1,517 matches
-
pioșenie și dăruire ascund aceste țesături, câtă răbdare și iscusință aduc de peste veacuri și câte mărturii sfinte vor duce mai departe, numai ele știu ! E drept că și Dumnezeu a picurat mult har și dar peste mâinile și în inima smeritei maici ce a lucrat firele îngrijite. Purtarea de grijă a lui Dumnezeu a fost mare, ca și inimile ctitorilor, ce au lăsat peste paginile prăfuite de istorie pecetea credinței lor. Talentul și măiestria, migala și răbdarea artistului izvorâtă din belșugul
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
cu viață sfântă. Pașii lor au binecuvântat aleile mănăstirii, rugăciunile lor fierbinți udate cu lacrimi în miez de noapte au sfințit chiliile, iar faptele lor minunate au rămas ca pildă de urmat pentru generațiile de monahi ce vor veni. Tăcuți, smeriți, neștiuți de nimeni, dar uniți cu toată lumea prin rugăciune, călugării din Mănăstirea Secu, din toate timpurile, au păstrat aprinsă candela credinței și a pocăinței. Părinții care au viețuit în această obște monahală, în decursul celor patru sute de ani de existență
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
cuvioșilor, căci mare le-a fost credința și plină de roade bune viețuirea, pentru care Hristos le-a dat cununa cea neveștejită a slavei Sale în ceruri. O parte dintre ei au trecut solemn în ceata sfinților, alții doar așteaptă smeriți o confirmare din lumea aceasta. Munții și pădurile de prin aceste locuri au fost binecuvântate de nenumărați sihaștri care își trăiau viața în Hristos, în osteneli de post, în ceasuri întregi de rugăciune, în clipe de tăcere, în sute și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
lui 1653 s-a retras la Mănăstirea Secu, metania sa și locul său de suflet. Trece la veșnicele lăcașuri în toamna anului 1657 la Mănăstirea Secu, fiind pomenit la rugăciunile de zi și de noapte, nu departe de cimitirul multor smeriți monahi, care l-au ascultat în cinste și prețuire. Sfântul Varlaam, a fost și a rămas o flacără vie în Ortodoxie, nevoitor de carte românească, cumpănitor înțelept în relațiile ce și le-a câștigat, zelos apărător al Ortodoxiei, împăciuitor al
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
care ne-au lăsat-o nouă moștenire nepieritoare și pe noi viețuitorii de astăzi ai mănăstirii, care stăm strajă neadormită pentru ca acest monument să fie prilej de bucurie și binecuvântare pentru cei ce se vor opri să așeze un gând smerit... În ședința din 12-13 februarie 2007, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la propunerea Sinodului Mitropolitan Iași, a aprobat canonizarea Mitropolitului Varlaam Moțoc. Proclamarea oficială a canonizării a avut loc la data de 29 August 2007 la Mănăstirea Secu, acolo
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
aceste ziduri istorice. Mitropoliții și episcopii care s-au ridicat din darul lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor din Mănăstirea Secu nu și-au uitat niciodată mănăstirea de metanie, locul unde s-au format duhovnicește și unde au îmbrăcat haina smerită monahală. Fiecare dintre ei, în semn de aleasă prețuire față de aceste locuri sfinte pentru inimile lor și nu numai, au făcut daruri, mai mici sau mai mari, în semn de pioasă amintire. Datorită vremurilor vitrege o parte din tezaurul Mănăstirii
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
înțelepte care și-au gătit candelele lor și au intrat cu Mirele în cămară la nuntă, așa și noi fiecare ne-am primenit repede candelele, felinarele și lumânările și am pornit la drum pecetluiți de o cruce sfântă și o smerită rugăciune. Până la Fălticeni am fost ajutați de o mașină a Poliției cu girofarurile aprinse, ce ne-a ușurat mult circulația pentru a ajunge la timp la locurile noastre și a împărți Sfânta Lumină în biserici la credincioși în noaptea cea
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
buni cunoscători ai tradiției și istoriei locului, mi-au spus lăcrimând că în cei peste 400 de ani de existență ai Mănăstirii Secu, niciodată nu a mai ajuns de Înviere Sfânta Lumină aici. Chiar dacă primirea în mănăstire a fost una smerită și tăcută, totuși bucuria din timpul slujbei a fost mare și de neuitat ... Din purtarea de grijă și din darul lui Dumnezeu, de sărbătoarea Sfintelor Paști a anului 2005, m-am alăturat mulțimilor de pelerini ce merg la Ierusalim pentru
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
de cultură, precum și reprezentanți ai autorităților centrale. De-a lungul vremii, dar mai ales în vremurile noastre, atât cei ce au trăit cât și cei ce au cercetat acel trist decret emis acum 50 de ani, au evocat pe pagini smerite, dar bogate, gândurile sau studiile lor. Alături de rugăciuni pentru sufletele monahilor, și aceste momente omagiale sunt un mod de a cinsti pe cei ce au pătimit odinioară. Decretul nr. 410/1959 a reprezentat cea mai grea lovitură dată monahismului românesc
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
astăzi s-au arătat la înălțimea înaintașilor. Vom purta în inimi această întâlnire frumoasă și fructuoasă. Daniel Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei Calinic Botoșăneanul Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor Arhim. Mitrofan Exarh Anul Nou Bisericesc, 1 septembrie 2009 Smerită însemnare 97 Revin uneori, cu mare bucurie, pe urmele Sfinților și pe cărarea împlinirilor duhovnicești de pe valea pârâului Secu. S-au adunat anii și amintirile când am pășit pentru întâia dată pe drumul acesta care a intrat în Pateric și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
mai tineri cu dorul după Împărăția Cerurilor. Orice întoarcere în ținutul Neamțului cum este și aceasta din preajma Sfântului Ierarh Varlaam aduce sufletului ostenit bucurie duhovnicească și speranță în lupta războiului nevăzut. Recunoscător Bunului Dumnezeu și Sfinților nemțeni pentru toate, rămân smerit pelerin la izvoarele frumuseților netrecătoare și nădăjduiesc întru împlinirea acestora, în chip desăvârșit, în Biserica Triumfătoare. Frumoasă aducere aminte întâlnirii cu primitorul stareț Arhimandritul Vichentie și cu Părinții Hrisostom și Iustin, ostenitori întru ale duhului. Arhimandrit Timotei Aioanei, Mare Eclesiarh
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
credincioase, darămite bărbații la locul lor, care se simțeau răsplătiți dacă însuși tatăl curvei adulterine ridica primul piatra. O lapidare în Lavasan? Nu văzuseră asta de treizeci de ani în ținutul lor și primarul se- mpotrivise: ei erau bogați și smeriți, respectau Sharia, nu era nevoie ca nevestele lor, niște doamne ale modestiei, să ia un exemplu! Îl ținuseră în arest două zile, după care semnase că era de acord și căzuse la pat. Tot orașul primise de știre și erau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe cineva): a călăuzi, a conduce (pe cineva), a sprijini, a proteja (pe cineva neajutorat, nepriceput); - de la mână până la gură: foarte repede, în timp foarte scurt; - cu mâinile la piept sau cu căciula în mână: într-o atitudine umilă, supus, smerit; - cu mâna pe inimă (sau pe cuget): cu conștiința curată, cu convingerea că e adevărat; - a ajunge pe mâini bune: a ajunge în grija, în posesiunea cuiva competent; - a-și lua mâinile de pe cineva: a înceta de a mai proteja
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
și palmele care brăzdau seninul, păreau că spune: „Doamne, tu-mi ești soare!” Te lucis ante-i murmura suspinul, atât de dulce, -ncât, de el vrăjit, pe mine-n mine mă pierdui; iar plinul de voci pe urme-l însoțea smerit și toți priveau spre bolțile senine, întregul psalm cântând pân' la sfârșit. Dante: Divina Comedie/Purgatoriul/Cântul VIII Hai să dăm mână cu mână! Cei cu inima română, Să-nvârtim hora frăției, Pe pământul României! V. Alecsandri, Hora Unirii „Gândul
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
privighitoare. Cum îngînă și visează, Genele-i se-ngreuiază; Adormind astfel cum șade, Fusul din mână îi cade; Doar prin somn mișcă piciorul Ca să-și legene ficiorul. Focu-n vatră se potoale, E-o căldur - așa de moale Și sub candela smerită Ea adoarme zugrăvită; Iar cămașa stă să-i cadă De pe umeri de zăpadă, De pe munții sânului, 95 {EminescuOpVI 96} Albi ca floarea crinului, Așa dulci și plini și dragi, Pe-a lor culmi având doi fragi, Și rotunzi și dragi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
crinului, Așa dulci și plini și dragi, Pe-a lor culmi având doi fragi, Și rotunzi și dragi și dulci, Fruntea pe ei să ți-o culci. Adormise - așa frumos Cu-a ei mâni lăsate-n jos, Sub o candelă smerită Pare că e zugrăvită. Cum dormea cu ochiu - nchis Ea visă un mândru vis: Un părete - a stat să cadă, Nu. mai e de fel zăpadă, Codrul tremură - nfrunzind, Isvoarele - ntinerind Și ea vede mândrul tei Ce umbrește casa ei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
O, te pleacă înspre mine Cu mâini albe, lungi și fine, Iară degetele trase Subțirele de crăiasă, Lasă-le în a mea mână, Mlădioasa mea stăpână. Dar ea mîna-și trage - ndată Dintr-a lui... și speriată Se uita în jos smerită, Rușinoasă și uimită. S-o ajungă el voiește, Ea să vină se ferește, O ruga cu vorbă dulce Pe-a lui braț ca să se culce, Mai nu vrea și mai se lasă, Ca de-un farmec e atrasă, 128 {EminescuOpVI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bei mult Crești în burtă, Te faci tobă După sobă, Stai cu greerii de vorbă. Tot urând, încă urând Băgăm de seamă curând Atâtea fete venite, Ca cioarele grămădite, Ce vă stau cam pe la spate, Stau cu gurile căscate, Ori smerite stau nainte Cu gurile proțăpite. Aduceți prune uscate S-aruncăm în guri căscate, Și muiați cîte-o cojiță Și le-o dați ca să înghiță, Să nu stea cu gura seacă Ci de dor să le mai treacă. Munți înnalți, luminoși, Bine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
scoată oamenii nume Ca celor de la cârciumi Ce-i chiamă din drumuri, Ce nu le ajunge unul Ci ar înghite ca tunul. Ci te-ntoarce cu plăcere Precum legea te cere, Petrecând numai firește Să mântuiești sufletește. No. 57 Sunt smerită și supusă, Lumea mă vede prea rar, Căci în colțul vetrei pusă Făcând foc petrec amar; Soart-așa mi-au fost aleasă, Dar cu toate mă-nvoiesc - De - asta tot cenușăreasă Mititică mă numesc. Surori am, capul nu-și bate, Mă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fi potolite numai de el, cel care plin de generozitate ne dorește mântuirea: „Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă. Luați asupra voastră jugul meu și învățați de la mine că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi alinare pentru sufletele voastre. Căci jugul meu este lesne de purtat, iar povara mea este ușoară!” (Mt 11,28-30). Deseori, această poruncă nu este înțeleasă. De fapt, ea ne spune: norocul și bunurile aproapelui tău
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
că nu puteam trăi ca o fiară neîmblînzită, în conflict cu toată lumea, și că mă purtasem ani în șir fără noimă, răzvrătindu-mă pe față când puteam să obțin ceea ce doream, mult mai ușor și mai sigur, prin viclenie, părând smerit și supus. Am descoperit astfel, singur, ipocrizia; modestia îmi putea fi de folos dacă mă serveam de ea bine, micșorîndu-mă pe mine cu umilă fățărnicie ca să-i ajut pe ceilalți să se creadă importanți. Fiindcă așa sânt oamenii. Cu cât
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
profesor pios de filosofie și, ca să-mi dau importanță, i-am "comunicat" într-o zi teoria mea; căci, între timp îmi făcusem chiar o teorie în toată regula despre rolul ereticilor, foarte însemnat, bineînțeles. Teoria suna cam așa. În fața celor smeriți, credința n-are nici un pretext să scoată sabia; trebuie să le vorbească blând. Dar uneori ea a simțit nevoia să vâre frica în rândul credincioșilor. Atunci, dacă nu i-a avut la îndemînă, a trebuit să născocească eretici; puțină cenușă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că nu puteam trăi ca o fiară neîmblânzită, în conflict cu toată lumea, și că mă purtasem ani în șir fără noimă, răzvrătindu-mă pe față când puteam să obțin ceea ce doream, mult mai ușor și mai sigur, prin viclenie, părând smerit și supus. Am descoperit astfel, singur, ipocrizia; modestia îmi putea fi de folos dacă mă serveam de ea bine, micșorându-mă pe mine cu umilă fățărnicie ca să-i ajut pe ceilalți să se creadă importanți. Fiindcă așa sunt oamenii. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
profesor pios de filosofie și, ca să-mi dau importanță, i-am „comunicat” într-o zi teoria mea; căci, între timp îmi făcusem chiar o teorie în toată regula despre rolul ereticilor, foarte însemnat, bineînțeles. Teoria suna cam așa. În fața celor smeriți, credința n-are nici un pretext să scoată sabia; trebuie să le vorbească blând. Dar uneori ea a simțit nevoia să vâre frica în rândul credincioșilor. Atunci, dacă nu i-a avut la îndemână, a trebuit să născocească eretici; puțină cenușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de intens, încât umplea locul de lumină. Pentru Fran, cea mai emoționantă imagine a fost fotografia mărită a uneia dintre cele mai urâte perechi pe care o văzuse vreodată ținând în brațe un prunc de o nemaivăzută frumusețe, cu chipurile smerite și aproape transfigurate de bucuria acestui neașteptat miracol. Spre rușinea ei veșnică, ochii i se umplură de lacrimi. Bună, o salută vocea lui Laurence și se întoarse spre el, stânjenită, ștergându-se la ochi și sperând că el nu observase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]