1,475 matches
-
din după-amiaza următoare nu este un lucru neobișnuit să se cânte Troparul pascal în limbile cunoscute de către coruri. "(Traducere a Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Europa Occidentală și Meridională)" "(Traducere după slavonă. Versiunea Chevetogne: prima versiune francofonă.)" "(Versiune ruteană. Traducere după slavonă.)" "(Versiune flamandă.)" "(Versiune amsteleză.)" În ritul armean, Troparul pascal are alt text decât în cel bizantin, și se folosește drept jamamud, adică înlocuiește imnul Unule-născut.
Tropar pascal () [Corola-website/Science/302599_a_303928]
-
(în macedoneană "Методиј", în bulgară "Методий", în greacă "Μεθόδιος/Methodios", în slavonă "Мефодии", în sârbă "Методије", în cehă "Metoděj", în slovacă "Metod", în rusă "Мефодия") (n. ca. 815 în Salonic - d. 6 aprilie 885 în Moravia), a fost un misionar, originar din Salonic. Împreună cu fratele său, Chiril, a creat alfabetul chirilic și
Metodiu de Salonic () [Corola-website/Science/302644_a_303973]
-
6 aprilie 885 în Moravia), a fost un misionar, originar din Salonic. Împreună cu fratele său, Chiril, a creat alfabetul chirilic și a răspândit creștinismul (începând din 863) în Moravia și Panonia. Împreună au tradus Biblia și textele liturgice în limba slavonă, scrise în alfabetul care mai târziu a fost numit "chirilic". Pentru a onora personalitățile lui Chiril și Metodiu, asteroidul descoperit pe 9 august 1978 de către astronomii sovietici L.I. Cernîh și N.C. Cernîh la Observatorul Astronomic Naucinîi din Crimeea a fost
Metodiu de Salonic () [Corola-website/Science/302644_a_303973]
-
la Constantinopol, de unde îl va aduce pe grecul Ierotei (Hieroteus) pe scaunul unui episcopat bizantin de Alba Iulia. Numele viitorului rege a fost inițial Vajk, considerat de unii istorici maghiari fiind un nume păgân turcic, iar de alții de origine slavonă. Învățătorul tânărului Vajk a fost Adalbert, episcopul de Praga. El i-a influențat pe Géza (încă păgân) și pe Sarolt (provenită dintr-o familie creștină de rit bizantin) să treacă la catolicism, împreună cu copiii lor. Vajk a fost botezat în
Ștefan I al Ungariei () [Corola-website/Science/302648_a_303977]
-
a apărut în istorie în paralel și chiar prin simbioză cu creștinismul ortodox, fie pentru a sublinia o creștinare mai târzie, odată cu Slavii, și o constituire a structurilor bisericești ale Românilor în cadrul primelor state Bulgare, în sec. VIII-IX, cu limba slavonă ca limbă liturgică, și sub obediența Patriarhiilor din sudul Dunării (Constantinopol, în alternanță cu Ipek și Ohrid în vestul țării, si cu Târnovo în estul țării). Cele mai bune argumente de care se folosesc istoricii sunt însă cele lingvistice. Cei mai mulți
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
cruce"), "ara" ("altar"), "presbyter" ("preot"), "angelus" ("înger"), "baptisare" ("botez"), "monumentum" ("mormânt"), "cantare" ("cântare"), "christianus" ("creștin"), "sanctus" ("sânt/sfânt"), "Domine Deus" ("Dumnezeu"). Acest fapt demonstrează caracterul latin și occidental al creștinismului românesc. Cu toate acestea există și cuvinte împrumutate din limba slavonă cum ar fi "Rusalka" ("Rusalii"), "duhu" ("duh") și "jadu" ("iad"). La slavi, pentru "a boteza" se foloseste "a crestina"; nu au cuvant derivat din latinescul baptesium. Mai cunoscută și mai puțin controversată (fiindcă este mai bine documentată) este creștinarea în
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Poloniei , . În secolele următoare, atât Istro-Românii, cât și Moravo-Românii, au trecut la catolicism și, treptat, la limbile slave dimprejur (au mai rămas, în jurul anului 2000, câteva zeci de locutori ai limbii Istro-Române). Pentru populațiile Daco-Române, limba liturgiei este cea limba slavonă ("Cловѣньскъ"), iar pentru cele Aromâne și Megleno-Române, cea greacă bisericească ("Ακολουθική Ελληνική"). În această perioadă, antica și actuala Tesalie, locuită de mulți Aromâni, era denumită de cronicarii bizantini "Megali Vlahia" ("Vlahia Mare"), în timp ce "Româniile populare" de la nordul Dunării de Jos
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Țării Românești, episcopul Iachint de Vicina, probabil unul dintre "perihoreți", a devenit primul ""Mitropolit al Ungro-Vlahiei"". Deoarece atât în Țaratul vlaho-bulgar din sec. XII-XIV, cât și în statele românești apărute în sec. XIV, autoritatea ortodoxă, precum și cea civilă, foloseau limba slavonă, diortisită din limba greacă, în Sfânta Liturghie precum și în actele oficiale ale statului, cele mai multe texte religioase erau învățate pe dinafară de preoții români (""vlahi"") care nu înțelegeau slavona, sau care voiau să fie înțeleși de enoriașii lor. Astfel, numeroase "etyma
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
românești apărute în sec. XIV, autoritatea ortodoxă, precum și cea civilă, foloseau limba slavonă, diortisită din limba greacă, în Sfânta Liturghie precum și în actele oficiale ale statului, cele mai multe texte religioase erau învățate pe dinafară de preoții români (""vlahi"") care nu înțelegeau slavona, sau care voiau să fie înțeleși de enoriașii lor. Astfel, numeroase "etyma" din această perioadă, cum este cuvântul "boscorodire", reflectă situația unui bilingvism nu tocmai perfect. Cu toate acestea, traduceri românești de mare importanță lingvistică, în limba vie a timpului
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Boieru (Boer). Atât luteranii, cât și ceilalți reformați au încercat să îi atragă la protestantism pe românii ardeleni nu doar prin numirea de preoți-pastori și episcopi din rândurile lor, ci și prin traducerea unor cărți de cult, catehisme, din limba slavonă, în limba română. Cele mai importante cărți religioase editate în această perioadă pentru români au fost ""Catehismul de la Sibiu"" din 1544 (catehism ce prezenta doctrinele lutherane), ""Întrebarea creștinească"" din 1559-1560 (care conține cele 10 porunci, Crezul, rugăciunea Tatăl Nostru, instrucțiuni
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
apariția limbii române literare. Coresi este originar din satul Cucuteni, județul Dâmbovița. Și-a început activitatea tipografică la Târgoviște. În 1559-1560 s-a stabilit definitiv la Brașov, unde i s-a oferit posibilitatea de a tipări nu doar în limba slavonă, ci și în limba română, fapt imposibil la vremea respectivă în Țara Românească, din cauza opoziției Mitropoliei Ungrovlahiei. Tipăriturile lui, apărute în mare parte la Brașov între 1556 și 1583 sub influența curentelor de reformă religioasă luterană și calvină răspândite atunci
Coresi () [Corola-website/Science/302713_a_304042]
-
printre care și Făleștii. Toponimul provine din cuvântul "Fală", însemnând în Evul Mediu "slavă". Un ostaș "fălit" pentru vitejia sa, putea întemeia o nouă moșie "fălească", urmașii săi se puteau denumi Fălescu, iar oamenii de acolo erau "Făleștii" (în limba slavonă "Falevici"). A doua mențiune datează cu anii 70-80 ai sec. XVII, conținând și denumirea de Fălești. În 1797 se judecă cu mănăstirea din pricina Făleștilor Iordache Balș, al cărui urmași au stăpânit mai târziu multă vreme moșia. Există în oraș o
Fălești () [Corola-website/Science/302750_a_304079]
-
mai cu seamă primul text, o scrisoare de mustrare din partea Domnului către păcătoși, a ajutat la stabilirea vechimii originalului și a putut servi ca premisă pentru estimarea anului traducerii în limba română.<br> "Legenda sfintei dumineci" conține varianta în limba slavonă și cea în limba română. Interesant este faptul că nici una nu o traduce pe cealaltă, fiind versiuni independente. La începutul celei românești stă scris ""Vă leat 6900 povestea fu de demult întru sfânta cetate Ier(usa)l(i)mului întru
De la Țara Luanei la Ieud () [Corola-website/Science/303331_a_304660]
-
a instalat o tipografie în 1643. Apogeul cultural a fost atins în timpul lui Constantin Brâncoveanu, cănd stareț al mănăstirii este Antim Ivireanul (1694-1705), devenit mai tarziu mitropolit al Țării Românești. El a tipărit cărți bisericești în limbile română, greacă, arabă, slavona și gruzina care au dus faima meșterilor de la Snagov în Grecia, Asia Mică și Egipt. Biserică afectată de pe urma cutremurelor din 1977 și 1986 a fost consolidată în anii 1998 - 2000. Mănăstirea a fost în timpul îndelungatei sale istorii active un important
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
în viață, dar au fost trimise ostatici la diferiți principi europeni. Singurul eliberat a fost fiul unei căpetenii, Isac (Sac) pașa. În „Letopisețul de cînd s-a început, cu voia lui Dumnezeu, Țara Moldovei” (Letopisețul anonim al Moldovei), scris în slavonă în timpul domniilor lui Ștefan cel Mare și a fiului acestuia Bogdan al III-lea, citim despre marea victorie de la Vaslui: În textul original slavon scrie "Da jive(t) țari", ceea ce a fost tradus "Să trăiască țarul!", cum și este de
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
l-a dat mănăstirii unde este hramul Înălțării, în anul 7987 (=1579), luna lui martie 15"". Nicolae Grigoraș presupune că o dveră brodată în 1577 cu fire de aur și argint și păstrată la Episcopia Buzăului, având inscripția în limba slavonă ""Binecredinciosul nostru domn Io Petru voievod, anul 7085"" (1576-1577), ar proveni tot de la Galata din vale. Constantin Cihodaru și-a exprimat unele îndoieli cu privire la această proveniență, el presupunând că această dveră ar fi putut fi donată direct Episcopiei Buzăului de către
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
naos si pronaos. Aceasta deține un patrimoniu bogat format obiecte de cult de o valoare liturgică și artistică deosebită ca icoane, candele, sfinte vase de cult și broderii, precum și obiecte de valoare istorică documentară constând din cărți vechi în limbile slavonă, greacă și română, cele mai reprezentative fiind: - racla cu părticele din Moaștele Sfinților Trifon și Marina, din argint, datând din anul 1781, cu capac ornamentat în relief, adăpostită în prezent într-un chivot; - icoana în ulei a Sf. Ioan Gură
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
Multe dintre acestea s-au pierdut din cauza neglijenței egumenilor greci. S-a mai păstrat un Orar din catifea roșie, decorat de Doamna Anastasia cu broderii lucrate cu fir de aur și argint, pe care se află următoarea inscripție în limba slavonă: "„Acest aurar l-a făcut Io Duca Voievod și doamna sa Anastasia și l-au dat sfintei mănăstiri Cetățuia în anul 7178 (=1670)”". De asemenea, în Sala Gotică, se mai expusă o Evanghelie în limba greacă, ferecată în argint, tipărită
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
dăruită Mănăstirii Cetățuia la 20 august 1749 de către voievodul Constantin Mihail Cehan Racoviță (1749-1753, 1756-1757). Donatorul a scris la începutul evangheliei o inscripție de donație în limba greacă și la pagina 85 o inscripție de ferecare a evangheliei în limbile slavonă și română, ambele inscripții terminându-se cu un blestem al donatorului către cei care ar îndrăzni să strămute cartea din Mănăstirea Cetățuia. În curtea bisericii, lângă turnul clopotniță, se află două clopote vechi așezate pe postamente de lemn. Pe unul
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
turnului, desupra intrării, se află săpată în piatră stema Moldovei (un cap de bour, purtând o coroană pe coarne, și între coarne o stea; în dreapta un soare, în stânga o lună, dedesubt o cruce) și în jurul ei o pisanie în limba slavonă cu următorul text: "„Herbul prealuminatului domn Io Duca Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei, anul 7178 (=1670) luna iunie 10”". Această placă din piatră a fost distrusă "„premeditat și fără temei”" în 1948, ea fiind reconstituită apoi
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
este un cuvânt întâlnit în unele limbi slave. Este tradus uneori (inexact) prin Prinț sau Duce. Cuvântul își are originea probabil din cuvântul proto-germanic "Kuningaz", care a fost la rândul lui împrumutat din vechea slavonă în limbile finlandeză și estonă - "Kuningas". Titlul este scris și pronunțat similar în limbile est-europene: A fost împrumutat din limbile slave în În limbile vest slave și-a schimbat într-o oarecare măsură înțelesul în Înțelesul cuvântului s-a schimbat
Cneaz () [Corola-website/Science/302883_a_304212]
-
roman") i-a conferit titlul de mare cneaz amantului ei, comandantul militar și omul de stat Grigori Potemkin. După 1801, după încorporarea Georgiei în Imperiul Rus, diferitele titluri nobiliare (de comit) ale aristocraților locali au fost traduse în limba rusă (slavonă), deseori într-un mod controversat, prin "cneaz". În mod similar, numeroși nobili mărunți tătari (sau din așa numita de greci "Tartaria", litoralul de nord al Mării Negre) au pretins dreptul de a se numi "cneji" (deoarerce și ei erau comiți încă
Cneaz () [Corola-website/Science/302883_a_304212]
-
armenilor din Polonia, K. Zacharjasewicz, în arhiva Episcopiei armene din Lvov, a fost descoperit în 1932 de clericul Z. Obertynski, care l-a publicat un an mai târziu într-o broșură, în traducere germană cu greșeli. O tălmăcire exactă, din slavona originară, a publicat P.P. Panaitescu într-un număr al "Revistei istorice române" din 1934: "„Din mila lui Dumnezeu, noi Alexandru Voevod, Domn al Țării Moldovei cu fratele meu Bogdan, facem cunoscut cu această scrisoare a noastră tuturor bunilor pani cari
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
venerație este împărtășit și de anglicani. Cea mai mare parte a cultelor protestante resping această practică. La sârbii ortodocși, există și un sfânt patron al familiei, sărbătorit potrivit calendarului iulian. Această tradiție este denumită "slava". Cuvântul „"hram"” provine din limba slavonă și înseamnă „"casă"”. După tradiția Bisericilor Ortodoxă și Catolică, fiecare biserică în momentul în care se târnosește de către episcop primește un nume, care devine hramul său. Târnosirea este deci actul de botez al noului lăcaș de închinăciune, care primește de la
Hram () [Corola-website/Science/303558_a_304887]
-
hlamidă de culoare bej, cu flori albe. Mănăstirea Zografu are cinci paraclise în incintă și opt la chiliile din afară. În apropiere se găsește și Schitul Bogorodița (sl. Bogo-rodița = Născătoarea de Dumnezeu, în grecește Theotokos). Biblioteca conține 388 manuscrise în slavonă și 126 în limba greacă, din care 26 pe pergament. Mai are peste 10000 de cărți tipărite, printre care și românești cu literă chirilică, dar și multe documente. Tezaurul păstrează odoare și obiecte de cult din argint, icoane vechi, evangheliare
Mănăstirea Zografu () [Corola-website/Science/303571_a_304900]