeosebi în Ierbar de nervi, 1978, cartea lui cea mai bună) se văd: o intimizare, în primul rând, a subiectului liric, o
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
înșelătoare”. Romanul este îmbibat de simboluri ale diluviului istoric, ce pot fi reperate încă de la intrarea în scenă a personajului („Dar ce era Chiril? Păcătosul Chiril?... Nu era el eclerorul? Cercetașul? Trimisul Galeriei, arcă până la refuz de amintiri? Porumbelul ei singuratic și îndrăzneț, ce măsoară întinderea vastă, netedă în aparență, a conștiinței, ascunzând însă dedesubt atâtea prăpăstii și piscuri?...”), pentru a se vărsa în finalul ce aduce, laolaltă cu prospecțiile în „viitorul luminos” din anii ’60, sugestia factice a izbăvirii: „Pe
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
ECH, 1995, 6-9; Dan Silviu Boerescu, Dicționarul debutanților 1990-1995, „Cartea”, 1996, mai; Iulian Boldea, Melancolia exilului interior, „Cuvântul”, 2000, 12; Gheorghe Azap, Între vot și dezbatere, VTRA, 2001, 6-7; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 271-273; Andrei Bodiu, Un estet singuratic, OC, 2003, 157; Nicolae Oprea, Un poet al orașului, „Ziua literară”, 2003, 57; Paul Aretzu, Doi utopici, R, 2003, 3-4; Dan Perșa, „Ritualul melancoliei”, TMS, 2003, 7; Bogdan-Alexandru Stănescu, „Un sat numit România”, „Ziua literară”, 2003, 69; Dan Bogdan Hanu
VACARESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
orice moment să eșueze în stereotipii. Cât privește totalitatea existenței umane, inclusiv infinitatea inefabilelor sufletești, funcționările ei sunt determinate evident de mobiluri primare, instinctuale, de resorturi tot atât de simple, în ultimă expresie, ca ale oricărui mecanism. Oamenii sunt adesea personaje urmuziene. Singuratic și bizar sub înfățișarea lui de funcționar hipercorect, de burghez desăvârșit, U. a făcut, postum, școală. Mimat de o seamă de avangardiști - Jacques G. Costin (Exerciții pentru mâna dreaptă, 1931), Moldov (Repertoriu, 1935), Mihail Avramescu, sub pseudonimul Ionathan X. Uranus
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
București, 1976; Dragul meu Sherlock Holmes, București, 1977; ed. Oradea, 1993; Mapa cenușie G. R., București, 1977; Toamnă cu frunze negre, București, 1978; Eu, H. Z., aventurierul, București, 1979; Anotimpurile morții, București, 1980; Glonțul de zahăr, București, 1981; Dosarul aviatorului singuratic, București, 1983; Operațiunea „Soare”, București, 1984; Ultima noapte de război, prima zi de pace, București, 1985; Noaptea cea mai lungă, I-II, București, 1986-1987; Fiecare om cu clepsidra lui, București, 1988; Revelion ’45, București, 1989; Coșciugul agentului K-05, București, [1991
ZINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290740_a_292069]
-
Teme, Igiena, Nivelul afectiv. Elevii cu părinții plecați în străinătate au nivele scăzute de interacțiune cu ceilalți colegi, în comparație cu majoritatea copiilor: sunt retrași, apatici, recalcitranți, neprietenoși, necooperanți, inadaptabili. În familiile în care este plecată mama, fetele devin mai triste, mai singuratice, în timp ce băieții se automarginalizează, fiind predispuși mai mult spre violență, sunt mai puțin ordonați și atenți în rezolvarea sarcinilor școlare. În mediul rural elevii cu părinții plecați peste hotare au o calitate inferioară temelor în comparație cu cei din mediul urban, aflați
INFLUENŢA EMIGRAŢIEI PĂRINŢILOR ASUPRA DIMENSIUNILOR ŞCOLARITĂŢII. In: Arta de a fi părinte by Mihaela Laura Sinescu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1406]
-
după concepția lui von Hentig, sunt înnpscuți pentru a deveni victime; 5. intelecte de limita; 6. imigranții, prin reducerea temporară a relațiilor umane vitale; 7. minoritățile în caz de discriminare rasială; 8. depresivii prin scăderea reactivității fizice și psihice; 9. singuraticii prin credulitate; 10.lacomii și achizitivii, prin dorința de a-si mari avutul; 11. desfrânații prin indiferență li dispreț față de legi; 12. cei care-i torturează pe alții, prin reacțiile agresive ale celor ce-i chinuie; 13. cei care se
SEMNIFICATII MEDICALE ALE VICTIMOLOGIEI IN CONDUITELE AGRESIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Carmen Grigorovici, G. Crumpei, L. Barbacaru () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1461]
-
de viață trăite inițial frenetic, topite în retorta unei altfel de înțelegeri a semnificațiilor atunci când le rescrie. Romanul este contrapunctic, cu episoade aparent autonome, în care narațiunea este alertă și imprevizibilă, incitantă. O zi fără anotimp (1980) și romanul Câmpia singuratică (1981; Premiul revistei „Săptămâna”) aduc, ca și celelalte pagini de proză, texte de observație și acțiune, „scrise într-un ritm viu, care se citesc pe nerăsuflate” (Sorin Titel). O nouă alcătuire romanescă, Taina stelelor (1982), ori nuvelele din Ispita speranței
TANASESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290054_a_291383]
-
care le-a frecventat. După 1990 ritmul aparițiilor editoriale și vizibilitatea lor sunt în regresie. SCRIERI: Iarba pierdută, pref. Fănuș Neagu, București, 1976; Strigătul ierbii, București, 1978: Iarnă căzută-n genunchi, București, 1979; O zi fără anotimp, București, 1980; Câmpia singuratică, București, 1981; Taina stelelor, București, 1982; Ispita speranței, București, 1983; Scrisori de pe front, București, 1984; Unde sunt iluziile mele?, cu ilustrații de Florin Pucă, București, 1985; Livada viselor, București, 1986; Împotriva viscolului, București, 1991; Fumul depărtărilor, București, 1995. Repere bibliografice
TANASESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290054_a_291383]
-
altceva. Hackerul este tot bărbat, între 14 și 25 de ani, deși s-au descoperit și cazuri de hackeri de opt ani sau de peste 40 de ani. Este fie student, fie șomer. Are o minte sclipitoare și are soarta lupilor singuratici, fiind obsedat numai de tehnologiile de vârf, de ultimă oră. Deseori se consideră neglijat de societate, care nu-și dă seama cât de isteț este. Astfel de cazuri sunt ușor de întâlnit în mediile universitare, persoanele în cauză petrecându-și
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Pruteanu, „Camera de subsol sau Răscumpărarea”, ATN, 2002, 2; Aura Christi, Valeriu Mircea Popa. Un „scandal literar”, CNT, 2002, 12; Al. Cistelecan, Doi poeți, „Ziua literară”, 2002, 12; Iuliana Alexa, Metaforele și răscumpărarea, RL, 2002, 13; Horia Gârbea, Un poet singuratic, LCF, 2002, 17; George Vulturescu, „Camera de subsol sau Răscumpărarea”, PSS, 2002, 3-4; Gheorghe Grigurcu, O lacrimă a lucidității, RL, 2002, 28. N.M.
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
fără întoarcere, București, 1963; Vulpea simte capcana, București, 1964; Ecuația cu trei necunoscute, București, 1965; „H.W.” își caută umbra, București, 1965; Brățara de cretă, București, 1966; Un dac la Roma, București, 1967; Doi domni fără umbrele, București, 1971; Turistul singuratic, București, 1974; Urcușul, București, 1975; Cel mai isteț, cel mai viteaz, București, 1978; Cuibul, București, 1979; Parodii teatrale, București, 1980; Prietenii, București, 1980; Paradis de ocazie, București, 1981; Cocorii sufletului nostru, București, 1982; Jolly Joker, București, 1983; Un prieten devotat
POPESCU-27. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
vieții, aducătoare de peisaje, situații, oameni și întâmplări, o cozerie alertă, trimițând, într-un fel, la Pseudo-cynegeticos de A.I. Odobescu. Retras într-o așezare din Munții Retezat, unde vânează, pescuiește, citește, scrie, meditează, însinguratul își notează reveriile, experiențele de „hoinar singuratic”, reproduce textele publicate în „Vânătorul și pescarul sportiv”, pe când dirija acest periodic, derulează rememorări cinegetice și piscicole, evocă momente din copilărie și adolescență, scene și conversații (la Mogoșoaia, la mare, în Deltă și în alte locuri) cu scriitori și alți
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
tipologia și reflecția morală și, totodată, aplecarea spre satiră. Dar cu trei ani mai devreme el încă se mai afla sub zodie romantică, de vreme ce traducea în placheta Plăcerea sâmțirei (1837) din Lamartine, precum și alte stihuri, împânzite de simțăminte din „ceasuri singuratice”. Poeziile proprii, unele de înrâurire folclorică, și le publică, înainte și după 1848, în „Albina românească”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Zimbrul”, „Calendarul literar al «Foii Zimbrului»”. Cu un ascuțit simț al ridicolului, R., pe care stilul mușcător, sarcastic
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
un remarcabil evocator, cu darul povestirii, știind să reconstituie atmosfera unei lumi apuse, care generează fie inevitabile melancolii, fie un îngăduitor zâmbet ironic. Temele sunt orașul provincial (Tecuci), cu trăsurile lui și cu tristețea despărțirilor, vacanțele la moșie, valsul, plimbările singuratice, primii fiori ai dragostei, deniile, vilegiatura la Slănic, Bucureștiul tramvaielor cu cai, mai toate paginile amintind proza lui Duiliu Zamfirescu. Nu mai puțin dăruit este portretistul din Amintiri universitare (1920), Figuri dispărute (1924) și Momente solemne (1927), Din amintirile unui
PETROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288800_a_290129]
-
neîndurerare”) și cere mamei să îl nască a doua oară, resensibilizat: „Tu care poți, întâia și singura, să fii / izvor al ființei mele, mai naște-mă o dată [...] // [...] îndurerează, mamă, din nou această carne” (Îndurerează). Drama sa, analoagă aceleia a „psalmistului singuratic” - și, în alt fel, a lui Baudelaire -, este de a dori cerul lăsându-se atras de pământ, de a se ști în neputința de a-și continua zborul „spre plus infinit”, sub impactul „ispitelor ușoare și blajine”: „Mi-e dor
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]