1,274 matches
-
este dictată de imperativul respingerii de la sine exprimat prin formularea Duceți-vă!..., iar cealaltă este purtată de voința chemării la sine reflectată prin expresia Veniți!... (Matei 25.34-41). După ce nu îmi văd numele scris în cartea vieții, simt abandonul și solitudinea ireversibilă cum crește în mine precum o liană ce mi-a încolăcit spiritul deja golit de miez. Mă prăbușesc într-un abis de lumină sângerândă și, într-un icnit final, percep pătrunderea șarpelui cu sursur seducător în ochii mei larg
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
cuvinte, întreagul peisaj ce îmi purta și învăluia existența înainte de întâlnirea cu prezența chipului iubit, devine acum galaxie amorfă ce gravitează în jurul spectrului de identitate al persoanei de care m-am îndrăgostit. Singurătatea cosmică ajunge să fie o singurătate spirituală, solitudinea atomară, la nivelul exclusiv al unei prezențe, se transformă într-o solitudine bipolară, o solitudine în doi. Înainte de resurecționara întâlnire cu prezența chipului iubit eram un pelerin fără cumulări, deci fără riscul de a pierde ceva semnificativ. Dimpotrivă, trăiam sub
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
prezența chipului iubit, devine acum galaxie amorfă ce gravitează în jurul spectrului de identitate al persoanei de care m-am îndrăgostit. Singurătatea cosmică ajunge să fie o singurătate spirituală, solitudinea atomară, la nivelul exclusiv al unei prezențe, se transformă într-o solitudine bipolară, o solitudine în doi. Înainte de resurecționara întâlnire cu prezența chipului iubit eram un pelerin fără cumulări, deci fără riscul de a pierde ceva semnificativ. Dimpotrivă, trăiam sub zodia deja pierdutului, ca și cum trauma unei secătuiri de viață m-a răpus
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
devine acum galaxie amorfă ce gravitează în jurul spectrului de identitate al persoanei de care m-am îndrăgostit. Singurătatea cosmică ajunge să fie o singurătate spirituală, solitudinea atomară, la nivelul exclusiv al unei prezențe, se transformă într-o solitudine bipolară, o solitudine în doi. Înainte de resurecționara întâlnire cu prezența chipului iubit eram un pelerin fără cumulări, deci fără riscul de a pierde ceva semnificativ. Dimpotrivă, trăiam sub zodia deja pierdutului, ca și cum trauma unei secătuiri de viață m-a răpus, cândva, eu fiind
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
proprii de soartă, precum un far ce indică navigatorilor țărmul sau poate precum o sirenă de senzuale lumini selenare ce-i pierde negreșit, acest regat cu torța vitalității sale este rodul demiurgiei mele ce trebuie să-l protejez deplin implicat. Solitudinea în doi constituie aici principiul unei axis mundi ce menține viu universul îndrăgostirii mele. Este o axă ce mă conexează la prezența anunțată prin chipul adorat, redefinindu-mă drept unul dintre cei doi poli de tensiune erotică. Acest culoar interpersonal asociază
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
antiteticul său, devenind te urăsc, dragostea preschimbându-se în opusul său fulminant. Acel univers interior al îndrăgostirii mele se convertește aici într-un regat infernal lăuntric, axis mundi dintre mine și persoana iubită devine pilonul detestabil al suferințelor mele, iar solitudinea în doi se re-schimbă în solitudinea mea, dar o solitudine ce acum nu se împacă cu orizonturile lumii, ci dorește anihilarea acestora. Cucerit de revolta neputințelor mele doresc, deși mă aflu în continuare în afara mundanului, sub spectrul extra-cotidian al îndrăgostirii
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
preschimbându-se în opusul său fulminant. Acel univers interior al îndrăgostirii mele se convertește aici într-un regat infernal lăuntric, axis mundi dintre mine și persoana iubită devine pilonul detestabil al suferințelor mele, iar solitudinea în doi se re-schimbă în solitudinea mea, dar o solitudine ce acum nu se împacă cu orizonturile lumii, ci dorește anihilarea acestora. Cucerit de revolta neputințelor mele doresc, deși mă aflu în continuare în afara mundanului, sub spectrul extra-cotidian al îndrăgostirii devenită acum dramatică, ca odată cu amurgul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
său fulminant. Acel univers interior al îndrăgostirii mele se convertește aici într-un regat infernal lăuntric, axis mundi dintre mine și persoana iubită devine pilonul detestabil al suferințelor mele, iar solitudinea în doi se re-schimbă în solitudinea mea, dar o solitudine ce acum nu se împacă cu orizonturile lumii, ci dorește anihilarea acestora. Cucerit de revolta neputințelor mele doresc, deși mă aflu în continuare în afara mundanului, sub spectrul extra-cotidian al îndrăgostirii devenită acum dramatică, ca odată cu amurgul iubirii mele să cadă
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Oscar și Conrad, luptă noaptea pe ruinele unui castel. În alta, orientalistică, adversari pentru o femeie sunt Pașa Sali și Orland. Sihleanu aduce în poezie un temperament sangvin, furtunos, aristocratic și barbar totdeodată. Poetul se simte bine către piscuri și solitudini, în natura abruptă, fioroasă: Îmi place o natură cu fiii săi sălbatici, Cu piscuri dărâmate, cu țărmuri singuratici, Cu cedri-a căror frunte se-nalță pîn' la nori, Cu munții săi gigantici, din cari furioase Șiroaie cad și umplu prăpăstii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Piesa rară e cântecul cutărei fete din Călin nebunul, o bocire țărănească de singurătate, fiindcă fata se află în codri în puterea zmeului. Ritmica de descântec evocă o jale cosmică, frica omului singur într-un teritoriu infinit de "lunci deșarte". Solitudinea câmpurilor e simbolizată prin greier. Dar greierii, răspunzîndu-și la depărtări incomensurabile, sugerează corespondența gândurilor. Fata trimite dar greierul obscur din apropierea ei în grinda casei materne. Greierul acesta nu e însă terestru ci lunar, iar luna e la Eminescu edenul: Greieraș
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în goale scheme. IOAN AL. BRĂTESCU-VOINEȘTI Aparținând unui popor rural și vechi, individul român se simte stingher în târgul cel mai mizerabil, unde își pierde legăturile de familie. Așa se explică faptul paradoxal că orașul apare la noi ca locul solitudinii și al melancoliei. Cu Ioan Al. Brătescu-Voinești intră în literatura română o întreagă clasă de eroi suferind de răul noului veac, meditativi și mizantropi, purtîndu-și reveriile poetice prin orașele de provincie. Lipsa de invenție și sterilitatea sunt izbitoare la prozator
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Căutarea singurătății numai e o asceză ci un rafinament. Vânatul, pescuitul sunt prilejuri de a se bucura de cărnurile și formele pe care natura le oferă omului. La crâșmă oamenii vin să se veselească de mirosul și gâlgâirea vinului, iar solitudinea e interpretată ca vârstă de aur și natura ca un izvor de lapte și miere. Eroii plutesc într-o stare de fericire statornică, aducând laude roadelor pământului care nu cer nici o sforțare din partea individului. Naivitatea schilleriană ia forme pantagruelice. Balta
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
marină pe care o întoarce într-un fel și-ntr-altul. El are viziuni. Stând culcat în iarbă vede patriarhi și îngeri, sau muntele i se arată ca o scară biblică spre cer. Totul e "deșirat și colosal", orice stâncă este "enormă", solitudinea e absolută, mortală, pădurea se arată fantomatică, emițătoare de sonuri teribile, plină de batraciene hidoase. Scriitorul are o mare sensibilitate pentru elementul teluric, și munții iau sub pana lui siluete de monștri vii. Dimpotrivă, pajiștile cu flori colcăie de viață
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
extraordinar prozator al geologicului. În zugrăvirea aglomerărilor umane siberiene, a coloniilor de surghiuniți, a societății locale, Stere are ceva din siguranța de trăsături a lui Gogol. Un sentiment imens de straniu cuprinde pe cititorul european înaintea acelei societăți pierdute în solitudine, mimând însă viața occidentală, având bibliotecă și lachei. Tot ce privește așezările primitive cu enigmatica lor constituție instinctuală este de o mare poezie sociologică. Convoiul de "lănțurași" intrând în satul siberian și cerșind în cor, osândirea la moarte de către mir
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
țară, are o idee proprie, aceea a inconfortului rural, și o plastică personală: Când te duci pe drumul mare Trec, mișcând domol din coadă, La plimbare, Spre livadă, Este praf de nu te vezi. Ale satului cirezi. Poetul are fiorul solitudinii silvestre, sentimentul solemn al geologicului, verificabile chiar în poeziile cu ușor aspect umoristic, cum e Balada popii din Rudeni, dioramă în aer nemișcat ca o scenă hibernală din pictura olandeză: Bolta sură ca cenușa, Calcă rar și cu zăbavă Codrii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o colectivitate capabilă, în interiorul unui anumit teritoriu, să impună respectarea drepturilor recunoscute indivizilor în contrapartida îndatoririlor pe care ea le impune. De fapt, oricine a cunoscut experiența pierderii colectivității sale politice a trăit angoasa existențială (fie ea și temporară) a solitudinii; ce mai rămâne, de fapt individului, în perioadele de criză, din drepturile omului, când nu mai aparține niciunei colectivități politice 15? Remarca pe jumătate ironică a lui Aron despre reproșul pe care îl prevede ne incită, și putem să o
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
intelectualizat, mai filozofic, orientat constructiv și nu distructiv; * sunt centrați pe problemă (nu pe ei înșiși), non-egocentrici; * au o filozofie asupra vieții și consideră că au o misiune în viață; * au o nevoie mai mare decât ceilalți de intimitate și solitudine; * sunt capabili să se concentreze intens; * sunt independenți și autonomi, se descurcă singuri, fără ajutor; * au o slabă nevoie de laudă sau de popularitate; * au capacitatea de a prețui de fiecare dată experiențele simple și din locurile obișnuite; * trăiesc cu
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
societății locale, Stere pune ceva din darul lui Gogol de a defini prin câteva trăsături un tip abia întâlnit. Iar aici perindarea de oameni este enormă. Un sentiment imens de straniu cuprinde pe cititorul european în fața unei societăți pierdute în solitudine, mimând însă viața occidentală, având bibiotecă și lachei. [...] Tot ce privește viața aglomerărilor primitive, cu enigmatica lor orânduială instinctuală este de o mare poezie sociologică. Când însă e vorba de a evoca priveliștea siberiană, C. Stere capătă un patos extraordinar
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
idile deșucheate. Doamna Mihailidis își logodește nepoata, iubită în taină de un poet simbolist, cu un „tânăr de viitor”, participant fidel la ceaiurile ei. Fiind cam anemică, fata e trimisă la Călimănești și, în timp ce juna, o ingenuă, se îndrăgostește în solitudinea rustică de prezumtivul viitor soț, perversa mătușă și-l face pe acesta amant. Deznodământul e de cel mai ieftin melodramatism: tânăra, bolnavă de-a binelea, moare, cu fotografia celui iubit pe piept, iar poetul simbolist se sinucide. În completarea picturii
THEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
și uita. Absența e un junghi prelungit - odată pe zi, o dată pe săptămână, de mai multe ori... Iar inima e tot mai bătrână - și nici un om nu poate răbda mai mult decât poate răbda un om. Există o cantitate de solitudine, de tristețe, de regret... Cu câtă stângăcie am știut să fim prieteni! Dac-am putea lua totul de la Început... Acum stăm la fereastră ca niște copii și le facem semne prietenoase celor de peste drum. Dar În mijlocul străzii e Oceanul. Sfâșietoare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe care literatura o operează asupra celui care o practică Îndelungă vreme și cu absolută implicare? Calitățile induse prin cultură și talent forțează ființa să asimileze „Înlocuirile”, deformările, să devină cea necesară literaturii. Educarea restrictivă a sensibilității, metabolismul deformat de solitudine, orgoliul devoțiunii creatoare, cinismul spiritului critic, excesul auster sau, dimpotrivă, senzorial, tensiunea somației artistice?... Trăirea În obsesie, precum scrutarea insistentă a invizibilului În transparențele vasului de Bacara, nu mai Îngăduie, apoi, reacomodarea instantanee cu realitatea. Timpuria conviețuire cu arta (și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Sărutări de mână Doamnei. Cu cele mai bune gânduri, Radu Petrescu Modulul Mtc "Modulul M" Mutilarea la care se referă Mariana Marin În ultimul ei volum (Mutilarea artistului la tinerețe, Ed. Muzeului Literaturii Române, București, 1998) este, mai ales, a solitudinii esențiale: „Lumina nu lumina.// Timpul Înțepenise la gura cuvântului...”. Despre exilul esențializat al artistului pare a fi vorba, indiferent dacă se produce Între hotarele familiare ale Patriei („dintr-o țară ce n-a fost să fie a ta”) sau Între
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de vară,/ onevroză ca o mătase”. Scrutând, „cu ochii Îngroziți”, degradarea, Mariana Marin aude și Înregistrează, cum doar marii privilegiați ai poeziei izbutesc, „scrâșnetul și mașinăria” traumei din care vor țâșni, Îndurerate și superbe, memorabilele metamorfoze metafizice ale materiei. Dimineața solitudinii „În fața paginii” devine o patrie a ceea ce nu a fost să fie sau a ceea ce ar fi fost „dacă bâlciul de dincolo de fereastră/ ar fi avut ritmul inimii mele”. Poeme În M (Mutilare? Martiriu? Mutualitate? Miraj? Măreție?), nu doar „despre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe trotuarul celălalt pe tânărul avocat pe care abia Îl cunoscusem. I-am urmărit, câteva lungi clipe, silueta Înfrigurată sub umbra Înaltă a pomilor bulevardului care ducea spre centrul orașului. Era Înfășurat Într-un trenci prea lung și Într-o solitudine care, departe de ochiul public, Își Îngăduia fragilitatea. Un tânăr frumos și singur, strâns În el Însuși, de data asta, și restrâns de Îngândurări nocturne. Politicoasa sociabilitate, fermitatea distanțării de intrușii agasanți, așa cum le contemplasem la primele Întâlniri, dobândeau acum
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Înfruntând, nealterată de timp sau transhumanțe, Marea Bestie care Îi vânează trimișii: „Oh, comunitate de scandal!/ Furia e tot ce ne mai leagă...”. Modern, centrifug, lirismul său amar și lucid invocă intensitatea ca răscumpărare și revanșă, În cadența ruptă a solitudinii interogative, rareori aliniată de brizele scurte ale Înfrățirii cu iluzia. Cine a contemplat biblioteca românească pe care imigrantul Jean Schächter a cărat-o după el, de la Dunăre la Iordan, nemaiavând timp, el Însuși, ulterior, presupun, decât s-o contemple, Înțelege
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]