3,476 matches
-
modernă etc., ci "bazată pe calcule și probabilități", "vasul" nu conține flori, ci "esența eternă a "lucrului în sine"", cățelul nu este unul, să zicem drăgălaș sau jucăuș, ci "de usturoi", "popa" nu ține în mână o candelă, ci "o sintaxă" și "20 de bani" nu ca pomană, ci ca "bacșiș" iar "restul", în loc să pună ordine în acest vălmășag de lucruri nesemnificative, "nu prezintă nici o importanță". Simpla alăturare irațională de termeni cu referenți din registre diferite dobândește, așadar, un scop în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pune în mișcare, intuitiv și deliberat, o complexă mașinărie textuală și astfel avem de-a face, întrucâtva, cu un textualism avant la lettre."6 Veritabile mostre de "regii textuale" caragialiene sunt piese precum Telegrame, Urgent!, Antologie, În stilul și cu sintaxa "Monitorului oficial", C.F.R. Raport către șeful mișcării din partea șefului unei gări etc., în care scriitorul își limitează contribuția la simpla selectare, colectare și ordonare a eșantioanelor de discursuri extraliterare. Deși mult mai complicat, prin aplicarea simultană a procedeului "păpușilor rusești
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
există și straturi istorice și sociale, poate chiar și mai importante. Toți aceștia sunt însă factori externi, în timp ce miturile sunt "conduse din interior printr-o dialectică specifică de autoproliferare și de autocristalizare care-și este sieși propriul resort și propria sintaxă". Determinările externe doar propun, impun sau dispun, iar rolul lor nefiind contrabalansat de analize complete, au părut ca suficiente în explicare.152 Asupra erorii "evhemeriste" de a considera mitul doar ca transpunerea imaginară a fenomenelor și personajelor reale insistă și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
o imagine fosilizată, descărnată, asemenea unei planșe anatomice, despuiată de toate misterele vieții, asemenea cenușii răcite din vatră."200 Totuși, afirmă Girardet, există o "logică internă a mitului", succesiunea acelor imagini și simboluri fiind inserată într-un sistem, într-o "sintaxă" (conform noțiunii lui Gilbert Durand), în serii identice, în asociații permanente, iar mesajul este codificat în același mod, neschimbător, putând fi descifrat numai aplicând aceeași grilă, "capacitatea de înnoire a creativității mitice" fiind, de fapt, mult mai restrânsă decât ne
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
care restabilește o ordine temporar bulversată, însă el poate greși, căci este o ființă "care nu are dimensiunea absolutului".445 "Parte a unui sistem de suprapuneri de straturi culturale fiind, eroul este îndeobște vulnerabil, precaritatea relativă fiind înscrisă în chiar sintaxa propriului său destin", afirmă Borbely, handicapul amintind natura nedivină, perisabilă a eroului (călcâiul lui Ahile, eroul poeților, Homer, este orb, Hercule e trădat prin adulter etc.).446 Eroul pornește de la o lipsă ori o pierdere într-o călătorie de găsire
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
-mi plânge prin lacrimi, să-mi plângi prin cuvinte, Cuvintele tale îmi sunt un dezmăț Eu vin ca la școală, rebel sau cuminte, Și peste dezastre te chem și te-nvăț. Nu-mi plânge prin lacrimi, să-mi plângi prin sintaxă, Sunt frazele tale obsesii firești, Iar eu voi plăti, prin emoții, o taxă, Luându-mi licența în cele lumești. Nu-mi plânge prin lacrimi, să-mi plângi intangibil, Eu sunt antonimul căzut în genunchi, Rămân dependent de acordul credibil Și
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Continental, când s-a tras și unii priveau de la televizor, Ne-au furat revoluția, certificate de luptător, eroii au murit, apoi vocile se amestecă, cu cine votăm?! un steag la primărie, două la prefectură, Curat Caragiale, cuvinte azvârlite într-o sintaxă nevăzută, haotică, greva muncitorilor, intelectualii, ceaușescu, biserica, arta, Nu-i vedeți? striga fata cu spume la gură și mie mi s-a făcut frică, abia urcă cu ea, sprjinind-o, ea se smuncește, nu-i vedeți?! uitați-vă! câți s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vadă nimeni. De ce tata îi zice numai: „Ai răbdare, îndură“? Și de ce nimeni nu vrea să vorbească cu mine, de parcă n-aș fi în stare să înțeleg? Era adevărat: nici măcar în timpul conversațiilor, nici măcar când era emoționat nu făcea greșeli de sintaxă, nu greșea timpul sau modul vreunui verb. Își înălță capul cu păr castaniu ondulat elegant pe frunte, așa cum avea să-l poarte toată viața, și promise: Nimeni n-o să știe că am vorbit despre asta. Și așteptă. Tribunul răsuflă adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rimă și ritm, totul se poate reduce la cea mai banală proză: «A fost odată o fată de Împărat foarte frumoasăă. Unde vedeți voi poezie aici?“, ne Întreabă. „Există unele accente În modul de a selecta și a organiza elementele sintaxei poetice“, Îndrăznește aceeași colegă, „prin care ni se anunță că nu avem de a face cu un limbaj comun“. „Dar poezia nu e, dincolo de unele abateri de la normele lingvistice, decât tot un limbaj comun, căci poezia nu creează nimic În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să te dea afară din tine Însuți și să te umple cu alte imagini și texte. Observ că nu se poate scrie decât despre acele fapte scrise deja În textul vieții tale, altfel nu se aleg cuvintele, nu se organizează sintaxa, nu se Începe discursul. Azi, la seminarul de folclor, colegul P. a vrut să recite legenda Crișurilor; ne-am fi așteptat cu toții să folosească o limbă arhaică, plină de mustul magic al vorbirii orale din spațiul rural. În loc de asta, P.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de vedere teoretic ce echivalează scriitura cu lectura unor tipuri de discurs pur, neafectate de artificiul retoric - „să scrii un roman citindu-l“ (p. 16). Marin Mincu Își declară aderența la un tip de structură epică non-progresivă, bazată pe o sintaxă a alternării, contrastului și recurenței unor fragmente excerptate din coduri diferite: „la revedere, ne mai vedem la sfârșitul lecturii, era să spun la sfârșitul ro, dar de ce să fie un roman, poate fi orice altceva, un dosar de scrisori, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a șapte clase primare. Mai ai un trimestru. Așa, din când În când, mai ales dimineața Înveți la gramatică. Despre diftongi și triftongi. Triftongii sunt mai greu de Învățat decât diftongii. Diftongii nu sunt grei. Și, În general morfologia. Cu sintaxa, lucrurile se complică. Pentru că trebuie să Înveți, de pildă, ce este aceea propoziție circumstanțială de timp. Începi să inventezi propoziții circumstanțiale de timp. În secret tu de fapt vrei să dai la liceu pentru a deveni om de știință și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
puțin pe Gagarin. Mântui pe nerăsuflate propoziția circumstanțială de mod. Va trebui să faci teza ca și cei care de obicei iau nota zece. Ce bine ar fi dacă și la examenul de absolvire ți-ar cădea un subiect din sintaxă. Și pentru că mai este multă vreme până atunci, ieși În curte și lansezi rachete. Din resturile de film de la Don Quijote pe care le-ai luat de la cabina de proiecție. Film din acela de celuloid care arde Într-o clipită. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
șirul. Incapabilă să Își Înfrâneze curiozitatea, Theodora se apropie de fată cu Întrebări. Reieși că Încerca să se angajeze ca dactilografă a lui Henry James, după ce predecesoarea se căsătorise de curând, părăsindu-l. Aparent - uimitor, dată fiind complexitatea neobișnuită a sintaxei sale -, James Își dicta romanele În loc să le scrie de mână, iar tânăra făcea exerciții copiind pasaje alese la Întâmplare din Ambasadorii. — Te invidiez, Îi spuse Theodora. Nu mi-aș putea Închipui un post mai bun. — N-ai decât să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
găsesc la fel de enervante și de plicticoase.“ Epitetul „enervante“ Îi provoacă un mic șoc Theodorei - e dur pentru HJ când are chef de dictare -, care constată și ușoara scăpare gramaticală În pluralul lui „le“, dar, una peste alta, controlul său asupra sintaxei pare neafectat, iar observațiile, chiar dacă paradoxale, sunt coerente. „Starea mea de spirit este fragilă - conchide el -, dar sunt convins că voi descoperi o multitudine de lumi proaspete, care așteaptă să fie cucerite, deși sunt sortit să pierd partea lor cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
te imită la perfecție. — Serios? zise Henry cam Înțepat. — Mă tem că te-ai supărat, spuse Du Maurier neliniștit. — Ba deloc, răspunse Henry, deși se supărase puțin. Dar sunt curios... ce caracteristici... adică... ce trăsături distinctive... idiosincrasii de vocabular sau sintaxă... la perfecție... nu că aș putea pretinde că pricep ce Înseamnă perfecțiunea În acest... acest... Simți cum, În clipa aceea, era În pericol de a pierde șirul frazei, dar o prinse triumfător de coadă. — ...perfecțiunea pe care... precocea ta odraslă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la lecție În fața clasei, cu capetele aplecate și ochii În jos, asupra paginilor. Nici cei care le urmară nu se descurcară mai bine. Se repeziră asupra replicilor, scuipându-le parcă abia așteptau să le termine mai repede. Se Încurcau În sintaxă și puneau accentele unde nu trebuie, sau uitau complet de ele. Mai presus de orice altceva, nu reușeau deloc să arate că ar fi găsit povestea pe care o reprezentau cât de cât interesantă, amuzantă sau credibilă. Era, fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca dreptatea: o săptămână după publicarea Spadei etc., don José María Pemán a pus pe hârtie un encomion, Îndulcit, fără Îndoială, cu anume farfastâcuri și podoabe de stil care nu i-au rămas secrete preaiscusitului, căci nu concordă nici cu sintaxa de duzină a lui Requena, nici cu lexicul lui spălăcit. Norocul Îi cânta În strună la ureche, dar Ricardo, ireverențios și plicticos, se Îndărătnicea să plângă fără nici un folos decesul Pumitei. Vă și aud murmurând În sinea domniei voastre: Lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Cititorul observă, minunându-se, coincidența riguroasă a ambelor elemente. Textul lui Prici constă, verbi gratia, numai din vorba Prici. Fabula, epitetul, metafora, personajele, așteptarea, rima, aliterația, pledoariile sociale, turnul de fildeș, literatura angajată, realismul, originalitatea, servila imitare a clasicilor, Însăși sintaxa au fost din plin depășite. După socoteala malignă a unui critic, mai puțin versat În literatură decât În aritmetică, opera lui Loomis constă din șase vorbe: Urs, Prici, Bască, Frișcă, Lună, Oare. Așa o fi, dar În spatele vorbelor distilate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ÎMI VORBEȘTI ÎN MANIERA ACEASTA? — Da. Pentru că acționezi Într-un mod stupid. — Dumnezeule, spuse Harry. Las-o mai moale cu el. AȘ PUTEA CU UȘURINȚĂ SĂ TE FAC SĂ ÎȚI REGREȚI CUVINTELE, NORMAN. Norman observă, În treacăt, că vocabularul și sintaxa lui Jerry erau acum fără cusur. Toată pretinsa naivitate de origine extraterestră fusese abandonată. Dar Norman se simțea, pe măsură ce conversația avansa, mai puternic și mai Încrezător. Acum știa cui i se adresează. Nu era vorba de nici un extraterestru. Discuta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se supună unui interogatoriu după citirea declarației lor? — Da, Înțeleg. Domnule avocat, citiți declarația. Kellerman Își puse ochelarii cu lentile bifocale. — Am eliminat sintagmele mai colocviale și mai colorate folosite de Peter și Baxter și am aranjat puțin limbajul și sintaxa lor. Vă rog să țineți cont de acest lucru. Loew Își strecură mîna În buzunarul de la vestă. — SÎntem În măsură să discernem acest lucru. Vă rog să continuați. Kellerman citi: — Noi, Peter și Baxter Englekling, jurăm că declarația de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
caz conținutul său a fost stabilit în funcție de programă. în același spirit de aducere la numitorul comun al vremii, un scriitor englez, Martin Baum, a rescris integral piesele lui William Shakespeare, folosind vocabularul argotic din periferiile orașelor Manchester și Liverpool și sintaxa deformată a sms-urilor, mesajele scrise pe telefoanele mobile. "E ceva nașpa-n Danemarca!", se spune astfel în "Hamlet"-ul revizuit, cei doi tineri din Verona s-au prefăcut în niște "tipi cool", iar "Nevestele vesele din Windsor" sînt acum "gagicile
Viitorul lui Don Quijote by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8371_a_9696]
-
des systemes. Dar Misdolea are și un doctorat în inginerie, actualmente fiind informatician în cadrul Societății de telecomunicații terestre și spațiale ALCATEL din Paris. A debutat în revista "Studii de muzicologie" (1976) cu eseul O teorie asupra formalizării matematice a categoriilor sintaxei muzicale și a procesului de creație muzicală în genere, încă din această perioadă fiind foarte limpede că autorul vine din lumea pur obiectivă, în care natura este înlocuită metodic de către inteligență, a matematicii. Este motivul principal datorită căruia Tudor Misdolea
Matematica și muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8683_a_10008]
-
românească, corpus concretizat în Cartea modurilor. Dar interesul teoretic nu s-a oprit asupra categoriilor de organizare spațială (hors temps, cum le numea Xenakis), ci s-a răsfrânt și în ceea ce privește paradigmele sintactice ori parcursul componistic în general. Abordarea sistematică a sintaxelor muzicale (în prelungirea exegezelor lui Ștefan Niculescu), precum și analiza dinamică a structurilor monodice, privite ca produs al unui produs creator specific, au condus la determinarea tipurilor de coeficienți corelativi, care reprezintă pași importanți făcuți în profunzimea analizei oricărei melodii, indiferent
Matematica și muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8683_a_10008]
-
pentru Literatură și ansamblul premiilor Nobel. La fel de neinspirată era o altă redactare (din România liberă), cu titlul "Doris Lessing, Nobelul surpriză" și subtitlul "În vârstă de 87 de ani, romanciera britanică le-a suflat premiul autorilor consacrați" - în care calchierea sintaxei englezești (atributul izolat la început de frază) coexista cu colocvialismele românești (le-a suflat premiul) și cu implicația, totuși discutabilă, că romanciera nu face parte nici măcar din categoria autorilor consacrați. Textul ne informa, în continuare, că "Scriitoarea britanică Doris Lessing
Informație jurnalistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8680_a_10005]