1,275 matches
-
mărturisește că, ajuns în acest punct al periplului său prin Mein Kampf, a crezut că a găsit punctul slab al lui Hitler. În schimb, se pare că a descoperit exact contrariul (bineînțeles, în ce privește eficiența demagogică, precizează Burke; nicidecum, calitatea discursului). "Solitudinea" supraomului trebuie înțeleasă ca "atribut public, în termeni de tactici (puse în aplicare adăugirea mea) în vederea luptei împotriva dezmembrării Partidului sub presiunea salvatorilor rivali"453. Nici o referire la persoana lui Hitler în acest sens: calitatea sa de conducător este "de la
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
lui, ar putea răni prea mult demnitatea cuiva. (Oamenii din popor ilustrează această situație prin bine cunoscutul proverb: „Să nu pomenești de funie În casa spânzuratului”.) Μ Când nu ai nimic de ascuns, devii curajos. Μ A te refugia În solitudine nu Înseamnă neapărat și că poți să fii foarte aproape de tine Însuți sau că ai ce să-ți spui. Μ Omul singuratic se prăbușește, până la urmă, strivit de propria-i mentalitate tristă despre semeni, oameni sau despre lume. Μ Norocul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu numai de a-și depăși propriile limite, dar și de a se transforma și reeduca, de a-și forma noi structuri de personalitate. Altfel spus, este vorba de acele drumuri interioare pe care omul merge În perioadele sale de solitudine, deliberat alese pentru a-și urmări dezvoltarea psihică și eliberarea din determinismul său biologic, Îngust și egoist. Desigur, această introversiune, respectiv retragere temporară a tuturor energiilor psihice spre viața interioară, nu trebuie să Însemne ruperea (sau renunțarea) de lumea exterioară
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Putem Îndrăzni totuși să ni-l imaginăm cântând o melodie inimitabilă, o melodie a celor mai intime și imprevizibile mișcări ale vieții sale interioare. Spre deosebire de muzica sa din concert, care este În esență o creație a altuia, cea născută În solitudine este o muzică a impetuoaselor emoții și a sentimentelor personale care, prin unicitatea lor, devin inimitabile și nerepetabile (ceea ce el a simțit și exprimat În intimitate noi nu vom putea ști niciodată pe deplin, deoarece trăirea unei emoții sau a
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
adesea de compromisul etic. Dacă existența etică, deși nu lipsită de patos, rămânea oarecum exterioară și mecanică în volumul de debut, ea este în aceste cărți expresia unei confruntări dramatice cu lumea: o voce de om singur și având conștiința solitudinii sale își apără spațiul de absurdă puritate în raport cu logica ineluctabilă a realului"77. Drept soluție este "demistificarea ce propune acceptarea ideii certitudinii incertitudinilor"78, lansată de poetă. Astfel, "cu rădăcini în poezia urâtului a lui Arghezi, în discursul liric din
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a regăsirii, prin curajul de a spune adevărul. Deosebirea constă în faptul ca regăsirea se produce, la Ana Blandiana, prin naștere și prin vitalitatea copilăriei, cel puțin, în prima parte a creației, urmând să se cenzureze în tristețe și în solitudine, înspre volumele de final, la Ileana Mălăncioiu, cunoașterea prin moarte, persistând încontinuu. Întoarcerea către sine, care există și la Ana Blandiana, ca într-un fascinant drum al reconstrucției interioare, mers înapoi, către origini, reprezintă retragerea în propriul trup, care, în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dincolo de ele, un mesaj universal. Așa se întîmplă în teatrul celor vechi, la un Shakespeare sau la un Cehov. Dincolo de Hamlet este ironia sau o lume bufonadă pe care o recunoști în orice alt timp istoric; dincolo de Vanea este depersonalizarea, solitudinea sau căutarea nesfîrșită a sinelui într-o lume uitată. Doi foști actori, ajunși la pensie se întîlnesc în fiecare luni în apartamentul unuia dintre ei pentru a depăna amintiri, răsfoind albume vechi ale teatrului, cronici din reviste, fotografii din tinerețe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
starea poetului este liniștită, modestă, și lumea este proiectată din interior. Poezia lui presupune două planuri: cel exterior,al patinatorilor pe gheață, care duc o viață paralelă fără să reușească să se întâlnească, de aici un sentiment de tristețe și solitudine, și un plan interior potențat de însingurare, un plan de esențe, de calmă opoziție cu lumea falsă a patinoarului. Marin Tarangul "Trenos",E. P. L., 1968; "Legile pământului", Editura Albatros, 1973. Într-o artă poetică, Marin Tarangul ne mărturisește că este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în domeniul artei. * Disputa contemporană nu cade atât asupra sensului filosofiei cât asupra praxisului ei. Este căutarea rostului filosofiei dintr-o perspectivă utilitară. * Omul contemporan este într-o continuă fugă după rețete ale existenței. * Marea insuficiență a acestor rânduri este solitudinea, absența perspectivei critice și dialogului lipsindu-le de modulările necesare. Provocarea finală căreia trebuia să-i facă față o carte nu este dacă e bună sau proastă, ci dacă merită titlul de carte. * Orice încercare de a înțelege ceva este
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de a se acomoda cu ritmurile și pretențiile ei. în primul rînd, voința. îmi închipui că-i venea teribil de greu să iasă în lume. Dacă pentru plimbările sale nocturne avea curaj, pentru o șezătoare literară - nu. Se deprinsese cu solitudinea ca și cu întunericul. Nu i-a lipsit curiozitatea față de oameni, dar - lucru care-l deosebește de majoritatea scriitorilor, actorilor, artiștilor plastici - nu-i plăcea să fie văzut, mai ales în grupurile lor. între motive era, desigur, și teama de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și seninătatea. Descoperă în toate agonia, faza finală a luptei dintre viață și moarte. Angoasa sporește acuitatea simțurilor, dar, în același timp, induce obsesii și-l istovește pe cel asaltat de ea. Obligatorie pentru ce-l ce rîvnește la sfințenie, solitudinea e indezirabilă, periculoasă pentru poeți, care, fie și numai din cînd în cînd, simt impulsul de a se apropia de freamătul mulțimilor. -,,Serenadă’’ (Poetizează luna) e doar un exercițiu literar sau e un poem cu adresă? Sînt în ea cîteva
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tablourile de iarnă’’ ale lui Bacovia? Ninsori „grozave”, amurguri „sumbre, de metal”, ceață, „hornuri ce fumează”, „pustiu”, „corbi”, „lupi”. în fiecare detaliu e o senzație, un gînd, o reacție. Unele poeme atestă nevoia de căldură și apropiere umană, altele exacerbează solitudinea, așază anotimpul printre semnele fatalității. Cert, iernile contribuie la definirea comportamentului poetului, „spun” despre vîrstele, angoasele și reveriile sale. Am pomenit de dezacordul lui Eminescu și de cel al lui Maupassant față de indiscrețiile biografilor. Care-i explicația lui? Faptul, cred
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de inferioritate” n-ar fi, prin urmare, altceva decât o „consecință” a sentimentelor de inferioritate „normale”, care fie că n-au putut fi compensate, fie că au fost fixate, ca urmare a unor eșecuri repetate suferite într-un „context de solitudine socială sau de respingere socială”. Trebuie arătat că pentru A Adler, „sentimentul sociabilității” reprezintă partea cea mai importantă a structurii personalității, resortul socializării, al vieții morale și a înfrângerii tendinței spre putere. Altfel spus, pentru A. Adler, întreaga gamă de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
primesc — spune Karl Leonhard — corecția necesară prin ceea ce a dat în mod nemijlocit, ele dezvoltându-se, în schimb, pe propria lor bază și dobândind, astfel, o realitate subiectivă, căreia îi lipsește un fond obiectiv”. Altfel spus, introvertiții autentici caută mereu solitudinea „pentru a se înveseli în gogoașa de mătase țesută de propriul lor suflet”. Tipic pentru această categorie de oameni care se „încurcă” în propriile lor probleme de conștiință este tânărul Ștefan Gheorghidiu, personaj central al cunoscutului roman psihologic „Ultima noapte
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
pot fi descifrate aceste scrieri. Autorul" (subl. mea, E. I.). În acord cu această uvertură, textul propriu-zis se articulează în jurul simbolicii florii Nebuniei, emblemă identificatoare a celor aleși. Ea le-ar facilita accesul spre înțelepciunea supremă, unificând cele două mari solitudini: " Din pieptul plin de înalt al cerului,/ răsare timid în fiecare primăvară a omenirii,/ sfânta floare a Nebuniei.// Singurătatea divină și singurătatea umană,/ două ecuații descriind aceeași căutare". Mai sunt încă urme ale mai vechiului "Legământ scris la masa apocalipsei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
grupajul următor de poeme din blanc, intitulat lapidar și sugestiv areal, camera poetică se focalizează pe cu totul alt obiect de interes, arealul interior, tulburat (nu însă și devastat) de invazia repetată a celorlalți monștri care amenință dintotdeauna eul poetic, solitudinea și moartea. Ele reprezintă cele două forme de manifestare a "nopții" rotunjite metaforic într-un poem intitulat chiar nu. Negația imperativă înseamnă, aici, nu opoziție fățișă față de intrarea în moarte, ci doar impunerea propriilor termeni: "nu mă ține de mână
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cetăți de hârtie/ am traversat incertitudini/ am stat printre câini chitariști bazilei/ am visat iceberguri/ am vizitat muzee abatoare de fluturi case/ mirosind a varză și a proști/ am conversat cu Statuia Libertății (Visează și taci). Și pandantele ei obișnuite, solitudinea, o solitudine care foarte rar exersează umilința ("Zorile ne găsesc însingurați/ c-un morman de foi înnegrite" sau "Cu grădina Ghetsemani topită în suflet/ O ODISEE A SINGURĂTĂȚII VEI SCRIE"), căci în orice moment îi preferă aroganța divers justificată: "El
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
hârtie/ am traversat incertitudini/ am stat printre câini chitariști bazilei/ am visat iceberguri/ am vizitat muzee abatoare de fluturi case/ mirosind a varză și a proști/ am conversat cu Statuia Libertății (Visează și taci). Și pandantele ei obișnuite, solitudinea, o solitudine care foarte rar exersează umilința ("Zorile ne găsesc însingurați/ c-un morman de foi înnegrite" sau "Cu grădina Ghetsemani topită în suflet/ O ODISEE A SINGURĂTĂȚII VEI SCRIE"), căci în orice moment îi preferă aroganța divers justificată: "El a ajuns
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
evident subtext metafizic, ca în Feofan. Mulțimea vidă, Feofan. Înălțare sau Feofan. Clopotnița. Sunt, acestea, mici tratate despre esență și iluminare, despre iluzoriu și plăcere, despre a fi și a poseda, în care demonia cărnii este raportată direct la multiplicitate, solitudinea și asceza la setea de nemurire, iar identitatea individuală la Marea Conștiință universală, într-un discurs saturat de notații succinte și austere, cu pregnantă notă aforistică ("Aparatul genital, privit ca un mic teatru al ororii, ca o clopotniță a deșertăciunii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
singur înger, Editura Junimea, Iași, 2009; Dublu portret, Editura Junimea, Iași, 2009; Pasărea amintirilor, Editura Junimea, Iași, 2010; Mărul mușcat, Editura Junimea, Iași, 2010; Șoaptele merelor mușcate, Editura Timpul, Iași, 2010; A douăsprezecea dimensiune, Editura Fundației Culturale Poezia, Iași, 2011; Solitudine, Editura Junimea, Iași, 2012; Călcâiul cu săgeată, Editura Timpul, Iași, 2012; O liniște... Cuvinte, Editura Timpul, Iași, 2012; Iubito, mai adu-mi un măr, Editura Timpul, Iași, 2013; Vorbește-mi, Editura Timpul, Iași, 2013. Premiul "Mihai Eminescu" la Salonul Internațional
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
singur înger, Editura Junimea, Iași, 2009; Dublu portret, Editura Junimea, Iași, 2009; Pasărea amintirilor, Editura Junimea, Iași, 2010; Mărul mușcat, Editura Junimea, Iași, 2010; Șoaptele merelor mușcate, Editura Timpul, Iași, 2010; A douăsprezecea dimensiune, Editura Fundației Culturale Poezia, Iași, 2011; Solitudine, Editura Junimea, Iași, 2012; Călcâiul cu săgeată, Editura Timpul, Iași, 2012; O liniște... Cuvinte, Editura Timpul, Iași, 2012; Iubito, mai adu-mi un măr, Editura Timpul, Iași, 2013; Vorbește-mi, Editura Timpul, Iași, 2013. Toate, în felul lor, sunt niște
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și cu o secretă mândrie, Doru Maximovici continuă, imperturbabil, să își publice glosele versificate pe marginea temelor poetice macro. Nașterea, dragostea și moartea, aventura de a trăi și de a crea, destinul și evoluția umanității în timp rămân, și în Solitudine, Călcâiul cu săgeată, O liniște... Cuvinte, Iubito, mai adu-mi un măr și Vorbește-mi, preocupările constante ale artistului pe deplin convins că textele sale și dubletele lor grafice vorbesc de la sine, ba chiar pot să își dividă cititorii/ privitorii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în fond la fel de impunătoare, se încheagă viziunea aproape descărnată a unor realități istorice ori socio-politice deplorabile. Cronicarul lor sancționează nemilos, prin intermediul unor structuri discursive denudate metaforic, care să lovească în tarele acestei lumi lipsite de orice aură salvatoare. În volumul Solitudine, scriitorul utilizează imaginea unei Atena sau a unei Minerva estropiate, simbol al pierderii oricărei șanse a umanului de a se salva într-o epocă în care scara axiologică este fatal răsturnată: "zeița ocrotitoare a înțelepciunii/ mi-a arătat brațele/ ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
personalități agresate de ordinea vizibilului, dar preocupate de esențial. A se urmări, spre exemplu, complicatele raporturi dintre artist și universul obiectual și uman care îl înconjoară, așa cum apar ele în pânzele reproduse în Veșnica împotrivire, Poema mâinilor înroșite de hohot, Solitudine sau Galeriile amare, titluri edificatoare din această perspectivă. La fel de emblematică mi se pare absolutizarea unor simboluri încărcate de sugestii metafizice, vizibilă în majoritatea ilustrațiilor ce însoțesc Dealurile cu îngeri plângeau, Omul cu un singur înger sau Mărul mușcat. Pe de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la gură/ sub trista subțire cămașă de brumă/ beau aer mănânc aer sunt singur ocolit/ paznicul lumii la recolta postumă". Autosuficiența, captivitatea într-un fel de perfecțiune bizară, tristețea irepresibilă cauzată de conștiința înzestrării cu un har care condamnă la solitudine, iată unele dintre trăsăturile sau atitudinile obsesive ale creatorului marca Ioanid Romanescu, așa cum va apărea el configurat de-a lungul unei creații parcă inepuizabile, dacă luăm în calcul cel puțin volumele antume ale "marelui visător" ieșean, de la Presiunea luminii (Editura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]