4,201 matches
-
rînd la treabă, Vascodagama mîrîia de plăcere și, cînd se îmbăta, le făcea curve și le propunea să le călărească și să le însămînțeze el, că era bun de prăsilă ca un taur comunal și glumele curgeau în jurul focului din sobă, pentru că afară era frig rău de tot, mai ales noaptea, și nu ieșeau din casă. Cafele și țigări dacă aveau și nu le mai trebuia nimic, priveau florile albe din corcoduși pe fereastră și se minunau de frumusețea lor pură
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
de tabocos Havana ! cum ne anunțase plin de sine, ridicîndu-și un deget în aer. Licurișca îi făcuse semn că bate cîmpii, dar pe mine mă interesau discuțiile cu el. Venise iarna, afară era ger, dar în casă ardea focul în sobă și era plăcut să stăm la taclale, să bem cafele și să filozofăm de dragul de-a filozofa. Ghiftuită, și-a continuat Thomas ideea, ca să nu fim acuzați de impertinență gratuită, ea se împiedică în propriul ei avînt, tremură ca o
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
același timp de femeia asta cu trupul fierbinte, care se cuibărea micuță lîngă el și îi uda pieptul cămășii cu lacrimile dragostei. Dincolo, peste drum, Roua îl ajuta atentă pe Cezar Dunăreanu să se spele în bucătăria în care duduia soba, trosneau vreascurile și mirosea a levănțică și a mușețel auriu și a pîine coaptă, îl ștergea ea cu prosopul pe umerii lui largi, de fost sportiv, îi dădea cămașă curată, apoi îl băga în pat și ea se întorcea în
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
cu lapte, iar boierul știa bine rețeta șvaițerului, atât de căutat pe piețele Câmpulungului, Bucureștiului și chiar ale străinătății. Camerele înalte și spațioase, pardosite cu scândură groasă, ferestrele largi, cu grădele de fier rotund, pentru a nu pătrunde haiducii locurilor; sobele din teracotă franțuzească colorată, ornată cu modele demne de copiat; veranda conacului, din care intri într-un antreu cu miros de istorie; acoperișul în stil brâncovenesc, cu lucarne mari, prin care ziua de afară pătrunde în podul imens, luminând păianjenii
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
mare libertate. Asta însemnând că sumele adunate erau folosite de cei care le adunau. Tunică și Suman au rămas împreună cu toate greutățile prin care trecuseră. Devenind cumva liberi și-au găsit adăpost în depoul de vagoane Grivița, unde era o sobă cu gaze ce ardea continuu, dar erau și niște conducte de încălzire ale blocurilor din cartier. Seara se retrăgeau aici și un paznic de noapte îi primea să se adăpostească acolo. Viața de cerșetor a lui Tunică și Suman avea
OBIECTIVUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358068_a_359397]
-
fumau în pragul unei case destul de mari și ne-am gândit că locuiesc acolo. În timp ce Linte discuta cu tinerii am citit pe o firmă nu prea mare că acolo ar fi; Fabrica de teracote. Știam că din teracote se făceau sobe de încălzit, dar nu știam mai mult. Între timp ascultând discuția lui Linte cu tinerii aceștia ne propuneau să lucrăm cu ei la fabrica de teracote. Ei ne asigurau și masa de la o cantină și ne promiteau o plată de peste
BELDIE; AVENTURI CU LINTE. FABRICA DE TERACOTĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358087_a_359416]
-
școală de dans și bune maniere”, în care au excelat eleganța și bunul simț... dar după „acea trecere” a trupelor rusești i s-au furat inclusiv oglinzile venețiene din sala de dans și chiar și parchetul... pentru fi ars în sobele din cazarmă. Acestea sunt amintirile negre pe care mintea mea le mai ține minte într-o neuitare, pentru că am fost inoculat cu o culoare cenușie... de această furtună care s-a abătut asupra României și deci și asupra orașului Timișoara
INTERVIU CU MAESTRUL FRANCISC VALKAY, BALERIN, COREGRAF, REGIZOR ŞI PROMOTOR CULTURAL de GEORGE ROCA în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358071_a_359400]
-
livingului îi dădea siguranță. Avea un sentiment de euforie, privind focul șemineului, prin lichidul roșu din pahar. Toropeala dulce o învăluia ... plutea. Închise ochii. -Dansezi? Auzi vocea profundă, voalată. Se dezmetici greu. Se simțea ca o pisică răsfățată la gura sobei. Câteva secunde n-a reacționat. Auzea în surdină melodia lentă, cu acorduri insinuante. El era în picioare lângă scaunul ei, așteptând. Shan îi cuprinse degetele lungi, ridicându-se încet. Mâncarea, vinul, focul trosnind sau pur și simplu prezența masculină îi
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
mă prefăcusem că nu le înțeleg: Mă, tac-tu-i un criminal, nu un erou, cum poate crezi tu, fire-ai a dracului de pușlama! Iar după ce o citise a doua oară, tata se ridicase de la masă și, deschizând ușița sobei de teracotă, aruncase scrisoarea în foc. Știi cine m-a vizitat astăzi la birou? îl auzisem pe tata, la câteva zile după aceea, spunându-i mamei. Magda! Magda!... strigase bucuroasă mama. Da, răspunsese în culmea fericirii tata, i-au dat
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
vedere industrial fiind în continuă schimbare. Se construise un combinat de prelucrare a lemnului numit simbolic a 5 a aniversare, pentru a marca 5 ani de la proclamarea republicii populare. Cooperativele meșteșugărești erau în plină activitate; croitorii, cizmării, ateliere de tâmplărie, sobe de teracotă, ceaprăzării. Străzile erau încă pavate cu piatră cubică. Drumul național 2 avea prin oraș un traseu destul de sinuos, remediat mult mai târziu. În vara anului 1952 am fost dat la o sifonărie să ajut la distribuirea sifoanelor în
BĂIAT LA SIFONĂRIA LUI BACALU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358245_a_359574]
-
indicii Până-n Paște cât e post... Ce să facem...?! Vremea-i vreme, Ca femeia răsfățată: Când bolește, când se-ntreme, Ba-nsorită, ba plouată... Semne de primăvară Bag de seamă, deja-s semne Că dă semne primăvara. Nu mai pun în sobă lemne, Frigul nu mai pișcă nara; Mugurii se umflă-n ramuri, Mușchii vegetali și-arată, Se topesc deja pe geamuri Florile de gheață mată; Gâzele încă plăpânde Dau timid din aripioare, Guralive și flămânde Vrăbiile stau la soare; Pe-un
GRUPAJ LIRIC VERNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357717_a_359046]
-
o scrisoare?” ...Cât era de bolnăvioară, parcă îi trecea de boală, când inspira din cuvinte suflet tânăr, inimă și trup fierbinte. Își cuibărise bucuria-n piept cu gându-n vară la eveniment. Numai că iarna geroasă a țintuit-o lângă sobă-n casă. Ea, bătrâna, nu a luat-o-n seamă și-a târâit-o până-n miez de vară, de s-au mirat vecinii și întregul sat, cum de le-a-nvis pe toate de dragul ei băiat! Dar a sosit și ziua, în
REÎNTÂLNIREA AMÂNATĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/344669_a_345998]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > GEORGE TEI - POEME DE MARTIE Autor: George Tei Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului RONDELUL LUCRĂTORILOR DE PE VAGONUL DE POȘTĂ Spre nord aleargă trenul, zidim cărbuni în sobă O noapte risipită printre ninsori, colete - Iar soba înroșită aproape pân' la plete Arată ca un diavol în vișinie robă. Ziarele frivole de plumbul greu sunt bete, Reture plicuri poartă stigmatul "se aprobă", Spre nord aleargă trenul, zidim cărbuni în
POEME DE MARTIE de GEORGE TEI în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344701_a_346030]
-
TEI - POEME DE MARTIE Autor: George Tei Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului RONDELUL LUCRĂTORILOR DE PE VAGONUL DE POȘTĂ Spre nord aleargă trenul, zidim cărbuni în sobă O noapte risipită printre ninsori, colete - Iar soba înroșită aproape pân' la plete Arată ca un diavol în vișinie robă. Ziarele frivole de plumbul greu sunt bete, Reture plicuri poartă stigmatul "se aprobă", Spre nord aleargă trenul, zidim cărbuni în sobă O noapte risipită printre ninsori, colete - Pereți
POEME DE MARTIE de GEORGE TEI în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344701_a_346030]
-
O noapte risipită printre ninsori, colete - Iar soba înroșită aproape pân' la plete Arată ca un diavol în vișinie robă. Ziarele frivole de plumbul greu sunt bete, Reture plicuri poartă stigmatul "se aprobă", Spre nord aleargă trenul, zidim cărbuni în sobă O noapte risipită printre ninsori, colete - Pereți bătuți în cuie țin loc de garderobă, Bem râuri de cuvinte când ni se face sete Și trecem conștienți prin viață doar de probă, Dureri cotidiene le punem în cuplete, Spre nord aleargă
POEME DE MARTIE de GEORGE TEI în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344701_a_346030]
-
ninsori, colete - Pereți bătuți în cuie țin loc de garderobă, Bem râuri de cuvinte când ni se face sete Și trecem conștienți prin viață doar de probă, Dureri cotidiene le punem în cuplete, Spre nord aleargă trenul... Zidim cărbuni în sobă... TEMĂ Parcă ai fi o temă din clasa-ntâi primară, Eternă adunare de cifre ambigene - Trăind necunoscuta spre altă primăvară, Retrasă într-o noapte născută fără gene. Olimpul ți-l atribui, spunând că ești o divă, Neantul parcurgându-l cu
POEME DE MARTIE de GEORGE TEI în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344701_a_346030]
-
pădure sau la muncile câmpului, vindecarea de boli și în mod deosebit de răceli prin abureala pe care o făceau, acoperindu-se cu pături de capră și aplecându-se deasupra unui vas în care scufundaseră un pietroi încins în jarul din sobă. Vatra era elementul esențial al casei pe care se pregătea hrana și pe care femeia-mamă își aducea pruncii pe lume. Focul era acela care alimenta lumina și căldura soarelui în ziua și noaptea de Lăsata Secului când tinerii dădeau la
SĂRBĂTOATEA LILIACULUI SĂLBATIC, PONOARE, JUD. MEHEDINŢI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350681_a_352010]
-
moare neștiutul, blândul porumbel, Și ca un tain ce nu s-a consumat, Pe stânca mă așez, unde valurile bat. 04-02-11 Mi-e dor de iarna casei mele Mi-e dor de iarna casei mele, de focul jucăuș scrâșnind în sobă, de țurțurii trosniți în dinți- copilăria mea cu acadele. Străbat zăpezile bătrâne, prin iernile de sticlă apăsat de ger, mă-ntorc nedumerit către copilul astăzi fără vârstă și... stingher. Orbecăiesc cu palmele pe un geam de gheață; ce mică-i
NUMĂRĂ-ŢI IZVOARELE! de STELIAN PLATON în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350743_a_352072]
-
Predealului, spre Sinaia, lângă calea ferată și la capătul podului rutier ce traversa râul Prahova, la intersecția șoselei naționale cu drumul ce ducea spre Pârâul Rece. Camera era mobilată modest, dar nu avea nicio importanță pentru noi. Focul ardea în soba de teracotă duduind, iar cel din inimile noastre întregea atmosfera, astfel că eram fericiți cu cămăruța noastră ce urma să devină un cuibușor de nebunii. Nu mai conta că aveam grupul sanitar și baia comună la capătul holului și nici
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
cu o mantie albă și groasă. Crengile brazilor din fața ferestrei noastre atârnau sub greutatea zăpezii și păreau ireal de frumoase, dând senzații romantice privirilor noastre neobișnuite cu această priveliște. Am deschis larg fereastra, deoarece atmosfera din cameră era sufocantă din cauza sobei de teracotă și, cât timp Genny se ocupa cu aranjatul bagajelor în șifonier, am sărit direct în troianul de zăpadă pufoasă, fereastra fiind la nivelul bustului meu. Genny nu a observat manevra mea, iar când s-a auzit strigată și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
ales, în plină iarnă. Eu mai fusesem odată, dar la Slănic Moldova, la început de toamnă. Obosiți de hârjoneala prin zăpada afânată, am intrat în cameră și ne-am ocupat cu schimbarea hainelor ude, pe care le-am așezam pe lângă sobă să se zvânte, dar când am văzut-o pe Genny dezbrăcată și de lenjeria de corp, în pielea goală, căutându-și prin șifonier schimburile, am luat-o în brațe și am purtat-o direct în pat. La început a fost
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
sărutat, s-a lăsat abandonată în dezmierdările și sărutările mele. Deja intrase în rolul de parteneră la scena de dragoste declanșată de joaca de-afară, din zăpadă, și de sentimentele pure ce ne legau. Căldura emanată de gazul metan din soba de teracotă era insuportabilă, dar numai bună pentru trupurile noastre dezgolite și arzând de focul iubirii. Cu mâna sub fundulețul ei mic și tare, am tras-o cât mai departe de sobă, așezând-o pe cele două paturi apropiate unul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
ne legau. Căldura emanată de gazul metan din soba de teracotă era insuportabilă, dar numai bună pentru trupurile noastre dezgolite și arzând de focul iubirii. Cu mâna sub fundulețul ei mic și tare, am tras-o cât mai departe de sobă, așezând-o pe cele două paturi apropiate unul de celălalt, care, în scurt timp, au devenit terenul unei lupte corp la corp, dar nu pe viață și pe moarte, ci pentru cât mai multe senzații și chemări ale trupurilor noastre
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
copt în soare Zece mere dolofane, cu parfum de sărbătoare. Un dovleac umflat si galben, mare meșter la vorbit, Cască, plictisit de viață, singur într-un colț, pitit. Pere moi si lunguiețe, pe o tavă tolănite, Vise torc, la gura sobei, în fuioare aurite. Un borcan cu gem de prune, singur pe un raft uitat, A rămas să se întrebe, dus pe gânduri și-nciudat, De-o fi bine cu-o dulceață, doamnă fără soț se pare, Să mai schimbe-o
ÎNTR-O BUCĂTĂRIE, TOAMNA de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358821_a_360150]
-
salate, sarmale, friptură de miel, drob de miel,prăjituri și cozonaci, pălincă, vin și coșulețul cu tradiționalele ouă roșii. Ajungând, deschise încet ușa de la casă și bătrânelul amuțise. Odaia era caldă, focul își arăta limbile roșiatice prin zăbrelele ușii de la sobă. Pe perete, candela era aprinsă imprăștiind în jur pace si liniște. Masa era gătită ca de sărbătoare și în jurul mesei, oaspeți: fiul cel mic, nora și nepoțelul, prietenii Nelu, Tudor și Sandu care au venit să le ureze Sărbători fericite
IN AJUN DE SĂRBĂTORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358868_a_360197]