1,264 matches
-
Sfatului Țării - Ion Pelivan, Elena Alistar-Romanescu și Ion Inculeț. A fost evocată personalitatea Preotului Al. Mateevici ai cărui părinți dorm somnul de veci În această localitate. În ziua de 27 iunie 2005 participă la hramul bisericii Precupeții-Vechi În prezența unui sobor de preoți și numeroși credincioși având binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. La 27 martie 2006 zi de mare rezonanță patriotică prin aniversarea Unirii Basarabiei la Patria Mamă, a evocat cu o excepțională putere de convingere despre
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
toți tinerii români, din Macedonia ș.a. țări. Eugen Solomon - Seminarul Teologic din Chișinău, promoția 1926. Rudă apropiată cu Al. Mateevici, ” Întreaga familie formată din 6 persoane cânta la câte un instrument muzical constituind o orchestră. A făcut parte din corul soborului din Chișinău având ca dirijor pe renumitul compozitor și dirijor preotul Mihail Berezovschi. A participat la festivalurile organizate În cadrul ”Tinerimea Română” iar la festivalul din 1926 care a avut loc la București formațiunea corală din care făcea parte, număra 130
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
au omis în drumul lor statuia lui Eminescu de la Ateneu, îndreptându-se apoi cu același mers către Patriarhia Română. Dumnezeirea a plâns din ceruri peste tricolorul românesc stropit deja cu lacrimi îndestule, în chiar clipa oficierii slujbei de un înalt sobor de preoți. Uzi până la piele, purtătorii Crucii au pornit printre șiruri de bucureșteni, adunând în spatele lor mii de oameni care le-au urmat pașii. Mulțimea i-a aplaudat, le-a aruncat flori, dar, mai mult decât toate astea la un
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
bătaie soră cu moartea, dar chiar și mijloace mai hotărâtoare, care stăteau în puterea babelor țigance de la bordeiele de mai la vale de curte. În zilele liniștite și pline de lene ale sărbătorilor de primăvară, necontenit se adunau și țineau sobor și trimeteau șpioni cătră casa vătafului. Dar deodată băgară de samă că Cristina lui Alexa nu le mai trimete nici o veste și nici una din vorbele care le făceau să sară în sus. Ș-atunci toate rămaseră înțelese deplin că broasca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de vedere al libertății grafice. Pe cartea lui poștală, badea Toma înșirase rândurile întăi în lung, pe urmă în lat, după aceea prin colțuri; pe urmă stropise cuvinte pe orice ostrov alb al cartonului. Trei prietini vânători, adunați anume în sobor, au avut nevoie de două sticle de vin bun ca să lege întrucâtva aceste părți împrăștiate ale gândirii lui Toma - care gândire de altfel era unitară și logică. A treia sticlă, prietinii au întrebuințat-o la două pasagii, devenite dificile din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu respect Toma paznic vă rog mai aduceți otravă pentru lupi Greu de descurcat a fost rândul al cincilea: încarteluia licsan drumachi donuses crie Cu oarecare stăruință - după ce s-au fost vestit cu telegramele și s-au adunat în acel sobor la Sibiu - prietinii vânători n-au acceptat decât pe jumătate că badea Toma ar fi pretinzând cum că „nici în cartea lui Alixandru Machedon nu se scrie“ așa întâmplare ca a lui Culi. Al doilea pasagiu, cu toată osârdia domniilor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu glasuri, cârcâiri, clămpăniri de plisc și bătăi de aripi toate neamurile de sălbătăciuni aripate - de la lișiță până la lopătari. Erau și cele două specii de gâște, și cele douăsprezece neamuri de rațe, și mierlele, și privighetorile, și ochiul-boului. Era un sobor rar, pe care l-am mai văzut în viața mea încă de două ori trei ori. Era jocul luminii și al bucuriei de a trăi de la mijlocul lui iunie, când soarele a ajuns la cursa lui cea mai înaltă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să se împotrivească privirii intense ațintite asupra lui de către Banquo, privirea încrâncenată, nemiloasă, a fantomelor antice. Când același spectru se va înfățișa pentru a treia și ultima oară (actul al patrulea), el va fi însoțit de câteva năluci chemate de soborul vrăjitoarelor, umbre care vin și pleacă, se ivesc și pier îndată („come like shadows, so depart”, spun vrăjitoarele). Apariții/dispariții de umbre fugitive, umbre simbolizând totuși mersul implacabil al unei istorii deja trăite și consemnate. Întoarcerea fantomei este aici intim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
au și înecatu în hăleșteu de groaza robiei”. --Îmi place, dragule, că nu-i uiți pe cronicari. Să vedem totuși ce s-a mai petrecut pe lângă această mănăstire. Uite că la 3 august 1669 (7177), părintele Ghedeon și cu tot soborul au cumpărat două locuri de casă. Asta n-ar fi nimic deosebit, dar vânzătorii: “colivariul Ionașcu Pârvu” și “Nacul de la visterie”, spun: “am vândut un loc de casă ce iaste lângă zidiul mănăstirii Trieh Sfetiteli, despre Curte (domnească n.n
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
am vândut un loc de casă ce iaste lângă zidiul mănăstirii Trieh Sfetiteli, despre Curte (domnească n.n) și cu case de bârne gata”. După două zile numai, adică la 5 august 1669 (7177), tot părintele Ghedeon și cu tot soborul face “schimbătură”, dând un “loc care au fostu danie sfintei mănăstiri de la Ghica vodă” pe un loc de casă “lângă mănăstire, despre Curtea domnească” al lui Moisi croitorul. --Din câte știu eu, călugării nu au spus niciodată “nu” când a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
vorbim? Poți spune una și înțelegi zece... Tu iei înțelesul care îți convine... --Adineauri nu încăpeai de popa Cozlea, egumenul de la mănăstirea Aroneanu. Acum uite că la 8 februarie 1676 (7184) găsim la aceeași mănăstire pe egumenul Cozma, care împreună cu soborul spune: “Scriem și mărturisim cu cestu zapis al nostru” precum “ne-am tocmit cu părintele egumen... de la Svânta mănăstire de la Dealul Mare (Hadâmbul n.n) de-am făcut schimbătură”. --Ce “schimbătură” puteau face două mănăstiri din afara Iașilor? --Aronenii le-au
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
arcari. Da’ să nu crezi tu că “noi” - adică “sfințiile noastre” - nu știm să facem afaceri. Ba știm. Și încă cum! --M-ai făcut curios, prietene. --Dacă ai să citești zapisul sfinției sale “Hrisanthu, egumăn mănăstirii Sfântului Ioan Zlataust, și cu tot soborul” din 7 iunie 1706 (7214), ai să afli că prea cucernicii părinți au vândut lui Ioan Mischici săhăidăcariul “un loc de niște dugheni ce este pe Podul Vechiu de atâția ani pustiu și loc băltoc, neavând nici un folosu de pe dânsul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
tăblițele destinului”. [Când] Zu a dispărut [cu tăblițele destinului] și s-a ascuns în muntele său, Tatăl Enlil, sfetnicul zeilor, a rămas fără grai ; Tăcerea s-a instaurat, muțenia a luat loc. Zeul suprem al cerului, Anu, cheamă zeii în sobor : Cine va omorî pe Zu Și-și va face numele mai înalt [în] cenaclu ? (Mitul lui Zu, II, 22-30 ; cf. 1, p. 63) Imaginile par a fi calchiate, într-atât sunt de asemănătoare. Dar dacă teoria împrumutului (sau a originii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
teama vitejilor : „Nime-n lume se afla,/ Toți se tem ca și de drac”. d) Apariția adevăratului erou : „Numai Gruia lui Novac/ La-mpă- ratul se ducea...” etc. (18, pp. 489 și 223). în baladele și colindele „de pescari”, la un sobor de năvodari, în jurul unei „mese mândre și-ncărcate”, vătaful pescarilor - „Vioară ăl bătrân” - îi interzice (din precauție ?, de frică ?) fiului său Antofiță să pescuiască în Vidros și, implicit, să se înfrunte cu „duhul” acelor ape. Mai mult decât atât, celor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
323. De aici înainte, începe o perioadă cu adevărat de aur pentru creștinism. Corifeii creștinismului, din toate părțile, puteau acum să se-ntrunească, liberi și nestânjeniți de nimeni, în adunări generale, ce poartă numele de sinoade 220 ecumenice 221 sau soboare 222 și să dezbată-n voie tot felul de chestiuni de ordin spiritual, moral și practic. În primul sinod ecumenic (325) și al doilea (381) fură fixate aproape toate dogmele, care se găsesc în Simbolul Credinței (Crezul) nostru de astăzi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
perpetuității ca dogmele, ci ele sunt mărginite în timp și spațiu. Aici însă stă fundamentalul rău al bisericii ortodoxe, că ea și-a încheiat legiferările cu caracter de universalitate și normativ pentru toți credincioșii, cu sfârșitul celui de al șaptelea sobor ecumenic, lăsând poartă deschisă sinoadelor locale și arbitrajului naționalist din fiecare țară ortodoxă. Romano-catolicii, în urma separării lor de biserica ortodoxă la anul 1054, au înțeles din timp, acest neajuns care ar fi putut duce la sfărmarea unității spirituale bisericești și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Papa, cu autoritatea lui de șef suprem al bisericii catolice și cu investirea lui de infailibil "ex cathedra", poate convoca oricând aceste sinoade ecumenice (universale), pentru rezolvarea chestiunilor de dogmă și canoane, primind în același timp și hotărârile celor 7 soboare ecumenice din trecut. Aceștia însă, la rândul lor, au căzut într-o eroare și mai mare decât a ortodocșilor, anchilozați în cele șapte sinoade ecumenice și-n mulțimea de hotărâri a diverselor sinoade locale, căci au despuiat dogmele de caracterul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
amândoi, că nu știi de care ai parte pe lume-aialaltă!... ?! 220 Sinod e cuvânt grecesc, înseamnă adunare. El se compune din arhierei (episcop fără eparhie), episcop plini; mitropoliți și patriarhi 221 Ecumenic e cuvânt grecesc și înseamnă universal, general. 222 Sobor, cuvânt slav, cu aceiași însemnare ca și sinodul. Sinoadele ecumenice sunt compuse din ierarhii uneia sau a două țări de aceiași credință și rezolvă chestiuni bisericești de interes local, fără caracter general. Sinoadele locale sunt compuse din ierarhii uneia sau
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
literară bucovineană a momentului, făcută în același număr: „Din șapte reviste, câte avea Bucovina asvară, au rămas numai trei: Junimea literară, Făt-Frumos și Orion de la București. Muguri le va ținea isonul” (p. 8). Veniți din satele dimprejur „ca un revoluționar sobor de focuri” (E.Ar. Zaharia, Antologie rădăuțeană, Cernăuți, Colecția Scriitorilor Bucovineni, 1943, p. 6)), tinerii liceeni visează la gloria literară. În atmosfera de intimitate fecundă din Internatul de Băieți „Ștefan cel Mare” și în dezbateri aprinse de cenaclu, beneficiind de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
stiliștii e greșit și că prin depărtarea lor de Biserică sinodală, singura adevărată, nu pierdea atât Ea cât ei înșiși”. O altă sfințire consemnată este cea din comuna Davideni - Zdrub Vechiu, din 8 iulie 1934, Mitropolitul Nectarie slujind împreună cu un sobor de 12 preoți. Pentru că biserica era nouă, în cuvântarea ținută la sfârșitul Sfintei Liturghii, Părintele Nectarie îndemna pe credincioși „să împodobească biserica nu numai cu icoane, dar mai ales cu fapte bune și creștinești”. Văzând aceste aspecte ale activității Mitropolitului
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
de suflet ! Cu nestemata iubirii, cu rubinul de jertfă, cu safirul speranței și cu mărgăritarele lacrimilor ! Colindătorii se aud din ce în ce mai aproape. In aer rămâne mireasmă de brad, mireasmă de sfântă lumină. Intr-o iesle, un Prunc drăgălaș surâde păstorilor, surâde soborului de îngerași, surâde Măicuței Lui Sfinte ! Bine ai venit, Doamne, din nou, în Betleemul din inima noastră, unde ți-am pregătit vrednic sălaș, înmiresmat cu iubire și pace !
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
a rămas șef de cancelarie iar Ion Moldoveanu revizor școlar al județului. Bine, bine dar din 10 noiembrie fusesem evacuați din cămin, așa că singura soluție ne-a oferit-o chioșcul unde vara cânta muzica, în parcul central din fața bisericii numită Sobor iar noaptea făceam noi serenade de lunateci. Noroc că aveam paltoanele și căciulile. Dormeam iepurește de teamă să nu vină cineva să ne fure lădițele cu lucrușoare. Dimineața le luam în cârcă ca pe sfintele moaște și iar ieșeam la
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
al darurilor pentru copii. Doamna Uzunov nea spus, copii ai soartei, mergeți la domnul Balș acasă, imediat după slujba de la biserică, și spuneți-i poemul vostru de cavaleri rătăcitori. Zis și făcut. Ne uitam de-a strâmba gâtului la ceasul soborului și l-am fi tânjălit să meargă ceva mai repede, gând prostesc și nefericit în situația unui ceas bisericesc. În fine, a venit ora și noi am bătut la ușa domnului Balș. Ne-a deschis doamna, o femeie grăsuță, în
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
locuia la noi și ne ajuta în privința copiilor primind banii cuveniți. La 15 sau 20 iunie gardul era gata. Gata erau și costumele străjerești croite în atelierul școlii de către soție. Mai erau puține zile până la ținerea “zborului” (o adaptare de la sobor, cuvânt rusesc desemnând o serbare, o adunare). Pe 29, la sobor urma să aibă loc și concursul de trânte, eveniment mult apreciat mai ales de către bulgari. Învingătorul, pelivanul, primea drept trofeu un juncan. Gardul trebuia să fie vopsit bleu cu
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
La 15 sau 20 iunie gardul era gata. Gata erau și costumele străjerești croite în atelierul școlii de către soție. Mai erau puține zile până la ținerea “zborului” (o adaptare de la sobor, cuvânt rusesc desemnând o serbare, o adunare). Pe 29, la sobor urma să aibă loc și concursul de trânte, eveniment mult apreciat mai ales de către bulgari. Învingătorul, pelivanul, primea drept trofeu un juncan. Gardul trebuia să fie vopsit bleu cu vârfuri albe și cornizele gardului la fel, albe. Cum vopseaua pe
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]