1,238 matches
-
o limbă moartă. Și poeții devin pământ. Dar de flori. Viermii acești nepedepsiți profanatori de morminte. Memoriile nu vindecă frica de moarte. Doar îi mai însiropează puțin duritatea. După moarte, trupul intră în circuitul azotului, iar sufletul în cazanele cu smoală. Singura croazieră în care plecăm fără bagaje este cea de peste Styx. Doamne, ce odihnă incomensurabilă se profilează la orizont! Sinucigașii sunt niște altruiști. Le oferă dușmanilor satisfacții depline și gratuite. Boala atroce poate transforma moartea într-o eliberare. Sinuciderea poate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vesel, înainta nervos, trăgând anevoie trupul unui balaur apocaliptic, în pântecele căruia se afla și el, alături de toți ceilalți. Ceva însă îi atrase atenția. La orizont, chiar pe direcția în care se deplasa, se contura o pată mare, neagră ca smoala ce părea că leagă cerul de pământ. Pentru a o examina mai cu atenție, își fixă privirea în direcția respectivă. Întreaga garnitură, cu tot dinadinsul, se apropia în viteză pentru a se înfige direct în mijlocul ei, cu tot cu călători. Pata devenea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
toate mâțele negre din lume, care au murit de când te-ai născut, îți vor miorlăi la cap până înnebunești și mori. Nici atunci miorlăitoarele nu te vor lăsa în pace. Îți vor arunca sufletul în cel mai adânc cazan cu smoală topită chiar din fundul iadului. Tu însă o lași să fiarbă mult, până spre dimineață când cântă cocoșii! Atunci oasele se desprind singure de pe carne. Ai grijă să nu pierzi nici un osișor oricât de mic ar fi! Am uitat să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se desprind ușor, unul câte unul, le strângi în dinți și te uiți în oglindă! Când nu te mai vezi, înseamnă că ai găsit osul fermecat. Când îl scoți din gură și te uiți la el devine negru, negru ca smoala și-ți fuge din mână ca un titirez. Dacă îl pierzi, atunci mori!.. Îl închizi bine într-o cutiuță mică din aur sau argint; îl prinzi la gât cu un lanț gros, să nu se rupă, tot din aur sau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la o jumătate de oră distanță de casă când, ieșind dintr-un supermagazin, observă că vremea se schimbase brusc, aproape să nu-și creadă ochilor. Instinctiv, privi în sus, pe verticală. Câțiva nori negri, parcă ieșiți dintr-un cazan cu smoală topită, s-au fixat deasupra orașului, sabotând orice intenție a soarelui de a se mai arăta. Nu apucă să facă decât câțiva pași când simți cum o șfichiuitură de aer de origine polară îl pișcă pe obraz, în timp ce pe frunte
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aveau impresia că se află la ecuator. În baraca vecină locuiau italieni. Cu toții erau flămânzi și se gândeau numai la mâncare, însă santinelele aveau ce aveau cu italienii. Ca să se distreze, le aruncau câte o pâine de secară neagră ca smoala, din care nimeni nu se alegea cu nimic. Se luptau între ei și până nu călcau și ultima firimitură în picioare, nu se lăsau. Nu același lucru se întâmpla cu nemții. Aceștia, disciplinați, împărțeau pâinea în porții egale; în schimb
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lacrimi. ...Doar, era lângă mini, o înfruntat moartea în față, de multe ori, apărându-mă pi mini. El o cerut să fie trimis în misiune, să aducă informații despre inamic, chiar din bârlogul lui... ...Era într-o noapte neagră ca smoala... când, s-o strecurat în bârlogul turcului, și pe o ploaie... urgia de pe lume... La câte-un fulger îl videi cum se strecoară ca o nălucă pe redută... o numărat turcii de pe parapet, care dormeau duși, adăpostiți de ploaie, și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Dacă nu ținea figura, mai rămânea să le spun că mă trag de șireturi cu Dumnezeu. Stilații au făcut ochi. Gânditorul profund a început să-și așeze gulerul la cămașă, în vreme ce terestrul a tresărit de parcă l-aș fi picurat cu smoală din iad. Formula lui nea Onuț funcționa de minune, precum Sesam... deschide-te!... Profundul începe să aibă altfel de curiozități. Zice, aproape prietenos: "Care unchi?"... Nu mă grăbesc. Stau pe îndelete de vorbă cu nea Onuț, mă consult, pun tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și-i crăp capul. Cei doi soți au băut rachiu și au pus la cale să influențeze alegerile. Cu o măciucă potrivită Darie l-a plesnit pe Cîrteală în moalele capului, doar cu două zile înainte de alegeri. Era noapte de smoală și Cîrteală n-a știut de unde i se trage. M-a omorît ăla, bătu-l-ar Dumnezeu. L-am văzut cu ochii mei. Și-a omorît adversarul politic, gemea Cîrteală. I se trage de la muieri, șușotea Darie. Prea se dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
luat pensie. De acum îmi scot pîrleala, se bucura pensionara. Adică cum, doamna Anica? Am muncit la dubălărie. Știi în ce miros și mizerie am lucrat eu? Nu. Cum era? Exact ca în iad. Adică te fierbea în cazanul cu smoală? Cazanul cu smoală era boierie curată, față de dubălărie. La doamna Anica era ceva curios de tot. Nu avea mamă, nu avea tată și nici zare de neam. Cu alte cuvinte, era singură de cînd își aduce aminte, adică de la șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
acum îmi scot pîrleala, se bucura pensionara. Adică cum, doamna Anica? Am muncit la dubălărie. Știi în ce miros și mizerie am lucrat eu? Nu. Cum era? Exact ca în iad. Adică te fierbea în cazanul cu smoală? Cazanul cu smoală era boierie curată, față de dubălărie. La doamna Anica era ceva curios de tot. Nu avea mamă, nu avea tată și nici zare de neam. Cu alte cuvinte, era singură de cînd își aduce aminte, adică de la șase ani, cînd a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
actele sale. În final judecătorul cel bun n-a avut ce face și l-a achitat pe animalul care și-a bătut joc de ea. Acesta, pe nume Șișu, a rînjit satisfăcut și a ieșit cu matahala aceea neagră ca smoala iadului. Liana plînge și repetă obsesiv: nu-i nebun, dom' judecător. În sinea ei a luat o decizie fermă: Îmi voi face dreptate. Șișu era aproape vecinul ei, la a patra casă. Erau cele patru case care aveau grădina din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
spre est și cum Vasilică avea casa la vreo 70 m de drum, în gospodăria sa era un aer de localitate montană. Viața se scurgea totuși pașnic, Gheorghe ofta mai des și Vasilică chițcăia de plăcere. Într-o noapte de smoală, Gheorghe, cu bulendre pregătite și cu o prăjină flexibilă, s-a apucat să înfunde țeava de scurgere, țeavă care trecea printr-un bloc de beton ce consolida terenul. Necazurile s-au adunat la taifas și au hotărît să se mute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
toți. Purcezînd de la răsărit oamenii au găsit În țara lui Senaar un șes și au descălecat acolo. Apoi au zis unul către altul: «Haidem să facem cărămizi și să le ardem cu foc!» Și-au folosit cărămida În loc de piatră iar smoala În loc de var. Și au zis iarăși: «Haidem să ne facem un oraș și un turn al cărui vîrf să ajungă pînă la cer și să ne facem faimă Înainte de a ne Împrăștia pe fața a tot pămîntul!» Atunci s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mă paralizau, țintuindu-mă locului. Am încercat să respir fără zgomot, dar respirația și gândurile mele erau toate frânte, hăcuite, sfâșiate, ferfenițite. Nu puteam auzi nimic și nici de văzut nu vedeam nimic. În cameră era o beznă ca de smoală. Nu. Nu în întregime ca de smoală. Micuța lumină verde a detectorului de fum din tavan deveni îndepărtata mea Stea Polară. Răspândind blând cea mai fragilă dintre lumini, aceasta reconstitui din întuneric marginile bibliotecii, ale stativului pentru reviste și-ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să respir fără zgomot, dar respirația și gândurile mele erau toate frânte, hăcuite, sfâșiate, ferfenițite. Nu puteam auzi nimic și nici de văzut nu vedeam nimic. În cameră era o beznă ca de smoală. Nu. Nu în întregime ca de smoală. Micuța lumină verde a detectorului de fum din tavan deveni îndepărtata mea Stea Polară. Răspândind blând cea mai fragilă dintre lumini, aceasta reconstitui din întuneric marginile bibliotecii, ale stativului pentru reviste și-ale spatelui televizorului răsturnat. M-am concentrat asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tocmai un suspin, ci mai degrabă sunetul pe care-l scoate cineva care se apucă de-o treabă grea. Am așteptat. — Ce trebui să ții minte este că istoria se scufundă în adâncuri. Ca un dinozaur într-o groapă de smoală. Comitetul de Explorare a Ne-spațiului ține evidența tuturor celor cu care a avut de-a face și a multora dintre cei cu care n-a avut. Dacă ai aruncat fie și numai un pachet de țigări în timpul uneia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
puține ori În Purgatoriu au ajuns dictatori nemiloși, asasini În serie sau funcționari aroganți de la Fisc, În timp ce mulți filantropi sau chiar mecanici auto iscusiți și cinstiți, care nu umflau devizul de reparații, s-au pomenit azvârliți direct În cazanele cu smoală ale Iadului. Trierea se desfășoară la parter. La intrarea În clădire sunt două porți - pe care, asemenea ușilor de toaletă din Întreaga lume, se află două siluete distinctive -, fiecare asigurând accesul fără Întoarcere În aripa căreia Îi aparține nou-venitul. De
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Înțeles că, În ciuda diferențelor dintre noi, ceva tot aveam În comun: eram cu toții parte din IAD. Pentru mulți dintre fericiții care n-au cunoscut chinurile calculatorului, respectivele litere reprezintă doar Infernul, un loc cu draci Învârtind păcătoși În cazanele cu smoală. Acest acronim desemnează Însă suferința numită Internet Addiction Disorder, pe atunci Încă nerecunoscută oficial ca boală, deși furase deja mințile unui sfert din populația globului. În prima cameră se aflau cei care nu mai puteau comunica altfel decât prin păsăreasca
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
face la miezul nopții o slujbă. Feeria lumânărilor aprinse În timp ce se cânta „cu moartea pre moarte călcând“ (cum stă scris și pe mausoleul de la Mărășești) e totuși absentă, probabil din cauza camuflajului și a temerii de avioanele inamice. În Întunericul de smoală al nopții de aprilie mulțimea de soldați-țărani-făcători-de pâine ascultă totuși cântarea pe nas a slujitorului divin, cu inima, privirea și urechea ațintită mai ales spre drumul de pe care ar trebui să apară căruța cu daruri. E o perioadă În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Scrieți enunțuri în care să folosiți corect termenii: agresiv, așezare, a decerna, iluștri, faimă. Ulița copilăriei Ionel Teodoreanu (fragmente) „Ulițile de căpetenie ale târgului au slujitorii lor: măturători care le piaptănă, stropitori care le spală, meșteri care le sulimenesc cu smoală și asfalt. Ea se slujește singură. Își toarnă apă de ploaie prin uluce; își potrivește părul cu vrăbii; și chipul ei firesc e. Trufașe de numele lor, celelalte uliți au silit porțile caselor să li-l învețe și să li
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și-au creat și un aparat de represiune, Securitatea, condusă tot de ei, cei specializați în crime și mușamalizarea lor, transformând victimile în făptași și pe făptași în victime, însușindu-și holocaustul pătimirii victimelor. Pitești-ul a fost cazanul cu smoală al studențimii române. Floarea studențimii trebuia nimicită aici, între zidurile bine păzite și izolate de restul lumii. Aici s-au petrecut cele mai îngrozitoare crime pe care le-a trăit vreodată ființa umană, urgie, osândă și moarte. Dar nici un murmur
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
tehnic și greu ce avea 35 de kilograme, iar Gheorghe Mântulescu avea 48 de kilograme. Era amenințat permanent ca o coptură din stâncă să se desprindă și să-i strivească trupul. Aici el a îndurat: „Nopți de cazne, nopți de smoală Cu fiori de bezne-adânci, Oameni vii în pielea goală Dăltuind în negre stânci.” Iar cei care sfărâmau bolovanii cu barosul, cântau: „În stânci izbim ciocanul greu În aer sar scântei mereu, Deasupra noastră n-avem cer Că așa-i viața
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
colibă din pănușiță - a hotărât Toaibă într-o seară cu semne de ploaie. Spre ziuă, calul ședea deja sub acoperiș de stuf. Acum-i altă viață pentru bietul animal... O noapte grea scurgându se peste sat ca un puhoi de smoală s-a lăsat încet-încet. Toaibă a aprins lampa, așteptând-o pe Maranda să se întoarecă din Șărpărie. Golea cam al patrulea pahar când ea a intrat pe ușă. Da’ ce faci, Toadere? Cum văd eu, ai cam înjumătățit sticla cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
veni, va trebui să vină - cu noi, fără noi - cei mai mulți care vor rămîne din ceasul de acum sau vor veni nu vor Înțelege nimic, iar pe noi nici atît. Cum să Înțeleagă paradoxul de-a lumina iadul cu mîinile În smoală, deschizînd cărărui spre nădejdile din prima zi a lumii? cine a văzut Îngeri În iad, și mai ales sus, acolo, lîngă pupitrul de comandă? Și vom rămîne singuri, neînțeleși, noi cîți vom fi, puțini-mulți ai ceasului de acum. Dar totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]